Obligația de a face. Decizia 3246/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8880/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 3246/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și de recurentul-intervenient Consiliul Județean C împotriva sentinței civile nr.1392 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1667/C/2008) - având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 28 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin.(1) Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 05 mai 2009, apoi la data de 12 mai 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 09.06.2008 sub nr- (1667/C/2008), reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 38.467,4 Ron reprezentând contravaloarea drepturilor salariale rezultate din raporturile de muncă cu pârâta, precum și la plata unei indemnizații bănești aferentă zilelor de concediu pe ultimii 3 ani și 15% spor pentru munca nenormată, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la zi; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Ron cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionale cu acest proces.
La data de 25.06.2008, reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de locuit aferente perioadei iunie 2005-iunie 2008, în temeiul art.5 din Ordinul 36/2003.
În cauză, Consiliul Județean Caf ormulat la data de 29.08.2008 o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1392/07.10.2008, Tribunalul Călărașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C la plata către reclamantă a drepturilor bănești aferente concediului de odihnă pe anii 2005, 2006 și 2007, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând spor de 15% pentru muncă nenormată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la zi; a obligat pârâta la plata către copilul dat în plasament reclamantei a drepturilor bănești prevăzute de art.1 și art.2 din Legea nr.326/08.06.2003, aferente perioadei 08.06.2005 și până în prezent; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de asistent maternal, desfășurând activitatea pe baza unui contract individual de muncă încheiat cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Acest contract are o natură juridică specială, deoarece munca reclamantei se desfășoară la domiciliul său și constă în creșterea, întreținerea și educarea copiilor dați în plasament.
Deoarece actul normativ care reglementează activitatea asistenților maternali, HG nr.679/2003, este un act normativ inferior Codului muncii, reclamantei i se aplică drepturile prevăzute în actul normativ special, care însă nu derogă de la dreptul comun în materia raporturilor de muncă. Așa fiind, în baza legislației muncii, dar și a dispozițiilor art.98 din Contractul colectiv de muncă, reclamanta are dreptul la un concediu de odihnă, la sporul de 15% pentru munca nenormată și la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale. Cu toate acestea, ținând seama de specificitatea acestor raporturi de muncă, reclamanta are dreptul numai la sporul pentru muncă nenormată, iar nu și la plata orelor suplimentare, tocmai datorită imposibilității stabilirii și calculării acestor ore.
Referitor la concediul de odihnă neefectuat, s-a considerat întemeiată cererea reclamantei de a i se compensa în bani acest concediu prevăzut de legislația muncii și care nu poate fi negat nici persoanei care desfășoară muncă în baza unui contract specific.
În temeiul art.1 și art.2 din Legea nr.326/2003, copilul are dreptul la o alocație de hrană suplimentară pe care pârâta este obligată să o acorde persoanei care hrănește copilul. Au fost găsite nefondate și, în consecință, respinse cererile reclamantei de a i se acorda plata orelor suplimentare, cheltuielile de locuit, precum și daunele morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 04.12.2008 reclamanta, la 05.12.2008 pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, iar la 08.12.2008 intervenientul Consiliul Județean C, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.12.2008, sub nr-.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caf ormulat motive de recurs la data de 15.04.2009, solicitând în temeiul art.304 pct.6 și art.3041Cod pr.civilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Recurentul-intervenient Consiliul Județean Cai nvocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitând Curții admiterea recursului său, modificarea în parte a hotărârii atacate și înlăturarea dispozițiilor referitoare la plata către reclamantă a concediului de odihnă, la plata sporului de 15% pentru muncă nenormată și la plata drepturilor prevăzute de Legea nr.326/2003.
Prin motivele de recurs invocate de recurenta se solicită admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
O primă critică vizează neacordarea drepturilor suplimentare constând în orele de muncă din zilele de sâmbătă și duminică și din zilele de sărbători legale, cuantumul total fiind de 9.915 Ron. În plus, a fost greșit respinsă cererea de acordare a contravalorii celor 8 ore pe zi de muncă suplimentară. Aceste drepturi i se cuvin în baza art.117, art.188 și art.137 din Codul muncii, precum și art.90 din Contractul colectiv de muncă.
