Obligația de a face. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
Sedința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 912/PI/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, G și C România SRL B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata succesiv la data de 1 februarie 2010 și, respectiv 8 februarie 2010.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș, la data de 25 ianuarie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții, G și C România SRL, solicitând instanței obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 500.001 lei, daune morale.
Reclamantul a arătat că, începând cu data de 10 mai 2006, fost ținta unor atacuri de presă, cu referire la ziarul Evenimentul zilei - de Vest, de natură a-i leza demnitatea și care nu au legătură cu informarea corectă a opiniei publice.
Astfel, se arată că, în data de 10.05.2006, în articolul intitulat " cu epoleți - Comisarul mincinos", semnat de pârâtul, reclamantul este alăturat comisarului șef - Șeful Direcției Poliției de Frontieră T, invocându - se că reclamantul - om de afaceri - bun prieten cu comisarul - aprovizionează cu carne de la firmele sale Poliția de Frontieră, fără ca faptul imputat să fie real.
Apoi, se susține că jurnalistul redă tangențial un eveniment rutier petrecut în toamna anului 2005 în județul B, în scopul creării unei imagini negative reclamantului.
Se mai arată că, la data de 17.05.2006, articolul intitulat " averii unui bugetar - lui - reia evenimentul rutier din 2005, în mod tendențios, prezentând ca real faptul că reclamantul, în mașină cu același comisar, nu au oprit la semnalele agenților de circulație.
Reclamantul arată că dreptul la replică i-a fost publicat în ziarul Evenimentul zilei, în data de 18.05.2006, cu un titlu rupt de context, și anume, amicul meu, și nu șeful Poliției de Frontieră
Apoi, la data de 20.05.2006 articolul " și radarul", din nou, prelucrează evenimentul rutier din 2005, cu consecința afectării imaginii reclamantului, datorită termenilor folosiți de jurnalist, precum: " filtru pentru vitezomani", "scandalizat că se aplică legea", " minciunile omului de afaceri ".
Dreptul la replică cu privire la acest articol, se susține că a fost redat trunchiat în ediția din data de 21.05.2006, în care pârâtul G semnează un nou un nou editorial, intitulat " Legea văzută dintr-un X 5", care conține expresii defăimătoare, precum: " afacerist", " mentalitate de tip X 5", " legea e pentru proști", cu referire implicită la reclamant.
La data de 29.05.2006, se arată că același ziar publică articolul " Ancheta fără sfârșit", în care se arată că " fiul unui cunoscut om de afaceri este acuzat de vătămare corporală gravă, dosarul acestuia învârtindu - se între parchet și poliție.
Reclamantul arată că, în discuție, referirea implicită îl viza pe fiul său, care, însă, a fost scos de sub urmărire penală.
Este dezavuată tehnica jurnalistă utilizată, care introduce expresii, precum " fost cioban, șef la ferma de oi de la", asociind persoanei reclamantului nume de persoane care au activat în serviciile secrete până în anul 1989, în directă legătură cu reclamantul și activitatea sa profesională.
În 12.06.2006, sub titlul " " și subtitlul " de bani scos curată", se susține că jurnalistul ia în vizor pe fiul reclamantului, scos de sub urmărire penală, pe considerațiuni legate de purtarea reclamantului, evocând carențele în educația copilului său.
Prin aceste afirmații, reclamantul susține că i s-au adus prejudicii grave și iremediabile, cu repercursiuni în viața privată și profesională, astfel că socoate ca fiind incidente dispozițiile art. 998 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 912/PI/9.03.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată, ca nefondată, reținând că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale ( art. 998 Cod civil), întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, ca urmare a articolelor de presă reclamate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, prin aceea că instanța nu a evaluat faptele, care, prin natura lor, sunt de natură a-i cauza un prejudiciu moral incontestabil, în planul dreptului la demnitate, onoare, viață particulară.
În cauză s-a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului, apreciindu - se ca temeinică și legală hotărârea pronunțată, inclusiv din perspectiva art. 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, context în care se arată că opinia publică din țara noastră a devenit imună la exagerările presei, în general, astfel că reputația reclamantului nu a avut de suferit.
În apel a fost audiat ca martor d-l.
Verificând apelul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, în raport cu motivele de apel invocate, Curtea constată temeinică și legală hotărârea pronunțată, urmând a respinge apelul, ca nefondat, în baza art. 294 -296 Cod procedură civilă.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că, între reclamant și numitul, fost comisar șef al Poliției de Frontieră T, au existat relații vechi de prietenie, materializate în vizite reciproce și frecvente.
Acest fapt rezultă atât din conținutul dreptului la replică exercitat de către reclamant, cât și din declarația martorului.
