Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1969/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1969/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - PRIN DIRECTIA SILVICĂ, Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.438 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 martie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică Râmnicu Vac hemat în judecată pe pârâții și, pentru a fi obligați la plata sumei totale de 21.54,1079 lei reprezentând prejudiciul creat societății reclamante, după cum urmează: - 1759,9005 lei și - 394, 2074 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții au fost salariații Direcției Silvice Râmnicu V, - pădurar, iar - șef de district și în urma unui control de fond în vederea predării primirii cantonului nr. 9 s-a constatat o pagubă de 24,386. volum de arbori nejustificat de pădurar, cu o valoare de 13.370.245 lei ROL; 84 puieți de euramerican distruși în valoare de 1.708.417 lei, contravaloare curățiri neexecutate pe o suprafață de 2,7 ha. în partida 1087 - 6.462.417 lei.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că vinovat de producerea prejudiciului se face pârâtul pentru sustragerea de arbori din fondul forestier aflat în gestiunea sa și puieții distruși aflați, de asemenea, tot în gestiunea lui, iar de neexecutarea curățirilor în mod nejustificat se fac vinovați pădurarul, cât și șeful de district.
La data de 2 aprilie 2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1354,8150 lei, iar la data de 26 aprilie 2007, prin serviciul registratură a depus adresa nr.3311/ 26 IV 2007 prin care a arătat că renunță la judecată împotriva pârâtului care a achitat suma de 394,20 lei.
Prin încheierea nr.61/28 mai 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială și de contencios Administrativ Fiscal, care prin sentința nr.725/CAF din 25 septembrie 2007 respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că singura formă legală de recuperare a prejudiciului era emiterea ordinului sau dispoziției de imputare și nu promovarea unei acțiuni civile în pretenții la instanța de judecată.
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.1295 din 19 2007, cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei la Tribunalul Vâlcea - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.438 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâtul și a admis în parte acțiunea, în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1355 lei despăgubiri materiale, precum și suma de 1050 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de 8 1999, pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar, titular al cantonului nr.9, gestionând fondul forestier proprietate publică a statului, potrivit Regulamentului de pază a fondului forestier.
La data de 23 martie 2004, în raza sa de competență s-a efectuat un control în urma căruia s-a stabilit că în cantonul 9 persoane necunoscute au tăiat ilegal cu un volum total de 13,216. astfel cum rezultă și din actul de control nr.1651/31.03.2004, semnat și de pârât.
Pentru a nu se dispune desfacerea contractului individual de muncă pentru abateri disciplinare și neglijență în serviciu, pârâtul a încheiat un proces-verbal de constatare a infracțiunii pe numele lui G, care ulterior s-a constatat că este nelegal, întrucât nu acesta era autorul infracțiunii. De altfel, în nota explicativă luată pârâtului la data de 24 iunie 2004, acesta a fost de acord să achite contravaloarea acestui prejudiciu, conform anexei II din Legea nr.81/1993.
Potrivit dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.270 Codul muncii, rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa salariatului.
Până la data intrării în concediu de îngrijire a copilului mic, respectiv 17 mai 2004, pârâtul trebuia să respecte disciplina muncii și atribuțiile prevăzute de art.5 din fișa postului, respectiv: să efectueze predarea parchetelor spre exploatare pe baza autorizației emise de ocol, să execute delimitarea suprafeței de executat, să execute în permanență paza pădurilor, vânatului și pescuitului, să participe la acțiuni mixte cu organele de poliție la controlul circulației materialelor lemnoase.
Predarea cantonului 9 aflat în gestiunea pârâtului s-a desfășurat până la 17 iunie 2004, astfel încât până la data suspendării de drept a raporturilor de muncă dintre părți în temeiul disp. art.50 Codul muncii, acesta trebuia să-și respecte obligațiile în executarea contractului individual de muncă.
Or, prin nerespectarea acestor atribuții pârâtul a comis o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu în valoare de 1341 lei, astfel cum a fost actualizată de expertul silvic.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.270 Codul munciia fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1355 lei, despăgubiri materiale.
În temeiul art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de manifestarea de voință a reclamantei care a învederat că renunță la judecată împotriva pârâtului.
Pârâtul, aflat în culpă procesuală, a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în baza art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.438/16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică V care a criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că prima instanță a analizat doar prejudiciul de 1759,9005 lei și nu l-a avut în vedere și pe cel de 1354,850 lei, deși la această ultimă sumă unitatea recurentă nu a renunțat.
S-a mai arătat că expertul cauzei a făcut confuzie între cele două prejudicii evidențiate distinct și a ajuns la concluzia total greșită că suma ce constituie despăgubire materială ar fi de 1355 lei, fără să aibă în vedere că aceasta a fost recunoscută de pârât și că prejudiciul real era altul, constând în curățiri neexecutate de către intimat, contravaloare puieți neplantați și contravaloare arbori tăiați nelegal.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime și obligarea intimatului-pârât la plata sumelor de 1759,9005 lei și 1355 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică V și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința civilă atacată prin prisma criticii formulate în recurs și în raport de ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt reținută de prima instanță în raport de prejudiciul creat de intimatul-pârât a fost corectă, iar expertiza întocmită de expert tehnic a avut în vedere și obiecțiunile admise de tribunal, obiecțiuni întocmite de reclamantă și în final a fost aleasă în mod legal varianta a II-a din expertiză, în cuantum de 1355 lei RON, ținându-se cont de erorile de calcul ale reclamantei și de decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.12 din 18 februarie 2008, obligatorie în materie.
Această hotărâre în interesul legii a statuat că evaluările în materie silvică sunt obligatorii pe Legea nr.81/1993 și nu pe Legea nr.84/1985 și în concluzie Curtea constată că reclamanta a calculat în mod greșit prejudiciul în sarcina pârâtului. Din coroborarea probelor de la dosar, înscrisuri și raport expertiză completat de expertul s-a concluzionat în mod legal și temeinic de către prima instanță că prejudiciul material ce trebuie achitat de intimat este în cuantum de 1355 lei.
Nu poate fi reținută o altă sumă în sarcina intimatului-pârât, așa cum în mod eronat susține reclamanta Direcția Silvică V, întrucât modul corect de calcul în stabilirea prejudiciului este cel făcut de expertul și nu de reclamantă prin actul de control.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, întrucât tribunalul a pronunțat o soluție legală.
În baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică V împotriva sentinței civile nr.438 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ V, cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, împotriva sentinței civile nr.438 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimat-pârât fiind, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/12.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
