Obligația de a face. Decizia 304/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5102/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.304/
Ședința publică de la 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 prin INSTITUȚIA PRIMARULUI SECTORULUI 6, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPILUI B ȘI ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.117 împotriva sentinței civile nr.4098/14.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.8281/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII nr.117 și-a îndeplinit obligația stabilită prin încheierea pronunțată la data de 18.11.2009 și a depus la dosar înscrisurile solicitate, înscrisuri înregistrate la data de 07.01.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 3.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.117, Consiliul Local al Sectorului 6 B prin Instituția Primarului Sectorului 6 B, Inspectoratul Școlar al Municipiului B, solicitând obligarea unității de invatamant la care a fost angajat la calculul si plata sumei reprezentând creșterea transei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime prevăzuta la art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, pentru transa de vechime de 35 - 40 ani, în perioada 01.02.2006 - 31.08.2007, actualizată în funcție de rata inflației, obligarea Inspectoratului Școlar al Municipiului B si Consiliului Local al Sectorului 6 B, prin Instituția Primarului Sectorului 6 B la alocarea, aprobarea si distribuirea fondurilor bănești către unitatea de invatamant, necesare efectuării plații sumelor reprezentând creșterea transei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime prevăzuta la art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997.
Prin sentința civilă nr.4098/14.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Municipiului B și a Consiliului Local Sector 6; a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 117, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Primarul Sectorului 6 B, prin Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Municipiului B; a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând creșterea tranșei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea 128/1997, pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației de la scadență până la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de personal didactic preuniversitar, în perioada 2006 - 2007 desfășurându-și activitatea în cadrul Școlii cu Clasele I-VIII nr. 117 din B, potrivit adeverinței nr.932/17.03.2009 eliberată de unitatea de învățământ.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt stabilite și asigurate în condițiile Legii nr.128/1997, prin implicarea mai multor factori decizionali. Chiar dacă unitatea de învățământ are calitatea de angajator, cu efectele prevăzute de Codul muncii, inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale, potrivit art. 142 din legea 84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, având printre atribuții stabilirea modului de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, propunerea rețelei de școlarizare, coordonarea încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu Statutul personalului didactic.
Față de aceste considerente, având în vedere implicarea inspectoratului școlar ca factor care coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic, instanța de fond a constatat existența identității dintre acest pârât și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății, hotărârea urmând a-i fi opozabilă, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale invocate de acest pârât.
A mai retinut prima instanta ca și pârâtul Consiliul Local al Sectorului 6, prin Primarul Sectorului 6 are calitate de subiect al raportului de drept material dedus judecății, întrucât drepturile salariale se plătesc din fondurile finanțate de bugetele locale, potrivit art. 167 din legea 84/1995, primarul fiind ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ ordonatori terțiari de credite.
Potrivit art.50 alin.l din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. 2 al textului legal menționat prevede că fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare, de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului B nu a infirmat că reclamantul nu ar îndeplini condițiile de vechime cerute de lege pentru a beneficia de tranșele suplimentare de majorare a coeficientului de ierarhizare, ci a motivat neacordarea acestui drept cu împrejurarea că valorile coeficienților de multiplicare aplicabili au fost modificate prin acte normative ulterioare, care au calculat coeficienții de multiplicare cu includerea și a creșterilor de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Motivul invocat nu rezistă analizei.
Astfel, prin OUG nr.18/2005, prin nr.OG4/2006 si prin nr.l OG 1/2007 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective, însă coeficienții reglementați de actele normative menționate sunt stabiliți pentru tranșele de vechime la salarizare, iar majorarea coeficientului de ierarhizare prevăzută de alin. 2 al art.50 din Legea nr.128/1997 constituie tranșe suplimentare care se acordă în funcție de vechimea în activitatea didactică. Deși perioadele de vechime în activitatea didactică prevăzute pentru acordarea celor două categorii de tranșe poate coincide, acestea au natură juridică diferită și nu se poate deduce că valoarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți prin actele normative ulterioare Legii nr.l28/1997 a inclus și majorarea coeficienților corespunzătoare tranșelor suplimentare de vechime, care este prevăzută de Legea nr.l28/1997, de vreme ce acest lucru nu a fost prevăzut în mod expres în lege.
In consecință, apreciind că actele normative emise ulterior Legii nr.l28/1997 reglementează numai dreptul salariaților din învățământ de a beneficia de calcularea salariilor corespunzător coeficienților aferenți tranșelor de vechime, în care nu au fost incluse și majorările coeficienților de ierarhizare, care constituie tranșe suplimentare, și constatând că reclamantul, deși îndeplinea condițiile legale, nu a beneficiat de creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei suplimentare de vechime, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata drepturilor bănești menționate pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007, cuantumul debitului urmând a fi actualizat în funcție de rata inflației de la scadență până la data plății, în vederea reparării integrale a prejudiciului suportat de reclamant prin neîncasarea drepturilor bănești.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 B prin INSTITUȚIA PRIMARULUI si ȘCOALA NR.117 si INSPECTORATUL SCOLAR AL MUNICIPIULUI
Prin recursul sau, Consiliul Local al Sectorului 6 B arata ca sentința este netemeinica si nelegala, hotărârea instanței de fond fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii, conform art. 304, pct. 8 si 9. proc.civ pentru următoarele motive:
Instanța in mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 6 fara a tine cont de faptul ca nu exista identitate intre instituția recurenta si debitorul obligației in raportul juridic de drept material dedus judecații. Astfel, dreptul solicitat de reclamanți reprezintă, de fapt, un drept salarial invocat in baza raporturilor juridice de munca, născute prin incheierea contractului individual de munca. Or, intre instituția recurenta si reclamanta - membra de sindicat - nu exista raporturi de munca.