Din aceleași probe rezultă că pârâții în cauză și-au exercitat obligațiile de informare a opiniei publice, ca jurnaliști, în limitele art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, toate articolele publicate în ziarul Evenimentul zilei - de Vest vizându - l pe martorul, care, la acea vreme, deținea o funcție publică, fiind plătit din bani publici.
Mai rezultă că toate articolele publicate " înconjoară", în esență, un eveniment rutier, petrecut în anul 2005, jurnalistul " construind" articolele, în raport cu adresa emisă de Ministerul Administrației și Internelor, din care rezultă că vehiculul, marca BMW, în care se afla reclamantul și șeful Direcției Poliției de Frontieră T, martorul, a rulat într-o localitate bihoreană, cu o viteză de 114 km la oră, respectiv peste limita legală.
Din aceleași probe rezultă că numitul nu a chemat în judecată ziarul sau jurnaliștii în legătură cu articolele publicate.
De asemenea, nici acesta și nici reclamantul nu au făcut o dovadă contrară celor consemnate în adresa
În aceste condiții, Curtea constată că pârâții nu au încălcat limitele de exercițiu ale dreptului la exprimare, prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, căci articolele de presă au fost centrate asupra unei persoane publice, plătită din bani publici, dezbaterea supusă opiniei publice având ca obiect sublinierea reputației profesionale a comisarului șef, context în care o anumită doză de exagerare este tolerată, cu atât mai mult, cu cât jurnalistul nu s-a sprijinit exclusiv pe ipoteze false, ci pe o adresă a
În acest sens, jurisprudența O este expresivă ( cauza Nilsen / Norvegia, 25.11.1999).
Apoi, obiectivul jurnalistului a fost acela de a atrage atenția asupra măsurii în care funcționarii publici își respectă obligațiile de rezervă impuse de statutul profesional.
În acest context, articolele aduc în discuție persoana reclamantului, om de afaceri, care se afla în vehiculul în cauză.
Apoi afirmațiile jurnalistului, prin natura lor, nu au caracter defăimător asupra persoanei reclamantului, niciuna dintre expresiile semnalate de reclamant nefiind insultătoare, în sens propriu, în raport cu semnificația cuvintelor în limba română.
Nici aprecierile relative la fiul reclamantului nu sunt de natură a susține demersul reclamantului, căci acestea sunt fie implicite, fie reclamă fapte necontestate de către reclamant și care sunt de interes public.
Astfel, existența unor dosare penale nu este contestată, iar soluțiile Parchetului au fost corect expuse, "judecățile de valoare " fiind lăsate la latitudinea publicului larg.
În asemenea condiții, opinia publică a fost " centrată" asupra persoanei publice, subiect de presă, reclamantul neputând dovedi un prejudiciu moral, cuantificabil de instanță.
Faptul că relația de prietenie dintre acesta și fostul comisar s-a deteriorat, este consecința comportamentului martorului, astfel cum rezultă din declarația acestuia, și, în egală măsură, consecința atitudinii reclamantului în cauză, care a început să -și evite prietenul.
În această zonă, instanța nu are a se pronunța.
Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul se rezumă la a afirma că activitatea pârâților i-a produs un prejudiciu moral indiscutabil, fără a arăta, în concret, în ce măsură reclamantul a fost afectat în plan familial sau profesional în urma articolelor împricinate.
Sub acest aspect, Curtea constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, căci reclamantul nu a făcut dovada cerinței prejudiciului, impusă de exigențele art. 998 Cod civil.
Relativ la cheltuielile de judecată, în condițiile art. 274 -276 Cod procedură civilă, Curtea constată că suma pretinsă de intimații în cauză, de 10.000 lei este excesivă, în raport cu valoarea prestației apărării în apel, care s-a derulat la numai patru termene de judecată.
Aceasta a fost evaluată și în funcție de cuprinsul întâmpinării formulate în cauză de către pârâți, cât și în raport cu dimensiunea cercetării judecătorești, redusă la audierea martorului.
Apoi, Curtea nu a ignorat nici hotărârea atacată cu apel, în favoarea intimaților în cauză, aspect de natură a circumscrie apărarea în apel în limite relativ induse.
Sub aceste aspecte, Curtea apreciază că suma de 5000 lei este de natură a acoperi cheltuielile rezonabile impuse de asigurarea apărării intimaților în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 912/PI/9.03.2009, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 5000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED B/13.02.2010
DACT.B/7ex/16.02.2010
Inst. fond - C - Tribunalul Timiș
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. - T, PIATA ). AV. nr. 1,. 5, Județ |
INTIMATI - PARATI |
2. - T, nr. 8,. 4,. 13, Județ |
3. - T, la.av., nr. 25,. 1,. 4, Județ |
4. G - T, B, nr. 18,. 2, Județ |
5. SC ROMANIA SRL - B, sector 2, B- - - )., nr. 6 |
Judecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca
