Obligația de a face. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 319/R-CM
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.109 din 13 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimatele-reclamante și și intimatul-pârât Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimatele-reclamante au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare. Mai arată că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare pe recurs.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 7 decembrie 2007, reclamantele, și, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTITIEI și TRIBUNALUL VALCEA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea primului pârât la modificarea indemnizației de încadrare bruta lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 17, începând cu data de 01 aprilie 2006 la care să se adauge sporurile legale cuvenite, obligarea în solidar a celor doi pârâți la plata diferențelor salariale rezultate din încadrarea la coeficientul de multiplicare 17 actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâților să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii, se relevă instanței, că în perioada iulie, respectiv septembrie 1993 - 30 noiembrie 2003, au îndeplinit funcția de judecător financiar în Colegiului Jurisdicțional V al Curții de Conturi a României.
La data de 01.12.2003, în baza OUG nr.117/2003, a Decretului nr. 12/2004 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 554/23.02.2004 au fost numite în funcția de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1108/5.05.2006, ce nu i-a fost comunicat, sa dispus ca începând cu data de 01.04.2006 coeficientul de multiplicare pentru stabilirea salariului să fie cel de 15. Consideră că în mod eronat le-a fost acordat acest coeficient și că li se cuvenea coeficientul, întrucât până la data preluării de către instanțele judecătorești au fost salarizate potrivit art. 39, alin.2 din OUG nr.177/2002 la nivelul judecătorilor de la Curțile de Apel. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 56, alin. 2 din Legea nr. 50/1996, astfel încât în Ordinul nr. 1108/5.05.2006 ar fi trebuit să se regăsească același coeficient de multiplicare prevăzut la cap.A al anexei l din Legea nr. 50/1996.
Mai arată că drepturile și obligațiile cedentului, potrivit art. 169 Codul muncii, existente la data transferului vor fi transferate integral cesionarului astfel încât să se păstreze drepturile salariale câștigate.
Prin sentința civilă nr.109 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul Ministerul Justiției să modifice indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 17, începând cu data de 10 aprilie 2006, la care să adauge sporurile legale cuvenite pentru reclamanta până la data de 1 ianuarie 2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Industriei și Tribunalului Vâlcea, în solidar, la plata diferențelor salariale rezultate din încadrarea la coeficientul de multiplicare 17, actualizate cu indicele de inflație, până la zi, pentru reclamanta și până la 1 ianuarie 2007 pentru reclamanta.
S-a reținut astfel, cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, astfel cum este impusă de OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006, tribunalul constată că litigiul dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, reclamantele contestând Ordinul Ministerului Justiției, pentru că nu s-a respectat nivelul de salarizare avut în calitate de judecător financiar, anterior preluării în cadrul instanțelor judecătorești. Mai mult, această procedura prealabilă operează o îngrădire în exercitarea dreptului legitim la dreptul salarial avut, în integralitatea lui câtă vreme art. 21 din Constituția României, alin. l și 2 dispune asupra accesului liber la justiție pentru apărarea unor drepturi și interese legitim și interzice îngrădirea exercitării acestui drept.
De asemenea, conform art. 166 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective aerau datorate, astfel că lipsa procedurii prealabile invocată în temeiul OUG 177/2002 nu poate înfrânge dispozițiile Codului muncii, care în art. 298, alin.2 dispune că se aprobă orice alte dispoziții contrare celor pe care le cuprinde acesta, ca lege organică privind dreptul muncii.
Față de aceste considerente, se va respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Cu privire la fondul cauzei, se reține că reclamantele au fost încadrate în calitate de judecător financiar în cadrul Colegiului jurisdicțional V al Curții de Conturi a României până la data de 01.12.2003 și au fost salarizate conform Legii nr. 50/1996 și OUG nr. 177/2002, cu indemnizația de încadrare prevăzută pentru judecătorii curților de apel, având coeficientul de multiplicare 13.