Atribuțiile Consiliului local si ale Primarului Sector 6, conferite de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicata, de art. 167 din Legea nr. 24/1995, si anume sa repartizeze fondurile pentru unitățile din invatamantul preuniversitar de stat, au fost îndeplinite cu prisosința, prin urmare devine evident ca nu exista nicio culpa procesuala.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea invatamantului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de invatamant preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Muncipiului B sau prin bugetele locale in baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației si Cercetării aprobata prin hotărâre a guvernului si cu asistenta tehnica a inspectoratelor școlare.
elaborate de instituțiile de invatamant preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a proiectelor bugetelor locale.
Conform prevederilor art. 18 alin. 1 din Hotărârea nr.53 8/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B, dupa adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele aprobate conform legii instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat se face, potrivit Hotărârii nr.538/2001, de către ordonatorii principali de credite. In acest sens, conform prevederilor nr. 5/2001, a fost infiintata Administrația Școlilor a Sectorului 6, prin Hotărârea nr.l0/22.02.2001 a Consiliului Local al Sectorului 6, aflata in subordinea instituției recurente, având ca principala activitate administrarea unităților de invatamant preuniversitar de stat si funcționând din punct de vedere al bugetului local ca ordonator terțiar de credite pentru aceste unități de invatamant.
Administrația Școlilor Sector 6 deschide credite pentru cheltuieli materiale unitatatilor de invatamant preuniversitar de stat, iar acestea, prin personalul propriu de administrare angajează si efectuează cheltuielile aprobate prin buget pe baza de documente legale (state de plata salariale, comenzi, contracte, convenții etc).
Așadar, devine evident faptul ca, in ceea ce o privește, instituția recurenta isi indeplineste atribuțiile conferite de lege, in calitate de ordonator secundar de credite.
Prin recursul sau, Inspectoratul Scolar al Municipiului B arata ca instanța, judecând fondul in mod greșit, a admis cererea reclamantului, obligând parata la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea transelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate in invatamant. conform prevederilor, articolului 50 alin.l si 2 din Legea nr. 128/1997. cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007. sume ce vor fi actualizate pana la plata efectiva.
Salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a 11- a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: "(3) de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
" a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege. (4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat. în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile. în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Asa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din invatamant este stabilit de lege, in speța, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare.
Mai mult, in conformitate cu art. 7 din Legea 84/1995 (Legea invat amantului), unitățile de invatamant au personalitate juridica si pot sta in instanța in nume propriu, iar art. 23 litera f) din Ed. nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de invatamant preuniversitar prevede: "Directorul unității de invatamant. răspunde de corectitudinea incadrarii personalului si de întocmirea la termen a statelor lunare de plata a drepturilor salariale".
Drept urmare, competenta calculului drepturilor salariale o are unitatea de invatamant la care isi desfășoară activitatea persoana in cauza, si nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trasa la răspundere doar in cazul in care ar calcula aceste drepturi salariale cu incalcarea dispozițiilor legale in vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin OG4/2006 si OG11/2007 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
In calculul acestor coeficienți s-a ținut cont si de prevederile art.50 alin. (2) din Legea 128/1997 asa cum se observa din anexele la aceste ordonanțe, in care sunt trecute ca trepte de vechime si treptele de la 30-35 de ani, de 35- 40 de ani si peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare dupa fiecare treapta. Considera recurentul ca nu era necesar ca in textul ordonanțelor respective sa se precizeze in mod expres ca in coeficientul de multiplicare sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, cata vreme acest lucru rezulta din anexele la respectivele acte normative, in care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea transa de vechime in invatamant. Daca art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus in aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare dupa transa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atat, aceste acte normative au fost in vigoare in perioadele respective, reclamanții nesolicitand nici pana in acest moment constatarea nelegalitatii acestora la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare si unitățile de invatamant sunt obligate sa respecte actele normative in vigoare care le reglementează salarizarea.
Cercetand recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse, pentru urmatoarele considerente:
Critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a recurentilor parati Consiliul local al sectorului 6 B si Institutia Primarului sectorului 6 B este neintemeiata, intrucat prima instanta a retinut in mod corect incidenta art. 167 din Legea nr. 84/1995 si faptul ca drepturile salariale ale cadrelor didactice se platesc din fondurile finantate de bugetele locale.