A doua critică vizează neacordarea cheltuielilor de locuit constând în plata întreținerii, plata energiei, etc. astfel cum prevede Ordinul nr.36/2002 și art.5 al Legii nr.500/2002, asistentul maternal având dreptul la o cotă de 50% privind locuința, indiferent dacă aceasta este în proprietate sau deținută cu chirie. Este nelegală motivarea instanței că acest drept privește numai situația când imobilul este deținut de asistent cu chirie.
Al treilea motiv de recurs vizează neacordarea drepturilor privitoare la examinarea medicală, drepturi prevăzute de art.79 din Contractul colectiv de muncă, dar și de art.10 al.4 din HG nr.679/2003. Angajatorul este obligat să asigure gratuitatea examinării medicale și decontarea analizelor medicale necesare desfășurării activității profesionale a salariaților, precum și controalele medicale periodice.
În fine, o ultimă critică vizează neacordarea daunelor morale, fiind eronată susținerea tribunalului că nu ar exista un prejudiciu moral cauzat de către pârâtă prin neplata drepturilor cuvenite.
În recurs, s-au depus la dosar înscrisuri.
În ședința publică din 28.04.2009, Curtea a ridicat din oficiu excepția de nulitate a recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal.
Conflictul de muncă dedus judecății este supus normelor de procedură cuprinse în Legea nr.168/1999 care se completează (art.82) în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Conform dispozițiilor art.3021Cod de procedură civilă "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 Cod de procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele de procedură întocmite în cauză rezultă că recurenta-pârâtă nu a indicat și dezvoltat nici un motiv de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, nici în cererea de recurs depusă la dosar și nici ulterior, în cadrul termenului de recurs, într-un memoriu separat, deși sentința recurată i-a fost comunicată în mod legal la sediul său, conform dovezii de comunicare aflate la fila 286 dosar fond.
Față de acestea și văzând dispozițiile art.306 alin.1 Cod de procedură civilă potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Cât privește recursul declarat de intervenientul Consiliul Județean C, Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor art.56 Cod pr.civilă, în sensul de a declara neavenit recursul acestei părți. Este de menționat că în primă instanță Consiliul Județean Caf ormulat la data de 29.08.2008 o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, cerere admisă în principiu de tribunal, apărările acestuia fiind primite împreună cu cele ale pârâtei la analiza pe fond a pretențiilor deduse judecății.
Având în vedere faptul că pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caf ormulat un recurs constatat nul, situație care echivalează cu nedeclararea unui recurs împotriva hotărârii instanței de fond, recursul declarat de intervenientul accesoriu este neavenit.
Cât privește recursul promovat de recurenta-reclamantă, Curtea urmează a-l analiza în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv de recurs aplicabil, deși neindicat expres în cuprinsul cererii, deoarece se susține o greșită aplicare sau chiar neaplicare a normelor de drept invocate de reclamantă pentru drepturile pretinse.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Pentru verificarea aspectelor invocate de recurenta-reclamantă, Curtea menționează mai întâi faptul că aceasta a încheiat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C contractul individual de muncă din 20.07.2002, iar ulterior actul adițional nr.116/28.07.2005, cele două părți convenind desfășurarea unor raporturi de muncă pe perioadă determinată de 3 ani, respectiv pe perioada atestatului nr.141/27.07.2005 pentru desfășurarea activității de asistent maternal profesionist. Aceste elemente ale raportului de muncă sunt menționate și în carnetul de muncă al recurentei reclamante la pozițiile 38 și următoarele.
Deși părțile au semnat un contract individual de muncă supus regulilor prevăzute de Codul muncii, trebuie menționat obiectul acestui contract ca fiind activitatea de îngrijire, creștere, educare a minorilor primiți în plasament sau încredințare. Durata contractului este una determinată de perioada valabilității atestatului de asistent maternal profesionist.
