Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.113/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE mpotriva sentinței civile nr.251 din 21 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului, susținând că în mod corect prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății, speța de față neîncadrându-se în situațiile ce impun restrângerea liberei circulații.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.251/21.08.2008 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâta.
Prima instanță a reținut că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat instanței să dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtei la libera circulație pe teritoriul Suediei pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Dispozițiile legale invocate de reclamantă au fost cele prevăzute de Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare.
Instanța a analizat în continuare acțiunea prin prisma dispozițiilor prevăzute de legislația comunitară cu privire la libera circulație a persoanelor, dat fiind și faptul că, atât România, cât și Suedia sunt în prezent membre ale Uniunii Europene, iar prin prisma acestor principii și în raport de situația de fapt ce a determinat reclamanta să introducă prezenta acțiune, instanța a examinat și în ce măsură dispozițiile cuprinse în legea internă (Legea nr. 248/2005) sunt compatibile cu legislația comunitară în materia liberei circulații a persoanelor.
În ceea ce privește raportul dintre legislația națională și legislația comunitară, instanța a avut în vedere aplicarea principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența sa de Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg, respectiv: principiul efectului direct al tratatelor, principiul efectului direct al directivelor, principiul supremației dreptului comunitar și obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar.
Examinând toate aceste aspecte a ajuns la concluzia că solicitarea reclamantei nu se pliază pe dispozițiile comunitare în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că din declarația pârâtei dată în fața funcționarului de la poliția de frontieră rezultă că aceasta a fost reținută în urma unui control făcut de autoritățile suedeze, în apartamentul în care locuia, pentru ședere ilegală. În aceste condiții sunt îndeplinite cerințele art. 38 lit.a) din Legea nr.248/2005, care trebuie coroborate cu prevederile Legii nr.642/2001 privind acordul de readmisie încheiat între România și Suedia.
Măsura reglementată de legea specială nu contravine dispozițiilor art.25 din Constituție, privind libera circulație a persoanelor, ci se circumscrie dispozițiilor art.53 din legea fundamentală, așa cum s-a statuat și prin deciziile Curții Constituționale nr.855/2006 și nr.901/2006.
Dreptul de liberă circulație nu este un drept absolut, restrângerea sa fiind posibilă, așa cum prevede și art.2 par.4 din Protocolul Adițional nr.4 la CEDO.
În aceste condiții apelanta consideră că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice din Suedia.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Atât din susținerile apelantei cât și din declarația pârâtei dată în fața funcționarului de la poliția de frontieră (filele 5 - 6 dosar fond), reiese că aceasta a fost trimisă în țară doar ca urmare a reținerii sale sub pretextul șederii ilegale în Suedia.
Din actele dosarului reiese că pârâta are pașaport valabil, că a intrat în Suedia în mod legal și că nu a comis nici o faptă de natură penală sau contravențională.
În aceste condiții, raționamentul primei instanțe cu privire la încălcarea dispozițiilor comunitare în materie este întemeiat.
Art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005 prevede restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor în baza simplului fapt al returnării lor dintr-un stat membru, pe baza unui acord de readmisie. În schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede doar 3 situații limitative în care statul poate restrânge dreptul la liberă circulație a persoanelor, respectiv când sunt afectate ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
În aceste condiții devin aplicabile principiile analizate de prima instanță, care se referă la efectul direct al tratatelor și al directivelor comunitare, precum și principiul supremației dreptului comunitar și obligația statelor membre de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar.
Restrângerea dreptului la liberă circulație conform art.53 din Constituția României și a art.2 par.4 din Protocolul Adițional nr.4 trebuie interpretat și se poate realiza numai în contextul celorlalte acte normative comunitare. De altfel, textele de mai sus, invocate de apelantă în motivarea sa, se circumscriu dispozițiilor art.27 din Directiva 2004/38/CE, indicând motivele și cazurile în care dreptul la liberă circulație al persoanei poate fi restrâns. Or, din datele speței nu rezultă că ne-am afla în fața nici uneia dintre cele trei situații explicit prevăzute de norma comunitară.
Invocarea dispozițiilor Legii nr.642/2001 privind Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei referitor la readmisia persoanelor nu este nici ea în măsură să ducă la admiterea prezentului apel, atâta timp cât, chiar în textul legii, la art.12 se prevede că dispozițiile cuprinse în actul normativ nu pot să contravină drepturilor și obligațiilor părților care provin din tratate și acorduri internaționale la care sunt parte, iar România și Suedia, fiind membre ale Uniunii Europene sunt supuse dreptului comunitar.
Așa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul.
Pentru aceste considerente,
În numeole LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.251/S/21.08.2008 a Tribunalului Brașov.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./07.11.2008
Dact./07.11.2008
- 5 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Cristina Năpar
