Obligația de a face. Decizia 1971/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1971/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM.,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.811 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul local al mun.Rm.V, în baza delegației nr.37781/17.12.2009, lipsă fiind intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Jud.V, Ministerul Educației, Cercetării și B, Colegiul Național Rn.V și Școala cu clasele I-VIII nr.5 Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus întâmpinări din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și și a intimaților-reclamanți și.
Se comunică reprezentantului recurentului-pârât copia întâmpinărilor depuse la dosar de intimați.
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul local al mun.Rm.V, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată sub nr. dosar - formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul local al municipiului Rm. V, Colegiul Național și Școala Clasele I - VIII nr. 5 Rm. V, s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 50 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 de către reclamanți; obligarea pârâților, în perioada 01 octombrie 2001 până la data pensionării, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, obligarea unităților școlare respective să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se învederează instanței că reclamanții sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ de peste 30 de ani, iar reclamanții sunt angajați ca profesori, învățători, educatori, institutori la unitățile școlare menționate și au contract individual de muncă încheiat cu Inspectoratul Școlar Județean
Mai arată că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi se arată că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, până la 31.12.2007.
Spre dovadă, reclamanții au depus la dosarul cauzei adeverințe din care rezultă că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea 128/1997.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, în temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar OUG nr. 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei, acest pârât precizează că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplică până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997.
In ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar referitor la salarizarea personalului didactic, se arată că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani,35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul Consiliul local al municipiului Rm.V s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dreptul salarial pretins în acțiune nu este realizat din bugetul local, ci este asigurat de la bugetul de stat, conform art. 7 alin. 4 lit. a din Legea nr. 388/2007 și art. 13 lit. b din Legea nr. 379/2005.
De asemenea, arată că acest pârât nu asigură plata cheltuielilor de personal din bugetul propriu al unității administrativ-teritoriale.
Prin sentința civilă nr.811 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, cercetării și T și s-a respins acțiunea față de aceștia, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2001 - 11 iunie 2006 și s-a respins acțiunea pentru această perioadă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Rm.V și s-a admis în pare acțiunea, în sensul că au fost obligați pârâții Colegiul Național Rm.V și Consiliul Local Rm.V să acorde și să plătească reclamanților, și drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin 1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 12.06.2006 până la data pensionării, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.5 Rm.V și Consiliul Local Rm.V să acorde și să plătească reclamantului drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către reclamant, dar nu mai devreme de 12.06.2006 și până la data pensionării, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligate unitățile școlare să rectifice carnetele de muncă ale reclamantelor, defalcat pe fiecare an de activitate.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul a constatat că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea acesteia.
Și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2006 s-a constatat că este întemeiată, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Ca urmare, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și", rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, s-a menționat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997, cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, în cel de-al doilea alineat al art.50, legiuitorul indică procedeul, modalitatea în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime, stipulându-se astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
Privitor la modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, însă acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept exista în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Pentru aceste considerente s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V, care o critică pentru nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Rm.V cu argumerntația că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale conform art.XIII din OUG nr.32/2001, deși potrivit acestei reglementări finanțarea învățământului de stat se asigură din fonduri publice în limita a cel puțin 4% din produsul intern brut.
În materia finanțării învățământului preuniversitar, bugetul de stat alimentează bugetele locale ale diverselor instituții publice organizate la nivel local, ținând cont și de dispozițiile art.2 și 4 din Legea nr.24/2000.
2.- Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Între reclamanți și Consiliul Local Rm.V nu există obligații referitoare la drepturile salariale solicitate prin acțiune, Consiliul Local nu are calitatea de angajator, și astfel nu are obligația legală să asigure fondurile necesare salarizării acestora.
În mod eronat a fost obligat la plata acestor drepturi salariale, întrucât finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar se efectuează din trei surse: de la bugetul de stat, conform art.7 alin.4 lit.a și alin. 5 din Legea nr.388/2007 din bugetele locale, doar în baza unor contracte ferme încheiate între directorul instituției de învățământ și primarul localității unde își desfășoară activitatea instituția de învățământ, iar respectivele sume să fi fost prevăzute în prealabil în bugetul local și din sursele proprii ale instituțiilor de învățământ, respectiv conform art.167 alin.12 din Legea învățământului.
3.- Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul arată că nu are calitate procesuală pasivă pentru considerentele expuse anterior.
4.- Și pe fond acțiunea este nelegală întrucât prin nr.OG11/2007 și OG nr.15/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, respectiv 2008, au fost acordate diferite majorări ale salariului de bază ce includ și creșterile prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Local Rm.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă este nefondat.
Contrar celor susținute prin această critică, hotărârea recurată nu conține motive străine de natura pricinii, iar instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în raport de dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută, în sensul că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, din contră s-a pronunțat asupra obiectului cauzei cu care a fost investită.
Așa după cum în mod corect a reținut și prima instanță, conform art.XIII din OG nr.32/2001 "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de statse asigură din bugetele locale ale unităților administrațieiteritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor prevăzute la lit.a-e". Aceste cheltuieli se referă la componența locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la 31 2000, confinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective (lit.a), la facilitățile acordate elevilor, privind transportul pe calea ferată și cu metroul (lit.b), la bursele pentru elevii din Republica M, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării (lit.c), la organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale (lit.d) și la perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (lit.e).
Prin urmare, numai cheltuielile prevăzute la lit.a-e din art.XIII din OG nr.32/2001 nu se suportă din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, toate celelalte cheltuieli, inclusiv cele ce implică salarizarea cadrelor didactice suportându-se din bugetele locale.
Mai mult, prin Legea nr.215/2001 legea administrației publice locale, consiliile locale au printre alte atribuții și pe aceea de a aproba bugetul local (art.36 alin.4 lit.a).
Deci, Consiliul Local Rm.V are calitate procesuală pasivă, chiar dacă nu este angajatorul intimaților - reclamanți.
Prin motivul trei de recurs se reiterează aceeași critică, cu privire la lipsa calității procesuale pasive, critică analizată anterior.
Nu se verifică nici ultimul motiv de recurs, sentința fiind legală și sub aspectul soluționării fondului litigiului.
În mod judicios au fost acordate reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, întrucât Legea nr.128/1997 este superioară Ordonanței de Guvern, astfel că are în continuare prioritate la aplicare.
Mai trebuie precizat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar se cuvine în continuare acestui personal, adică și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, deoarece nu a fost abrogat sau modificat și reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind inclusă în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de 30-35 ani, de 35-40 ani și peste 40 de ani, coeficienți prevăzuți de ordonanța sus - citată.
În concluzie, după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate în niciun fel, astfel că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există și în continuare.
Pentru cele ce preced, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM.,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.811 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind domiciliată în Rm.V- -..4, județul V, domiciliat în Rm.V- -1/1,..8, județul V, domiciliată în Rm.V- -.D,.10 județul V, domiciliată în Rm.V-.-...10. județul V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI cu sediul în Rm.V, str.- nr.28, județul V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B cu sediul în B, str. G- nr.28-30, sector.1, COLEGIUL NAȚIONAL cu sediul în Rm.V, județul V și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII nr.5 cu sediul în Rm.V, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/11 ex.
6.01.2010
Jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
