Obligația de a face. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 324/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL T, ambii cu sediul în T,-, împotriva deciziei civile nr. 11, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 16 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, -aza S,.B,.11, județul T și intimata pârâtă, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimatul reclamant, avocat, Baroul Tulcea, în baza împuternicirii avocațiale nr. 32 din 13 aprilie 2009, aflată la fila 10 dosar C Apel, Secția Comercială, atașat prezentului dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal iaf ost timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Întrebat fiind, apărătorul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatului reclamant, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Învederează că recurenții pârâți, prin motivele de recurs, pe cale de excepție, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Astfel fiind, consideră că instanța are de soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților pârâți invocată de aceștia. În raport de dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, cu privire la excepțiile de procedură, solicită respingerea excepției ca inadmisibilă.
În situația în care instanța va considera că excepția poate fi invocată și în recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Pe fond, solicită respingerea tuturor celorlalte susțineri din motivele de recurs formulate de recurenții pârâți Municipiul T prin Primar și Consiliul Local T; cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate în fond și apel.
Mai arată că, din notificarea depusă la dosar, rezultă că a propus o întâlnire în sensul rezolvării situației litigante, fie prin închirierea acestei suprafețe de teren, fie prin cumpărarea terenului la prețul stabilit de reclamant, însă nu a primit nici un răspuns.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul T, Consiliul Local T și T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să ridice de pe terenul său conductele de alimentare cu apă care îi afectează proprietatea, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare aut. Sub nr.620/2004 de BNP " " Tad evenit proprietarul terenului în suprafața de 6291,75 mp situat in T, Cartier E3.
A arătat reclamantul că întrucât o suprafața de aproximativ de 1000 mp este afectată de conductele de aprovizionare cu apă aparținând Autorității Administrativ Teritoriale T, aflata in administrarea Consiliului Local T si exploatată de către SC SA Tan otificat pârâtele in vederea fie a închirierii terenului afectat fie a punerii la dispoziție a unei altei suprafețe de teren in aceeași zona sau într-o zona limitrofa,fie sa își ridice conductele care îl împiedica in folosirea corespunzătoare a terenului achiziționat, demersuri ce au rămas fără niciun rezultat.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, în copie, iar în drept au fost invocate dispozițiile art. 1073 și urm. Cod Civil.
Pârâta SC SA Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul ca ea nu are calitatea de proprietar al conductelor si prin urmare nu are nici calitatea de a dispune asupra acestora.
Pe fond, pârâta Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că nu este în măsura de a decide asupra desființării acestor conducte, operațiune ce ar avea ca efect privarea locuitorilor din Cartierul E3 de serviciul de apă si canalizare.
A formulat întâmpinare si pârâtul Consiliul Local al Mun. T prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata motivat de faptul ca terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare de care face vorbire reclamantul este afectat de o servitute legală ce decurge din exploatarea conductelor de alimentare cu apă potabilă ce constituie domeniul public al municipiului.
A precizat pârâta că, în aplicarea Legii nr. 213/1998 anexa 1 pct. III, instalațiile de tratare, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare etc. fac parte din domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale, iar potrivit art.11 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Prin sentința civilă nr. 2356 din 17 septembrie 2007, Judecătoria Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA A fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu toți cei trei pârâți și a fost obligat pârâtul Municipiul T prin Primar la ridicarea conductelor de alimentare cu apă ce sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantului, situat în T, Cartier E3, nr. cadastral 2822.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții SC SA T, Municipiul T și Consiliul Local T, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA T, cât și pe fondul cauzei, apreciind că pârâții au un drept de servitute legală asupra terenului afectat de conductele de apă și de canalizare, care alimentează o parte a Municipiului T, și nu pot fi obligați să le ridice de pe acest teren.
Prin decizia civilă nr. 11 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Tulceaa respins apelurile ca nefondate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că numai conductele de alimentare cu apă fac parte din domeniul public al Municipiului T, în timp ce terenul pe care sunt amplasate constituie proprietatea privată a reclamantului.
