Obligația de a face. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.267/DOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
- - - JUDECĂTOR 3: Dorina Rizea
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat depârâtulîmpotriva deciziei civile nr.67/A pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru recurentul pârât și avocat pentru intimata reclamantă.
Procedura îndeplinită.
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinarea formulată de intimata reclamantă și se comunică reprezentantei recurentului pârât un exemplar al acestei întâmpinări.
Avocat -, reprezentanta recurentului pârât, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i s-a comunicat.
Instanța pune în discuție tardivitatea întâmpinării formulate de intimată, având în vedere că aceasta a fost depusă la data de 9.10.2008, și nu au fost respectate dispozițiile art.1141alin.2 Cod procedură civilă.
Avocat, reprezentanta intimatei reclamante, solicită instanței să aprecieze întâmpinarea pe care a depus-o ca și concluzii scrise. Depune la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal încheiat la data de 03.06.2008 din care rezultă că reclamanta a achitat pensia de întreținere pentru minori pentru perioada noiembrie - decembrie 2007 și solicită admiterea probei cu acest înscris, cerere pe care instanța o admite. Se comunică reprezentantei recurentului un exemplar al procesului verbal depus de reprezentanta intimatei.
Avocat -, reprezentanta recurentului pârât, solicită în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Brașov, cu termen de judecată la data de 21 octombrie 2008, având ca obiect program vizitare minor.
Avocat, reprezentanta intimatei reclamante, se opune suspendării judecății în prezenta cauză considerând că cele două dosare nu au legătură, cel aflat pe rolul Tribunalul Brașov având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Având în vedere obiectul celor două acțiuni, respectiv obligarea pârâtului la darea consimțământului pentru întocmirea unui pașaport minorilor ce formează obiectul prezentului dosar și stabilirea unui program de vizită - ce formează obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brașov, astfel cum afirmă reprezentantele părților, instanța reține că nu sunt îndeplinite cerințele art.244 pct.1 neexistând legătură între cele două cauze și respinge cererea formulată de reprezentanta recurentului privind suspendarea judecății.
Reprezentantele părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația reprezentantelor părților, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, avocat -, reprezentanta recurentului pârât, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov ca fiind temeinică și legală.
În susținere, reprezentanta recurentului pârât afirmă că, inițial, temeiul de drept al acțiunii a fost altul, prin cererea introductivă de instanță reclamanta solicitând obligarea pârâtului să-și dea consimțământul pentru ca minorilor să li se emită pașaport. Ulterior, în apel, reclamanta a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorilor iar instanța de apel s-a pronunțat pe temeiul de drept invocat în apel. Consideră că astfel s-a încălcat principiul disponibilității. Apreciază că cererea prin care s-a solicitat consimțământul pârâtului pentru întocmirea pașapoartelor este prematură, nu există o hotărâre irevocabilă privind stabilirea programului de vizitare al minorilor. Nicăieri în acțiunea ce are ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorilor nu se solicită a se permite plecarea minorilor în străinătate.
Avocat -, reprezentanta recurentului pârât, consideră corectă soluția pronunțată de instanța de fond iar temeiurile avute în vedere de instanța de apel sunt eronate.
Față de cele susținute, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Precizează că va face dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces până la sfârșitul ședinței.
Avocat, reprezentanta intimatei reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă și menținerea deciziei atacate în totalitate, ca fiind legală și temeinică, susținând că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor legale aplicabile. Așa cum a arătat și în nota de la dosar, înscrisurile de la dosar fac dovada abuzului făcut prin refuzul nejustificat de a permite întocmirea pașapoartelor pentru minori.
Pentru considerentele arătate, avocat, reprezen- intimatei reclamante, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.67/A/2008 a Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de apelanta - reclamantă, în contradictoriu cu intimatul - pârât, împotriva sentinței civile nr.9741/09 noiembrie 2007 Judecătoriei Brașov, pe care a schimbat-o în totalitate, și în consecință, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și a obligat pârâtul să-și dea consimțământul la întocmirea pașaportului pentru minorii, născut la data de 24 august 1998 în municipiul B, jud. B, respectiv, născută la data de 28 aprilie 2001 în mun. B, jud. B, în vederea plecării lor în afara granițelor țării, iar în caz de refuz al tatălui - pârât de a-și da consimțământul, hotărârea să țină loc de acord de voință.
În baza art.274 al.1 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata sumei de 1.365 de lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Astfel, potrivit prevederilor art.17 al.1 lit. a din Legea nr. 248/2005, minorilor cetățeni români, care nu au împlinit vârsta de 14 ani - situația din speța dedusă judecății - li se eliberează pașapoarte simple numai cu acordul ambilor părinți sau a părintelui căruia minorii i-au fost încredințați prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă (în cauză, este vorba de intimatul pârât). Cu toate acestea, în situații excepționale - atunci când minorul trebuie să se deplaseze în străinătate pentru studii, pentru a participa la concursuri oficiale sau pentru a urma un tratament medical fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în pericol - și nu există acordul celuilalt părinte, autoritățile competente vor elibera pașaportul chiar și în lipsa acestui acord, potrivit art. 17 al. 3 și 4 din legea cadru.
Prin urmare, se constată că aceste din urmă prevederi legale, pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea, au fost edictate cu scopul a proteja minorul de refuzul abuziv al unui părinte de a-și exprima consimțământul la deplasarea acestuia în străinătate, în situații de excepție, expres și limitativ enunțate de lege, caz în care autoritățile competente sunt în măsură să elibereze pașaportul fără a avea acordul unuia dintre părinți.