Așadar, părțile au convenit la momentul semnării actului că raporturile lor de muncă nu sunt cele clasice dintre salariat și angajator, ci unele speciale, timpul de muncă nefiind limitat la 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, ci având durată permanentă, cât timp asistentul are în îngrijire minor aflat sub măsura de protecție specială a plasamentului.
Nu în ultimul rând sunt de menționat dispozițiile art.8 al.1 din HG nr.679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestate și statutul asistentului maternal profesionist, norme potrivit cărora activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă care are un caracter special, specific protecției copilului.
Ori, această specificitate a contractului de muncă al asistentului maternal vizează atât obiectul muncii, adică îngrijirea unui copil minor lipsit de ocrotire părintească și aflat în protecție specială, cât și durata muncii, care este una nenormată, desfășurându-se pe durata întregii zile, cât timp copilul are nevoie de protecție, îngrijire. De altfel, acest caracter este justificat și logic deoarece munca prestată de asistentul maternal este echivalentă muncii desfășurată de un părinte firesc al copilului, scopul muncii asistentului maternal fiind tocmai aceea de a asigura la domiciliul său, creșterea, îngrijirea și educarea necesare dezvoltării armonioase a copilului pe care îl primește în plasament sau în îngrijire.
Pentru aceste argumente, va fi înlăturată critica recurentei-reclamante pentru neacordarea contravalorii orelor de muncă suplimentară. Deși nu precizează expres, recurenta consideră că munca pe care trebuie să o desfășoare în calitate de asistent maternal se limitează la 8 ore pe zi, restul timpului fiind considerată muncă suplimentară supusă retribuirii duble, după cum prevede Codul muncii.
Această susținere este nelegală, în primul rând datorită clauzelor contractului individual de muncă, iar în al doilea rând datorită prevederilor și scopului reglementărilor referitoare la asistentul maternal profesionist. Pentru munca sa care nu poate fi cuantificată la cele 8 ore zilnice ale unui salariat obișnuit, asistentul maternal are dreptul la acel spor de 15% pentru muncă nenormată, spor de altfel acordat prin hotărârea recurată.
Aceste considerente sunt pe deplin valabile și în privința muncii desfășurată de asistent în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv în zilele de legală.
A doua critică a recurentei-reclamante vizează neacordarea cheltuielilor de locuit prevăzute de art.5 din Ordinul nr.36/2003 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție privind modalitatea de decontare a cheltuielilor efectuate de către asistenții maternali profesioniști pentru creșterea și îngrijirea copiilor aflați în plasament sau încredințare. Conform acestui text, decontarea cheltuielilor de locuit se face pe baza documentelor justificative, prin calcularea cotei-părți aferente numărului de copii aflați în plasament sau încredințare la asistentul maternal profesionist, cu respectarea prevederilor art.52 din Legea nr.500/2002.
Ordinul menționat privește modul în care se decontează sumele necesare acoperirii cheltuielilor de cazarmament ale copilului aflat în plasament la asistentul maternal profesionist. Din modul cum este reglementat acest decont, rezultă în mod evident că sumele în discuție sunt avansate de către serviciul public specializat pentru protecția copilului până la data de 5 fiecărei luni, însă pot fi decontate numai în măsura în care se prezintă de către asistentul maternal documente justificative, cu încadrarea acestor sume în limitele prevederilor bugetare.
Cheltuielile de locuit ale copilului aflat în plasament, respectiv cheltuielile de întreținere suportate de asistentul maternal pentru persoana copilului puteau fi decontate în măsura în care se solicita pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C plata acestora și se prezenta documentul justificativ. Spre această finalitate este nerelevant dacă imobilul este deținut în proprietate sau folosit în baza unei locațiuni de către asistentul maternal și familia acestuia, însă prezintă importanță dacă s-a solicitat plata sumelor respective, iar persoana juridică obligată prin lege a face plata ar fi refuzat. Ori, asistentul maternal nu a solicitat anterior, lunar, plata acestor cheltuieli de locuit, astfel încât este neîntemeiată cererea de obligare a instituției pârâte prin hotărâre la plata retroactivă a cotei părți din cheltuieli efectuate pentru copilul minor aflat în plasament.