Întrucât dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabilerga omnes, iar conform dispozițiilor art. 481 Cod civil, nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, reclamantul este îndreptățit să se bucure de toate atributele dreptului de proprietate asupra acestui teren, pârâților incumbându-le obligația de a-și ridica toate conductele de alimentare cu apă care afectează acest teren.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții Municipiul T și Consiliul Local al Municipiului T, care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.Consiliul Local T și Municipiul T nu au calitate procesuală pasivă și nu pot fi obligați la ridicarea conductelor de alimentare cu apă ce afectează terenul reclamantului, întrucât aceste conducte se află în administrarea SC SA T conform art.5 alin.(2) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice.
2.Pe fondul cauzei, în mod greșit instanța de fond și de apel au obligat pârâții să ridice conductele de alimentare cu apă, întrucât reclamantul, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 620 din 19 mai 2004, cumpărat un teren afectat de o servitute legală ce decurge din exploatarea conductelor de termoficare ce constituiau domeniu public al Municipiului T; aceste conducte au existat pe acest teren atât la data dobândirii bunului de către reclamant, cât și anterior emiterii titlului de proprietate nr. 53843/1995 în beneficiul moștenitorilor vânzători.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile pârâților, se constată următoarele:
1.Criticile recurenților ce vizează lipsa calității lor procesuale pasivă în acțiunea dedusă judecății, se reține a fi nefondată, instanțele de fond și de apel soluționând în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T și a Consiliului Local T, în sensul respingerii acestei excepții.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998, anexa I pct.III, instalațiile de tratare, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, etc. fac parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că terenul proprietatea reclamantului este afectat de conducte de termoficare 2 O 500 OL și conducte de alimentare cu apă 0-400, scopul acestora fiind de a asigura alimentarea cu apă a Municipiului Conform dispozițiilor legale mai sus menționate, aceste instalații fac parte din domeniul public al Municipiului T și se află în administrarea SC SA
Fiind un simplu administrator, pârâta SC SA T nu poate dispune cu privire la ridicarea și reamplasarea acestor instalații fără acordul proprietarului, care este titularul investiției, și cel căruia îi incumbă toate cheltuielile de reamplasare a conductelor de alimentare cu apă.
Conform dispozițiilor art. 12 alin.(4) și (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile ce vizează proprietatea, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de către Consiliile județene ale Consiliului General al Municipiului B sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.
Față de considerentele expuse, se reține că alături de SC SA T, au calitate procesuală pasivă - Municipiul T - în calitate de titular al domeniului public al unității administrativ teritoriale și Consiliului Local T - organ deliberativ care hotărăște cu privire la administrarea domeniului public al Municipiului
2.Pe fondul cauzei, se reține însă că sunt fondate criticile pârâților, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620 din 19 mai 2004 de BNP, reclamantul a dobândit de la vânzătorii, - și dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 6291 situat în intravilanul Municipiului T și având la data vânzării destinație agricolă.
Deși în subsolul acestui teren la data reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 în favoarea vânzătorilor - conform titlului de proprietate nr. 53843 din 04 august 1995 -, cât și la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 620/2004 erau amplasate conducte de alimentare cu apă a municipiului T, în actul de vânzare-cumpărare nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la aceste conducte, vânzătorii declarând că terenul nu este grevat de sarcini.
În literatura de specialitate s-a reținut că în cazul înstrăinării unui fond aservit, dacă există o clauză în actul de vânzare-cumpărare, în sensul că fondul se vinde liber de orice servitute, o astfel de clauză va fi interpretată în sensul că fondul se vinde liber de servituți stabilite prin fapta omului, iar nu de servituți naturale.
În speță, se reține că terenul înstrăinat reclamantului este grevat de o servitute administrativă, respectiv o sarcină care grevează utilizarea fondului privat și care se caracterizează prin scopul ei e interes general.
Conform dispozițiilor art. 586 cod civil "servituțile stabilite prin lege au ca obiect utilitatea publică, sau a comunelor, ori aceea a particularilor."