In acest sens citam prevederile art.167 alin. 1 din Legea 84/1995 a invatamantului, conform carora "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. In procesul alocării de fonduri, în care intră și fondurile pentru plata drepturilor salariale ale personalului didactic și personalului didactic auxiliar, Primarul este ordonator principal de credite, iar consiliul local aprobă bugetul local."
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca a momentul adoptarii Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, in forma publicata in Monitorul Oficial din 16.07.1997, reglementarile referitoare la salarizarea cadrelor didactice nu erau cuprinse in acest act normativ, ci in nr.OG 39/1994 privind stabilirea unor coeficienți de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, care in anexa 5/1 stabilea coeficientii de ierarhizare pentru functiile didactice din invatamant.
In aceasta anexa diferentierea coeficientilor de ierarhizare se realiza in functie de mai multe criterii, printre care si vechimea in invatamant, ultima transa de vechime pentru care se prevedea un coeficient fiind cea de 25-30 de ani.
In acest context, art. 50 al. 1 si 2 din Legea nr. 128/1997 a prevazut ca "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege (nr.OG 39/1994)și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."
Se observa ratiunea introducerii dispozitiei legale cuprinse in art. 50 din Legea nr. 128/1997, si anume aceea ca pentru transele de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani nu existau reglementati coeficienti de ierarhizare in actul normativ de salarizare in vigoare in momentul respectiv.
Ulterior, reglementarile referitoare la salarizarea cadrelor didactice au fost "mutate" in Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. In acest act normativ, in anexa 7/1 s-au prevazut coeficientii de ierarhizare (multiplicare) pentru functiile didactice din invatamant, cu precizarea ca de aceasta data legiuitorul a stabilit astfel de coeficienti si pentru transele de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani.
Mai notam si faptul ca la finalul Legii nr. 154/1998 legiuitorul a prevazut ca " cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, Legea nr. 40/1991, republicată, și Ordonanța Guvernului nr. 39/1994, cu modificările ulterioare, privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi.
Celelalte reglementări cu privire la nivelul salariilor, stabilirea gradațiilor pentru personalul prevăzut în prezenta lege, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă."
Din cele expuse anterior, rezulta ca prin efectul alineatului final din Legea nr. 154/1998 ar fi operat o abrogare implicita a prevederilor art. 50 alin. 1 si 2 din Legea nr. 128/1997, intrucat aceasta prevedere referitoare la acordarea unor drepturi suplimentare si in cazul transelor de vechime 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 ani era contrara noilor reglementari.
si faptul ca Legea nr. 154/1998 a aparut anterior Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care a instituit prin art. 63 alin. 3 cerinta ca abrogarea sa fie expresa.
Prin urmare, in mod justificat s-ar fi putut considera ca art. 50 alin. 1 si 2 fost abrogat implicit.
Cu toate acestea, legiuitorul a continuat sa prevada acest drept al cadrelor didactice cu vechime de peste 30 de ani la acordarea unei cresteri cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare de cel prevazut pentru transa anterioara, pastrand nemodificat continutul art. 50 alin. 1 si 2 in toate formele ulterioare ale Legii nr. 128/1997, desi aceasta a suferit numeroase modificari prin Legea nr. 195/1999, OG nr. 8/2000, Legea nr. 132/2001, Legea nr. 269/2001, Legea nr. 83/2002, Legea nr. 493/2002, Legea nr. 349/2004, Legea nr. 195/2005, Legea nr. 223/2005, Legea nr. 189/2006, Legea nr. 215/2006, Legea nr. 481/2006, Legea nr. 108/2007, Legea nr. 148/2007, Legea nr. 149/2007, Legea nr. 150/2007, Legea nr. 220/2007 si Legea nr. 12/2008.
Abia prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, legiuitorul a inteles sa modifice textul art. 50 alin(2), aratand in art. 5 alin. 2 din acest act normativ ca "in coeficienții de multiplicare dinanexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute deart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Concluzia care se impune este aceea ca dreptul cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar la acordarea acestor transe suplimentare de vechime, prevazut de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1999, a supravietuit si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 154/1998, reprezentand un drept suplimentar de cel cuvenit prin aplicarea coeficientilor de multiplicare din grilele succesive de salarizare, stabiliti pentru cadrele didactice cu vechime de 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 de ani.
Normele care reglementeaza acest drept salarial suplimentar, pretins de catre reclamanti, sunt in vigoare si in prezent, intrucat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 983/2009 a declarat neconstitutional art. 5 din OG nr. 15/2008, (care prevedea includerea transelor suplimentare prevazute de art. 50 din Legea nr. 128/1999 in coeficientii de ierarhizare din anexele actului normativ).
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge toate recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILUL LOCAL AL SECTORULUI 6 PRIN INSTITUȚIA PRIMARULUI SECTORULUI 6 ȘI INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B ȘI SCOALA CU CLASELE I-VIII NR.117 împotriva sentinței civile nr.4098/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
25.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