Nici petitul referitor la acordarea drepturilor privind examinarea medicală nu este întemeiat.
Conform art.10 al.4 din HG nr.679/2003, asistentul maternal profesionist și persoanele cu care acesta locuiește au obligația să prezinte anual Comisiei pentru Protecția Copilului un certificat medical din care să rezulte că starea sănătății lor permite continuarea desfășurării activității; cheltuielile legate de efectuarea analizelor medicale și de eliberarea certificatului medical se suportă de către angajator.
Recurenta-reclamantă a mai invocat și dispozițiile art.79 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu numărul 591/16/26.11.2007, dispoziții potrivit cărora angajatorul este obligat să asigure, la termenele legale și ori de câte ori este necesar, examinarea medicală gratuită și completă, precum și decontarea analizelor medicale necesare desfășurării activității profesionale ale salariaților. Acest din urmă text se aplică numai din decembrie 2007.
Și în privința cheltuielilor aferente eliberării certificatului medical care să ateste starea de sănătate a asistentului maternal și a familiei sale, sunt aplicabile considerațiile anterioare referitoare la starea de pasivitate a recurentei-reclamante. Pentru obținerea acestui drept, asistentul medical trebuia să solicite angajatorului său, asigurarea gratuității respectivelor investigații medicale sau analize medicale, iar în caz de refuz avea posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.
Prin cererea de față, reclamanta solicită generic decontarea acestor cheltuieli, însă nu detaliază și nici nu dovedește cheltuielile efectuate în vederea obținerii respectivului atestat. Este de menționat că HG nr.679/2003 prevede gratuitatea pentru asistentul medical numai referitor la acele investigații și analize medicale efectuate în vederea obținerii atestatului anual, iar nu a altora. Așa fiind, reclamanta putea pretinde în interiorul celor 3 ani de prescripție extinctivă, restituirea eventualelor cheltuieli făcute cu acest scop, însă avea obligația a detalia în cuprinsul acțiunii, data efectuării respectivelor investigații de către ea și familia sa, instituția medicală la care au fost efectuate și atestatul obținut. În absența acestor precizări, instanța nu poate verifica înscrisurile depuse la dosar de recurenta-reclamantă.
Ultimul motiv de recurs vizează daunele morale respinse de tribunal. Curtea consideră corectă soluția deoarece daune morale pot fi acordate numai dacă se dovedește de către partea care pretinde această plată elementele răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt acestea prevăzute de dispozițiile art.998 Cod civil. Pentru aceasta trebuia menționat în acțiune care este fapta constând într-o acțiune sau inacțiune a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C cauzatoare de prejudiciu, care este prejudiciul moral încercat și care este legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
În absența acestor circumstanțieri ale elementelor răspunderii civile, cererea a fost cu temei respinsă, o simplă mențiune referitoare la prejudiciul moral încercat prin neplata unor drepturi materiale substanțiale nefiind suficientă. În plus, aceste împrejurări de fapt trebuiau și dovedite de partea care pretinde repararea unui prejudiciu moral.
În cauză însă, s-a dovedit că recurenta-reclamantă a stat în pasivitate, nu a înțeles să solicite drepturile care i se cuveneau în baza normelor menționate, astfel că, pentru neplata lor o parte din culpă o are și beneficiarul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție corectă, chiar dacă sumar motivată, considerentele instanței de recurs urmând a suplini această lipsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1392 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1667/C/2008).
Respinge ca neavenit recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurentul-intervenient Consiliul Județean
Constată nul recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./25.06.2009
Jud.fond: Tr.;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
