Obligația de a face. Decizia 4009/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8078/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4009/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentele-pârâte Școala Cu Clasele I-VIII Nr.64 " I" și Școala Cu Clasele I-VIII nr. 31 împotriva sentinței civile nr.5774 din data de 18.09.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21659/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Sectorului 2 și cu intimații-pârâți Consiliul Local al Sectorului 2 și Primarul Sectorului 2-având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimații-pârâți Consiliul Local al Sectorului 2 și Primarul Sectorului 2 prin consilier juridic d-na în baza delegațiilor atașate la filele 26, respectiv 27 dosar recurs, lipsind recurentele-pârâte Școala Cu Clasele I-VIII Nr.64 " I" și Școala Cu Clasele I-VIII nr. 31 B și intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Sectorului 2
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 28.05.2009 de către intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Sectorului 2 B, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în cinci exemplare, act procedural necomunicat părților adverse recurente, respectiv părților intimate.
De asemenea, se mai arată faptul că pentru termenul de azi s-au citat recurentele-pârâte cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a consilierului juridic care a declarat recursul, sub sancțiunea anulării cererii, în temeiul art. 161 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Sectorului 2 B către intimații-pârâți Consiliul Local al Sectorului 2 și Primarul Sectorului 2 prin consilier juridic.
Curtea, din oficiu, acordă cuvântul părților intimate asupra excepției nulității recursului pentru faptul că cea care a introdus recursul nu face dovada calității de reprezentant și nici a calității de consilier juridic.
Intimații-pârâți prin consilier juridic având cuvântul solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității cererii de recurs pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5774/18.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din învățământ Sector 2 B, în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr. 64 I, Școala cu Clasele I-VIII nr. 31, Consiliul Local Sector 2, Primarul Sectorului 2.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor, articolului 50 alineatul 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare pentru perioada 05.06.2005-18.09.2008, sume ce vor fi actualizate până la plata efectivă.
În considerente a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice în cadrul unităților de învățământ pârâte, în postul de educatori, învățători, profesori, institutori, etc.
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 ș la peste 40 de ani de activitate în învățământ".
Fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform alin 2 al art. 50.
Din adeverințele nr. 775/03.06.20008 eliberată de Școala cu Clasele I-VIII nr. 31, respectiv, nr. 1289/ 7.07.2008, eliberată de Școala cu Clasele I-VIII nr. 64, " I" reiese faptul că între 01.06.2005 și până în prezent, reclamanții au o vechime recunoscută în învățământ de peste 30 de ani.
În acest context, tribunalul a considerat că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime conform textului mai sus invocat. Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut de lege.
În acest sens se are în vedere faptul că din adeverințele depuse de unitățile de învățământ nu rezultă că reclamanții ar fi beneficiat de tranșa suplimentară de vechime în învățământ în perioada pentru care se solicită plata acestora.
Deși au fost citați cu mențiunea de a depune înscrisuri din care să rezulte dacă reclamanților li s-a acordat tranșa suplimentară de vechime, pârâții nu s-au conformat acestei dispoziții. Or, sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului, în temeiul art. 287 din Codul muncii.
Prin neefectuarea acestei probe, se poate trage concluzia că neformulând apărări pârâții au recunoscut pretențiile reclamanților.
Tribunalul a mai reținut și că prin neacordarea acestui drept, care ar fi trebuit să ducă la majorarea coeficientului de ierarhizare, reclamanții au fost privați de majorarea corespunzătoare a tuturor celorlalte drepturi care se determină în funcție de acest coeficient, respectiv salariul de bază și sporurile sau adaosurile care se calculează prin raportare la salariul de încadrare, respectiv sporul de vechime, plata cu ora, gradația de merit, salariul de merit și dirigenție.
Pe cale de consecința, reclamanții au beneficiat și de plata tuturor diferențelor rezultate din neacordarea tranșei suplimentare de vechime.
la timp a acestor drepturi bănești a produs reclamanților un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma să fie achitate acestora, astfel încât apare ca întemeiată cererea acestora de actualizare cu indicele de inflație.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Școala cu Clasele I-VIII " I" și Școala cu Clasele I-VIII nr. 31 B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că, instanța, judecând fondul în mod greșit, a admis cererea reclamanților, obligând pârâta la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor, articolului 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare pentru perioada 05.06.2008 - 18.09.2008, sume ce vor fi actualizate până la plata efectivă.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a ll-a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: " de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
- coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, cu completările ulterioare.
Mai mult, în conformitate cu art. 7 din Legea 84/1995 (Legea învățământului), unitățile de învățământ au personalitate juridică și pot sta în instanță în nume propriu, iar art. 23 litera f) din Ed. nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede: "Directorul unității de învățământ răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plata a drepturilor salariale".
Drept urmare, competența calculului drepturilor salariale o are unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea persoana în cauza, și nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trasă la răspundere doar în cazul în care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin OUG nr.18/2005, OG nr.4/2006 si OG. nr.11/2007 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
În calculul acestor coeficienți s-a ținut cont și de prevederile art.50 alin. 2 din Legea nr.128/1997 așa cum se observa din anexele la aceste ordonanțe, în care sunt trecute ca trepte de vechime și treptele de la 30-35 de ani, de 35- 40 de ani și peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă. Recurentele consideră că nu era necesar ca în textul ordonanțelor respective să se precizeze în mod expres că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, câtă vreme acest lucru rezultă din anexele la respectivele acte normative, în care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea tranșă de vechime învățământ. Dacă art. 50 alin. 2 nu s-ar fi pus în aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atât, aceste acte normative au fost în vigoare în perioadele respective, reclamanții nesolicitând nici până în acest moment constatarea nelegalității acestora la instanțele competente.
Ca instituții publice bugetare și unitățile de învățământ sunt obligate să respecte actele normative în vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse mai sus recurentele au învederat instanței că nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contră, ele au fost aplicate așa cum au fost reglementate prin lege.
De asemenea nr. 4747/2001, în art. 5 precizează: "Unitățile de învățământ sunt organizate și funcționează în baza legislației generale și speciale, a actelor normative elaborate de Ed. a prezentului regulament, a deciziilor Inspectoratului Școlar județean al Municipiului B și a regulamentului de ordine interioara a fiecărei unități".
Se poate observa că pârâta este obligată de reglementările speciale din domeniul învățământului să respecte ordinele Ed. Mai mult, nu unitatea calculează salariile după propriile reguli ci urmează reglementările legale elaborate de Ed. instanța prin greșita aplicare a legii a obligat pârâta să calculeze salariile și să plătească diferențele astfel rezultate, neținând cont că nu recurentele au această calitate; nici nu dispun de fondurile necesare deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
Recurentele solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în totalitate hotărârea atacata, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, se reține următoarele:
Recursul a fost declarat pentru recurente de numita, care și-a declinat calitatea de consilier juridic, fără a face vreo dovadă în acest sens și fără a se legitima cu delegație de reprezentant, nici la fond, nici în recurs, sens în care, la termenul de judecată din 24.03.2009, s-au citat recurentele cu mențiunea de complini lipsurile constatate cu privire la dovada calității de reprezentant.
acestora până la termenul de judecată fixat, 02.06.2009, atrage incidența prevederilor art. 161 alin. 2 pr. civ. în baza cărora Curtea va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Constată nul recursul declarat de recurentele-pârâte Școala Cu Clasele I-VIII Nr.64 " I" și Școala Cu Clasele I-VIII nr. 31 împotriva sentinței civile nr.5774 din data de 18.09.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21659/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Sectorului 2 și cu intimații-pârâți Consiliul Local al Sectorului 2 și Primarul Sectorului 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./06. 07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
