Obligație de a face. Decizia 4008/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2727/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4008/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.945 din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16489/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G-având ca obiect "plată daune morale și materiale".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă SC SA prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.4889 din data de 01.06.2009, lipsind intimatul-reclamant G.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 22.05.2009 de către intimatul-reclamant G, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea procedează la comunicarea întâmpinării formulate de intimatul-reclamant G, către recurenta-pârâtă SC SA prin avocat.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii judecătorești atacate, cu consecința acordării cheltuielilor de judecată, întrucât, față de actele depuse la dosarul cauzei și în raport de dispozițiile art.1169 Cod civil, recurenta a făcut dovada achitării onorariului de avocat care a fost stabilit prin contractul de asistență juridică. În atare condiții, apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că a suportat cheltuielile de judecată cu ocazia soluționării prezentei cauze.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2008 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 70.000 lei.
Prin sentința civilă nr.945/05.02.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SA, precum și cererea formulată de pârâtă cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, începând cu data de 03.01.1995, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Camera de Muncă din cadrul Municipiul B cu nr.46883/01.09.1995, iar raporturile de muncă au încetat la data de 08.09.2006, în baza art.79 din Codul Muncii, conform deciziei nr.119/7.09.2006.
Instanța a apreciat neîntemeiată cererea reclamantului privind plata despăgubirilor ca urmare a retrogradării sale din funcția de director executiv al Sucursalei Fabrica de din B în cea de inginer. S-a argumentat că art.269 alin.1 din Codul Muncii reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului, întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, în situația în care salariatul nu a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum și dreptul salariatului de a se adresa instanțelor judecătorești competente în cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul a fost angajat inițial ca șef lot, urmând ca, începând cu data de 05.02.2001, să exercite funcția de director executiv al Sucursalei Fabrica de B, în baza contractului de management înregistrat la pârâtă cu nr.24/05.02.2001.
Prin Hotărârea nr.18/23.04.2005, Adunarea generală a acționarilor pârâtei a aprobat comasarea Sucursalei Fabrica de B cu Sucursala Fabrica de și din Câmpina și prin Hotărârea nr.9/18.05.2005 a Consiliului de administrație s-a stabilit desființarea, începând cu data de 18.05.2005, a postului de director executiv al Sucursalei Fabrica de B, reclamantul desfășurând activitatea în cadrul pârâtei, în calitate de inginer.
De asemenea, Tribunalul a apreciat neîntemeiată critica adusă de reclamant privind măsura ce a vizat postul său întrucât prin desființarea postului de conducere, pârâta nu a înțeles să aplice salariatului sancțiunea disciplinară prevăzută de art.264 alin.1 lit.c din Codul Muncii, ci a înțeles să uzeze de clauzele contractului de management care prevăd dreptul oricăreia dintre părțile contractului de a înceta unilateral contractul, fie prin renunțarea la mandatul încredințat, fie prin hotărârea consiliului de administrație.
S-a considerat că măsura nu poate fi calificată nici ca având natura unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă întrucât dobândirea funcției de director executiv s-a făcut ca urmare a încheierii unui contract de management încheiat cu societatea, care este un contract de sine stătător, iar nu ca urmare a modificării contractului individual de muncă. Prin urmare, desființarea postului deținut de reclamant nu a avut caracter ilicit, iar angajatorul nu poate răspunde patrimonial, conform art. 269 Codul Muncii.
Cât privește cererea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă, cu toate că reclamantul se găsește în culpă procesuală, deoarece nu s-au dovedit cheltuielile făcute, extrasul de cont bancar depus la dosar nefăcând dovada plății onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta SC SA a declarat recurs la data de 30.03.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 24.04.2009 sub nr- (2727/2009).
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă se critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii cu privire la obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 7000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea tribunalului pentru că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată, potrivit extrasului de cont din data de 30.07.2008 din care rezultă plata sumei de 7.000 lei făcută la data de 16.07.2008, extras atașat la concluziile scrise depuse la dosar la data de 05.02.2009. Această plată s-a făcut în baza facturii nr.-/14.07.2008 ce a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/14.07.2008 ce a fost menționat pe delegația avocațială depusă la dosar. Prin urmare, recurenta-pârâtă a făcut dovada achitării onorariului de avocat, conform art. 1169 Cod civil.
S-a atașat cererii de recurs copia ordinului de plată și a facturii emise de Cabinet de Avocat.
La data de 22.05.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 274 Cod de procedură civilă (aplicabil și în recurs prin efectul dispozițiilor art. 316 coroborat cu art.298 Cod de procedură civilă), partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Așadar, potrivit legii de procedură, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, s-a declanșat activitatea de judecată a instanței, adică tocmai de partea care a pierdut procesul. La baza obligației de restituire stă culpa procesuală a părților, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
În cauză, acțiunea promovată de reclamant a fost respinsă de prima instanță, astfel încât acesta se găsește în culpă procesuală și are obligația de a plăti părții recurente pârâte cheltuielile făcute în cursul judecății. Spre această finalitate, este de observat că partea pârâtă a adresat instanței o cerere în restituirea cheltuielilor, dar a produs și dovezi, îndeplinind exigențele art. 1169 Cod civil.
Referitor la dovezile prezentate de partea care a obținut câștig de cauză, Curtea arată că numai în recurs au fost depuse la dosar înscrisuri concludente asupra cuantumului cheltuielilor cu onorariul avocațial plătit de SC SA avocatului care a asigurat asistența juridică în baza contractului nr.-/14.07.2008, respectiv Cabinet de Avocat. Probele prezentate sunt copia facturii nr. -/14.07.2008 emise Cabinetul de Avocat către societatea comercială, dar și a ordinului de plată emis la data de 16.07.2008 de SA în favoarea Cabinetului Individual de Avocat, pentru suma de 7000 lei. Ambele înscrisuri sunt semnate pentru conformitate cu originalul și fac mențiunea numărului contractului de asistență juridică.
Prin urmare, intimatul-reclamant datorează părții recurente cheltuielile de judecată avansate pentru judecata de fond.
Sub aspectul cuantumului, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.274 al.3 Cod pr.civilă, în sensul că se va reduce onorariul plătit de societatea pârâtă avocatului său, în cuantum de 7.000 lei, la cuantumul de 1.500 lei. Pentru a lua această măsură, Curtea a avut în vedere faptul că onorariul de avocat era disproporționat de mare față de munca prestată de avocat prin întâmpinarea și notele de concluzii depuse, de complexitatea medie a cauzei, de faptul că singurele probe administrate au fost înscrisuri ce emanau de la societate și, nu în ultimul rând, de faptul că reprezenta un procent ridicat din pretențiile solicitate prin acțiune de reclamant.
Urmează a se admite recursul în temeiul art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă și a probelor administrate în recurs, a se modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării reclamantului să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 1.500 lei, onorariu de avocat avansat la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.945 din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16489/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 1.500 lei, onorariu de avocat avansat la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red. /tehn./2ex./6.08.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
