Obligația de a face. Decizia 5340/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-- -încadrare salarială-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5340
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
*************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 709 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul reclamant, a depus note de ședință.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă a depus întâmpinare. S-a comunicat copia recurentului reclamant.
Recurentul reclamant, nu a solicitat termen pentru observarea întâmpinării.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr 709 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca reclamantul, angajat al pârâtei, a fost detașat începând cu data de 01.08.1998 la Federația Sindicatelor Libere Energetica, îndeplinind funcția de vicepreședinte al organizației până la 01.08.2006.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă a revenit la la 01.08.2006, conform deciziei nr. 201/31.07.2006 emisă de pârâtă prin care s-a constatat că a încetat suspendarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul art. 50 lit.f CM.
Începând cu această dată și-a desfășurat activitatea ca inginer principal la Direcția Tehnică, Serviciul Investiții Cercetare cu clasa de salarizare 34O apoi la Serviciul Patrimoniu Programe de Dezvoltare și Finanțare.
La data de 16.03.2007 contractul individual de muncă a fost suspendat de drept conform art.50 lit.d CM prin pensionare pentru invaliditate situație care a încetat la data de 27.11.2008 când a fost reintegrat în muncă.
Cu această ocazie a fost încheiat actul adițional la contractul individual de muncă și referitor la salarizare s-au stabilit salariul de bază, sporurile aferente și clasa de salarizare 34O.
Reclamantul, nemulțumit de acest ultim aspect, cel referitor la clasa de salarizare pe care o primește încă din 2003, invocând faptul că nu au fost respectate decizia nr. 201/31.07.2006 a solicitat ca drepturile sale salariale să se negocieze cu directorul general al societăți conform dispozițiilor contractului colectiv de muncă.
Susținerile reclamantului sunt nefondate.
Potrivit art.5.49 contractul colectiv de muncă salariații aleși în funcții sindicale de conducere, detașați la organizațiile sindicale își păstrează pe durata mandatului locul de muncă anterior iar la revenirea pe vechiul loc de muncă și în funcția deținută anterior acestora li se vor asigura aceleași salarii brute lunare cât și celelalte drepturi.
Reactualizarea valorii salariului lunar brut se va asigura prin act adițional cu acordarea de clase de salarizare în limita nivelelor prevăzute în unic de funcții și meserii pentru noua funcție.
În acest sens a fost încheiat la data revenirii în funcția avută anterior detașării actul adițional nr.2, stabilindu-se salariul de bază brut și clasa de salarizare.
Astfel, au fost respectate și dispozițiile deciziei nr. 201/31.07.2006 emisă de pârâtă.
Cu ocazia reluării activități în muncă după pensionare s-a semnat un nou act adițional la contractul individual de muncă în care s-a menținut clasa de salarizare 34O.
Nemulțumit de acest aspect reclamantul s-a adresat directorului general și comisiei de personal conform dispozițiilor art.4.28 CCM.
În urma ședinței Comisiei Mixta Paritara Administrație - Sindicate s-a stabilit ca soluționarea cererii este în atribuția administrației și s-a recomandat prioritatea salariatului în avansările ce urmează a fi efectuate în cursul anului 2009.
În concluzie menținerea, cu ocazia reluării activități ca urmare a încetării stării de invaliditate, a clasei de salarizare stabilită după revenirea din funcția de conducere a organizației sindicale la vechiul loc de muncă este datorată faptului că o perioadă reclamantul s-a aflat în incapacitate de muncă astfel că nu se justifică avansarea acestuia prin acordarea unei trepte superioare de salarizare.
De remarcat este și faptul că reclamantul are cel mai mare salariu din cadrul serviciului unde activează.
Potrivit art.4.39 CCM avansarea reprezintă trecerea unui salariat la o salarizare superioară, în cadrul aceleiași funcții, grad profesional sau meserie. Aceasta se face o dată pe an, la sfârșitul anului calendaristic în funcție de posibilitățile financiare ale unității, de rezultatele profesionale obținute de salariat în raport cu sarcinile prevăzute în fișa postului și norma de muncă.
În cazul de față, în mod corect s-a apreciat menținerea aceleiași clase de salarizare a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, aceasta apreciind în mod eronat că au fost respectate dispozițiile deciziei nr. 201/31. 07.2006, stabilirea salariului de bază brut neputând fi echivalentă cu negocierea acestor elemente ale salarizării, aceasta presupunând în mod obligatoriu întâlnirea celor două părți.