Judecătorii financiari din Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 din OUG nr. 177/2002 pentru procurorii și, respectiv, procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
La data de 01 decembrie 2003 s-a realizat transferul activității de jurisdicție în temeiul OUG nr.177/2003 de la Curtea de Conturi la Ministerul Justiției, respectiv Tribunalul Vâlcea și în acest sens a fost emis Decretul de numire nr.12/2004 și Ordinul nr. 554/C/23.02.2004 al Ministerului Justiției fiindu-le diminuate drepturile salariale prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5.
Începând cu data de 1 aprilie 2006, prin Ordinul nr.1108/C/5.05.2006 emis de Ministerul Justiției le-a fost acordat un coeficient de multiplicare de 15 cât este prevăzut pentru judecătorii de tribunal, deși drepturile salariale avute de reclamanți trebuiau menținute ca urmare a transferului lor la tribunal, astfel încât să le fie acordat un coeficient de multiplicare 17 în raport de care urma să fie stabilită îndemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporurile legale cuvenite după vechimea în funcția de judecător a fiecăruia.
In mod nejustificat, reclamantelor le-a fost acordat un nivel de salarizare mai mic decât cel pe care l-au avut la data transferului, astfel încât potrivit art. 169 alin. l Codul muncii, potrivit căruia salariații beneficiază de protecția drepturilor lor, în cazul în care se produce un transfer către un alt angajator. In art. 169, alin. 2 Codul muncii, se prevede că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Or, reclamantele au trecut prin transfer în cadrul Ministerului Justiției, iar acesta în calitate de cesionar avea obligația conform art. 169 alin. 2 Codul muncii să-i preia cu drepturile și obligațiile pe care le aveau la data transferului, el preluând toate drepturile și obligațiile cedentului cu privire la cestea.
Față de aceste considerente, se va admite acțiunea reclamantelor, și va fi obligat pârâtul Ministerul Justiției la modificarea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 17, începând cu data de 01 aprilie 2006 și până în prezent, iar pentru reclamanta până la data de 01.01.2007, respectiv data până când a funcționat în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea.
Pe cale de consecință, vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea, în solidar, la plata diferențelor salariale rezultate din încadrarea la coeficient de multiplicare 17, actualizate cu indicele de inflație, până la zi pentru reclamanta și până la 1.01.2007 pentru reclamanta și să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru motivele de casare prevăzute de art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competență.
Prin litigiul de față, reclamantele se consideră vătămate prim emiterea unui act administrativ emis de un organ al administrației publice centrale, respectiv Ordinul nr.1108/2006, chiar dacă nu au indicat ca temei dispozițiile Legii nr.554/2004, prin pretențiile de a se stabili un alt coeficient de multiplicare decât cel acordat se solicită de fapt modificarea unui act administrativ situație în care devin aplicabile dispozițiile art.3 Cod procedură civilă, instanța competentă să se pronunțe asupra pretențiilor fiind Curtea de apel și nu tribunalul.
2. Încadrarea reclamantelor începând cu data de 1 aprilie 2006 a fost făcută corect având în vedere că acestea funcționează ca judecători la tribunal, iar potrivit pct.24 Anexa 1 din OUG nr.27/2006, judecătorii din cadrul tribunalelor beneficiază de un coeficient de multiplicare 15.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs se constată că instanța de fond a stabilit corect natura litigiului dedus judecății, acesta fiind atipic de muncă și nu unul de contencios administrativ.
Prezenta cauză privește coeficientul de multiplicare acordat reclamantelor în perioada în care drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților erau stabilite prin OUG nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
S-a solicitat respectarea drepturilor salariale avute anterior transferării de la Curtea de Conturi la instanța de drept comun și ca atare, nu sunt incidente prevederile Legii nr.554/2004, modificată și completată.
Și cel de al doilea motiv de recurs este nefondat.
Trecerea reclamantelor de la Curtea de Conturi la instanța de drept comun s-a făcut prin transfer și ca atare trebuiau să fie preluate cu toate drepturile și obligațiile existente la data transferului.
La încadrare trebuiau să fie avute în vedere dispozițiile referitoare la încadrarea în cadrul transferului, deci trebuiau menținute drepturile salariale avute la data transferului.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312(1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.109 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.109 din 13 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
10.05.2008
jud fond.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu
