Obligația de a face. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 487/R/2009
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol,soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, U, G, G, C, G, G, IU, G, U, G, B G, G, G, G, G, G, G, R, HG, G, DI, G, G, G, G, G, ZI, )., G, -, G, (), G, G, G, IU, Z, G, G, G, G, G, G, -, G, G, G, CA G, G, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales în O,str. -, nr. 32, județul B împotriva sentinței civile nr. 931/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 18 martie 2009 emisă de baroul Dolj, lipsă recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 13 martie 2009 concluzii scrise formulate de reclamanți, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea recursului, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată, referitor la primul motiv de recurs că, critica este nefondată întrucât instanța de fond nu putea primi excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată deoarece accesul la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental, atât prin dispozițiile art. 21 din Constituție, cât și prin art. 6 pct 1 din CEDO, prin art. 10 din Declarația Universală a drepturilor Omului, precum și prin art. 14 pct 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Ori, admițându-se această excepției se tinde la îngrădirea acestui drept fundamental.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, susținerea că s-au încălcat dispozițiile art. 5 din ordin este falsă, deoarece această condiționare de buletine de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18 martie 1969- 31 decembrie 1989 și nici nu era posibilă pentru perioadele trecute, acest act normativ intrând în vigoare în anul 1990.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 931/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis acțiunea reclamanților in contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B,- si in consecința:
S-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează in grupa I de munca, pe perioadele ce rezulta din anexa la raportul de expertiza tehnica, care face parte integranta din prezenta hotărâre.
A fost obligată parata sa elibereze reclamanților, adeverințe in acest sens.
Din considerentele sentinței se reține că, re clamantii sunt angajatii paratei, asa cum rezulta din copiile carnetelor de munca depuse la dosar si solicita a se constata ca activitatea desfasurata, in perioadele aratate in precizarile de actiune, se incadreaza in grupele I de munca.
In cauza s-a efectuat o expertiza de specialitate avand ca obiect principal stabilirea conditiilor de lucru, concrete si specifice fiecarui punct de lucru, in raport cu atributiile de serviciu ale fiecarui reclamant.
Din raportul de expertiza, coroborat cu mentiunile din carnetele de munca, privind functiile avute pe perioadele solicitate, depuse la dosar, se retine ca reclamantii au fost expusi factorilor de risc prezentati detailat la punctul 5.3.2. din raport.
Astfel, realizarea sarcinilor de munca s-a facut in conditii dificile de lucru, prin expunerea la factori de risc ai instalatiilor electrice de suprasolicitare psihica si fizica, acestia fiind nevoiti sa fie atenti la instalatiile invecinate ramase sub tensiune pentrua nu intra in zona de influenta unde ar putea fi electrocutati mortal, la elementele de protectie (prize de pamant, balustrade) pentru a nu fi demontate si a fi anihilat rolul protector, pentru lucru la inaltime, deseori foarte mare unde exista pericolul caderii in gol si accidentare; pentru utilizarea corecta a echipamentului electroizolant de protectie( casca, centura de siguranta, ochelari, manusi, cizme, etc) si a dispozitivelor de protecti( scutcircuitoare, paravane, scule, etc), pentru prevenirea accidentarii in cazul unor defectiuni accidentale ale echipamentelor, pentru efectuarea unor lucrari, de buna calitate, in asigurarea fiabilitatii echipamentelor reparate, conditie absolute necesara sigurantei in functionare a sistemului energetic national; se lucreaza la instalatii electrice de inalta tensiune cu efecte nocive asupra organismului.
De asemenea, activitatea se desfasoara continuu, indiferent de anotimp sau de conditii meteorologice, in conditii de microclimat nefavorabil in sensul ca se lucreaza in conditii de vizibilitate redusa in tunele sau in timp de noapte; se lucreaza in timp de iarna, cu temparaturi extreme de coborate; se lucreaza pet imp de vara cu temperature extreme de ridicate; se lucreaza iarna in conditii de curenti de aer puternici, in tunele, sau pet imp de viscol, intemperii, etc; se lucreaza in conditii de umiditate iarna sau pe timp de ploaie.
In aceste activitati, reclamantii sunt expusi permanent si riscurilor specifice de suprasolicitare psihica si fizica prin lucru la instalatii subterane in canalizari, in spatii inguste, fara ventilatie si fara iluminat corespunzator, stress professional creat de riscurile de explozie ale aparatajului, electrocutare, de infectare cu ciuperci, microorganisme sau boli raspandite de rozatoare, riscul imposibilitatii de salvare in situatii de urgenta, etc.
Pentru aceste conditii grele, reclamantilor li se acorda sporuri, ceea ce nu exclude posibilitatea incadrarii in grupele superioare de munca.
In raport de dispozitiile art.287 Codul muncii, parata nu a dovedit prin nici un mijloc de proba ca masurile de securitate a muncii luate in spiritul legii, sunt de natura sa elimine posibilitatea incadrarii in grupa I de munca a reclamantilor.
De alfel, urmare a conditiilor de mediu si de munca, instanta retine ca, activitatea de exploatare, intretinere si reparare a instalatiilor electrice din cadrul paratei prezinta factori de risc si de pericol compatibili cu cei de la SN CFR, (personalul acestei societati fiind incadrat in grupa I de munca si mentionat in anexa1 a Ordinului nr. 50/1990), ceea ce conduce la concluzia necesitatii incadrarii in grupa superioara de munca si a personalului din cadrul paratei, care indeplineste activitate similara, in conditii similare.