Se arată că prin procedura aplicată au fost nesocotite dispozițiile art. 5.49 din iar instanța de fond, referindu-se la conținutul acestui articol omite să țină cont și de ultima parte a paragrafului 1 al alineatului al doilea
referitoare la drepturile corespunzătoare funcției deținute anterior detașării, în condiții de continuitate, respectiv toate majorările de salariu ( altele decât indexările de care au beneficiat cei aflați în funcțiile respective inclusiv avansările care au avut loc.
Se concluzionează că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea legii, făcând aceeași interpretare greșită a legii ca și Comisia Mixtă Administrație - Sindicate, solicitându-se modificarea în totalitate acesteia cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Din datele furnizate de dosarul cauzei, rezultă că, la data de 01.08.1998 recurentul reclamant a fost detașat de la. la Federația Sindicală Energetica ca urmare a alegerii sale în funcția de vicepreședinte al acestei organizații sindicale.
În mod distinct pentru această situație, CCM la nivel de unitate cuprinde dispoziții distincte, care să asigure cadrul juridic la revenirea în unitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor CCM la nivel de unitate 2004-2008 art. 5.49 (1) Salariații aleși în funcții sindicale de conducere, detașați la organizațiile sindicale respective ( sindicate, federații sau confederații) își păstrează pe durata mandatului locul de muncă avut anterior, urmând ca, la încetarea detașării să revină la vechiul loc de muncă. În această perioadă posturile salariaților respectivi nu pot fi ocupate decât pe perioadă determinată.
(2) La revenirea pe vechiul loc de muncă și funcția deținută anterior sau în altele similare, acestora li se vor asigura aceleași salarii brute lunare, cât și celelalte drepturi corespunzătoare funcției deținute în condiții de continuitate la același loc de muncă.
Reactualizarea valorii salariului lunar brut se va asigura prinactul adițional la cu acordarea de clase de salarizare în limita nivelelor prevăzute în unic de funcții și meseriipentru noua funcție.
(3) Activitatea desfășurată în condițiile alin.(1) și (2) se consideră vechime neîntreruptă în
Față de aceste dispoziții, la 31. 07. 2006, Directorul General a emis Decizia nr. 201/31.07. 2006 care, la art. 2 prevede că drepturile salariale se vor negocia cu.. al.
Curtea constată că instanța de fond aplicând greșit legea a pus semnul echivalenței între noțiunile de "negociere" din decizia 201/31.07. 2006 și cea de negociere -de obicei anuală - a salariului de bază.
Astfel, negocierea ca noțiune care interesează în speța de față are în vedere faptul că, la revenirea în funcție acordarea de clase de salarizare se realizează în limita nivelelor prevăzute în unic de funcții și meserii, pentru funcția deținută de reclamant, limitele se situează între 22A și 43O, reclamantul solicitând acordarea clasei de salarizare brută de la 34O -cât avea înainte la 41O.
salariului de bază, ca instituție aplicabilă tuturor salariaților -și al cărei corolar îl constituie îndeplinirea de către salariat a sarcinilor de serviciu, oglindite în fișa de evaluare anuală, nu interesează în cauza de față decât cu caracter subsidiar, deși instanța de fond a făcut aprecieri asupra obiectului dedus judecății din această perspectivă.
Consecința acestei erori evidente - în raport cu cererea introductivă de instanță și conținutul considerentelor sentinței recurate - este necercetarea fondului cauzei cu care instanța a fost investită, împrejurare care atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecarea cauzei, instanța de fond va avea în vedere limitele de negociere - în sensul impus de contractul colectiv de muncă - respectiv art. 5.49 alin.2 CCM, începând cu data revenirii sale în vechea funcție, urmând a se avea în vedere că, potrivit textului, persoana în cauză - respectiv reclamantul - își păstrează funcția și locul de muncă anterior, vechimea în muncă, unitatea urmând să-i asigure un salariu ce nu poate fi mai mic decât cel pe care reclamantul l-ar fi putut obține în condiții de continuitate pe acest post de muncă.
Curtea constată că sentința pronunțată de instanța de fond este afectată de nelegalitate - atât de motive de modificare (art. 304 pct. 9) cât și de casare (art. 312 pct. 5 civ. ) urmând ca, făcându-se aplicația art. 312 (3) civ. să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 709 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. /2 ex. 2009
/ și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Carmen Tomescu, Manuela Preda