În toate celelalte situații de refuz al unui părinte de a-și exprima acordul la deplasarea copilului în străinătate, devin incidente prevederile alineatului ultim al art.17 din Legea nr.248/2005, care statuează că "emiterea pașaportului pentru minor sau, după caz, includerea acestuia în pașaportul unuia dintre părinți, în situația în care există neînțelegeri între aceștia cu privire la exprimarea acordului, cu excepția situațiilor prevăzute la al. 3 și 4, se efectuează numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii".
În speța dedusă judecății s-a constatat că apelanta - reclamantă are stabilit domiciliul în Italia, iar cei doi copii minori rezultați în urma căsătoriei cu pârâtul au fost încredințați spre crește și educare tatălui, prin hotărârea de divorț. În favoarea mamei reclamante a fost recunoscut, tot prin hotărâre judecătorească - sentința civilă nr.12057/18 decembrie 2007 Judecătoriei Brașov - dreptul de a avea legături personale cu minorii în vacanțele de iarnă și de primăvară, câte o săptămână, și o lună în vacanța de vară, la domiciliul reclamantei ( 22-23 din dosarul ). Aceste drepturi recunoscute reclamantei nu ar putea fi exercitate și devin lipsite de conținut în situația în care minorii nu se pot deplasa în Italia, la domiciliul mamei lor, în lipsa acordului dat de tatăl pârât în acest sens. Prin urmare, se impune a se analiza dacă conduita pârâtului - intimat în sensul de a refuza să permită deplasarea în străinătate a minorilor la domiciliul mamei este guvernată de bună - credință, fiind în interesul superior al copiilor, sau este vorba de un refuz abuziv.
Din analiza probelor administrate în fața primei instanțe și în fața tribunalului specializat, s-a apreciat că refuzul tatălui este unul evident abuziv, întemeiat pe considerente pur speculative ale acestuia, legat de posibilitățile materiale extrem de reduse ale apelantei, situația morală - afectivă a reclamantei față de cei doi copii, dorința reclamantei de a obține avantaje materiale de pe urma minorilor ( 33 din dosarul ), aspecte nedovedite în niciun fel.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art.18 al.2 din Legea nr.272/2004 - privind protecția și promovarea drepturilor copilului care stabilesc că "deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți" și "orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța de judecată", instanța de control judiciar a apreciat drept abuziv refuzul pârâtului - intimat de a-și da acordul la deplasarea minorilor care i-au fost încredințați prin hotărâre judecătorească în străinătate, la domiciliul mamei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9.
În motivarea recursului se arată că în apel reclamanta a formulat o cerere nouă, respectiv darea consimțământului pentru plecarea minorilor în străinătate, ce este inadmisibilă, iar un program de vizitare nu s-a stabilit.
În apel reclamanta a schimbat temeiurile de drept, de la dispozițiile art.42, 43 Codul familiei la cele ale Legii 248/2005 și Convenției cu privire la drepturile copilului, ce nu se regăsesc în cauză.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
Deși în motivarea recursului s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, pârâtul recurent nu arată în considerentele cererii în ce constă motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii a instanței de apel. Greșita interpretare a unui text de lege cum se susține, nu se încadrează în dispozițiile pct.7 ale art.304 Cod procedură civilă, ce vizează în realitate nemotivarea corespunzătoare cerințelor art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Ori, simpla lectură a considerentelor deciziei conduce la concluzia că instanța de apel și-a fundamentat în drept soluția, prin arătarea și explicarea textelor de lege incidente în cauză.
Nici motivul de la pct.8 al art.304 Cod procedură civilă nu este incident. Cazul de recurs are în vedere situația, rară, când actul dedrept substanțialși nu procedural este calificat și interpretat greșit de instanță dându-i-se o altă natură.
Motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este aplicabil numai în situația încălcării normelor de drept substanțial și nu a celor de procedură, cum se invocă în speță, respectiv formularea unor cereri noi și schimbarea temeiurilor de drept.
Cu privire la aceste aspecte se reține că nu s-a formulat o nouă cerere în apel prin care să se solicite darea consimțământului pentru plecarea minorilor în străinătate.
Din formularea petitului în fața primei instanțe "să li se întocmească pașaport, în vederea plecării lor în afara granițelor țării, respectiv în Italia" rezultă o asemenea cerere, astfel că prevederile art.294 Cod procedură civilă nu au fost încălcate.
Susținerea că era necesară stabilirea unui program de vizitare a minorilor nu are legătură cu prezenta cauză.
Este nefondat și motivul prin care se invocă schimbarea temeiurilor de drept, întrucât instanța nu este ținută de textul de lege, ci de cauza acțiunii.
Indicarea de către instanță în considerentele hotărârii și a altor argumente de drept, nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, instanța având chiar obligația de a motiva corespunzător hotărârea, inclusiv prin argumentarea și cu alte texte de lege, chiar neinvocate.
În aceste condiții recursul nu poate fi primit, neexistând posibilitatea exercitării căii de atac împotriva argumentelor judecătorului și care nu se confundă cu considerentele decisive susceptibile de a intra în puterea lucrului judecat.
Față de considerentele expuse curtea reține că nici unul din motivele invocate nu este incident cauzei, astfel că potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, recurentul este obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtulîmpotriva deciziei civile nr.67/A/2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./06.11.2008
Dact. /12.11.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond
Jud. apel -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Dorina Rizea