In ce priveste posibilitatea extinderii conditiilor de munca si incadrarii acestora in grupa I de munca, desi nu se incadreaza in unul din punctele prevazute de Ordinul nr 50/1990, instanta retine ca posibilitatea retinerii acestor activitati rezulta din dispozitiile art.3 alin2 din ordin, precum si din Nota de Fundamentare la HG nr.1223/1990 esential fiind ca aceasta extindere sa aiba la baza analiza conditiilor de munca.
Acceptandu-se ca accesul la o grupa de munca superioara sa se faca numai pentru functiile trecute in forma initiala a ordinului, nu se realizeaza o rezolvare echitabila a persoanelor indreptatite, ci se creeaza un nou criteriu discriminatoriu, in contradictie cu dispozitiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradictie cu art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, alaturi de inechitatea de tratament create printr-o norma juridica.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod eronat a interpretat instanța aplicabilitatea deciziei nr.87 din 1 iunie 1999 referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Subliniază în acest sens faptul că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art.2 alin.1 din Decretul Lege nr.68/1990 care recunoștea beneficiul drepturilor doar în favoarea persoanelor care erau încă în activitate la data intrării în vigoare a actului normativ și nu persoanelor care anterior au lucrat în aceleași condiții și pentru care au încetat raporturile de muncă prin pensionare sau din alte motive ori s-au încadrat în locuri de muncă care nu mai au același caracter.
Subliniază apoi că SC SA împreună cu sindicatele au efectuat evaluarea locurilor de muncă al salariaților și au stabilit măsuri tehnico- sanitare și organizatorice de protecția muncii, corespunzătoare condițiilor de muncă, iar prin aplicarea în practică ale acestora au fost îmbunătățite condițiile de muncă fără a aplica un regim discriminatoriu între salariați.
Arată în continuare recurenta că prin admiterea cererii de chemare în judecată instanța a pronunțat o sentință care încalcă dispozițiile codului muncii și principiul egalității de tratament prev. de art.6 din CEDO precum și aplicarea unui regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că, raportul de expertiză pe care instanța și-a fundamentat soluția a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.5 din Ordinul 50/1990 care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor efectuate de Ministerul Sănătății sau laboratoarele de specialitate proprii ale unității.
Arată recurenta că aceste determinări trebuie configurate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii.
Mai învederează aceasta că în anexa 2 din 226/2006, societatea pârâtă nu figurează fapt pentru care nu mai erau necesare administrarea unor probe prin care să se dovedească că măsurile de protecția muncii luate în spiritul legii sunt de natură să elimine posibilitatea încadrării în grupele I și II de muncă.
În acest sens a fost invocată și adresa nr.3/246/19.11.2007, emisă de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă, tema pretențiilor și probațiunii vizează constatarea faptul că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă și să le elibereze adeverințe în acest sens.
Cea dintâi critică invocată de recurentă prin care se susține inadmisibilitatea acțiunii de față, nu poate fi primită în condițiile în care accesul liber la justiție este consacrat atât prin dispozițiile art. 21 din Constituția României cât și prin art. 6 pct 1 din CEDO, ori cum prin invocarea acestei excepții se tinde la îngrădirea unui drept fundamental al reclamanților nu se poate pune în discuție o eventuală interpretare greșită a deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale.
Nici cea de a doua critică, axată pe întocmirea raportului de expertiză care se susține că încalcă prevederile art. 5 din Ordinul 50/1990 nu va putea fi acceptată, întrucât condiționarea de buletine de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18 martie 1969- 31 decembrie 1989, nefiind posibilă nici pentru perioadele anterioare din moment ce ordinul invocat a intrat în vigoare în anul 1990.
De asemenea nu prezintă relevanță împrejurarea invocată cum că societatea pârâtă nu este menționată în anexa 2 Legii nr. 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, întrucât acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 cu aplicabilitate între 18 martie 1969- 1 aprilie 2001, actul normativ invocat fiind ulterior și privește metodologia de încadrare a personalului în locuri de muncă cu condiții deosebite și speciale, ceea ce nu este cazul în speță.
Tribunalul a dat o interpretare corectă raportului de expertiză întocmit în cauză, judicios concluzionând aceasta că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, prin asimilare cu acele categorii profesionale din societățile a căror angajați beneficiază de grupa I de muncă, menționați în anexa Iao rdinului 50/1990.
Este de subliniat, totodată, că principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor ce lucrează în acest climat nefavorabil, concluzie ce o regăsim în nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, potrivit căruia analiza condițiilor de muncă trebuie să stea la baza acordării grupelor de muncă.
Față de cele ce preced, criticile recurentei fiind nefondate, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurentă.
Constată că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, U, G, G, C, G, G, IU, G, U, G, B G, G, G, G, G, G, G, R, HG, G, DI, G, G, G, G, G, ZI, )., G, -, G, (), G, G, G, IU, Z, G, G, G, G, G, G, -, G, G, G, CA G, G, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales în O,str. -, nr. 32, județul B împotriva sentinței civile nr. 931/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.04.2009
Jud fond
Jud apel,
dact IC
2ex /20.04.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