Nu se poate contesta dreptul de proprietate pe care reclamantul îl are asupra terenului din Municipiul T și nici afectarea subsolului proprietății sale de construcția conductei magistrale de apă.
Instanța constată însă că lucrarea care afectează acest teren alimentează cu apă Municipiul C și exista pe teren la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 620 din 19 mai 2004, reclamantul dobândind în proprietate un teren afectat de o servitute administrativă.
În condițiile în care reclamantul nu a fost informat cu privire la situația juridică reală a terenului la momentul cumpărării, bunul fiindu-i vândut ca fiind liber de orice sarcini, acesta are posibilitatea să solicite angajarea răspunderii vânzătorilor, conform art. 1337 Cod civil, cărora le incumbă obligația de garanție pentru evicțiune.
Dacă evicțiunea este parțială (art. 1347-1348 Cod civil) cumpărătorul are alegerea între a cere rezoluțiunea vânzării sau menținerea ei cu despăgubiri.
Dacă evicțiunea unei părți a lucrului este atât de importantă, încât cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi putut să o prevadă, el poate cere rezoluțiunea vânzării (art. 1347 Cod civil).
Reclamantul nu este însă îndreptățit să solicite ridicarea conductelor de apă existente în subsolul terenului proprietatea sa, teren intravilan cu destinație agricolă la momentul dobândirii.
Lucrarea realizată pe terenul reclamantului este una de interes general - alimentarea cu apă a populației din T - dispozițiile legale aplicabile fiind cele prevăzute de art. 44 alin.(5) din Constituție, art. 586 Cod civil, art.2 și art.29 alin.(1) din Legea apelor nr. 107/1996, republicată.
Potrivit art. 44 alin.(5) din Constituție "pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității".
Prin urmare, îngrădirea dreptului de proprietate privată în scopul satisfacerii unui interes public este permisă de Constituție. Suntem în prezența unei limitări legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul străbătut de conducta magistrală de alimentare cu apă fiind afectat de o servitute legală, posibilă potrivit art. 586 Cod civil și art. 29 alin.(1) din Legea apelor nr. 107/1996, republicată.
Legea nr. 107/1996 prevede că un drept de servitute permanentă se acordă cu titlu gratuit, fiind exceptate de la instituirea servituții permanente: clădirile, curțile, grădinile aferente locuințelor, monumentele istorice, bisericile și cimitirele, precum și parcurile declarate monumente ale naturii (art.29 alin.(2).)
În speță, se reține că, atât la momentul instituirii servituții administrative, cât și la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 620 din 19 mai 2004, terenul aservit era un teren viran, cu destinație agricolă, neîncadrându-se în excepțiile reglementate de art. 29 alin.(2) din legea nr. 107/1996, republicată.
Legea prevede în mod expres că atunci când prin exercitarea servituții administrative permanente s-a realizat o pagubă, atunci deținătorii terenurilor riverane sunt îndreptățiți să obțină repararea acesteia.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus invocate și față de condițiile în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 620 din 19 mai 2004, cererea reclamantului de ridicare a conductelor de alimentare cu apă care afectează subsolul terenului proprietatea sa nu poate fi reținută ca fondată, reclamantul având însă la dispoziție o acțiune împotriva vânzătorilor fondată pe dispozițiile art. 1337 Cod civil, garanție pentru evicțiune, putând solicita fie reducerea prețului bunului vândut, fie rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare (atunci când utilizarea bunului conform destinației dorite de cumpărător nu este posibilă), fie acordarea de despăgubire conform Legii nr. 107/1996 pentru paguba înregistrată ca urmare a afectării terenului de o servitute permanentă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtelor și se va modifica în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelurilor.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții pârâți MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL T, ambii cu sediul în T,-, împotriva deciziei civile nr. 11, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 16 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, -aza S,.B,.11, județul T și intimata pârâtă, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiectobligația de a face.
Modifică în tot decizia, în sensul că admite apelurile.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.apel
Red.hot.jud.recurs /26.10.2009
gref.AB/2 ex./28.10.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
