Obligația de a nu face. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 371
Ședința publică de la 18 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în S, str. -, nr. 42, -. A,. 19, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 1833 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SA B, cu sediul în B, sector 1,-, SERV, cu sediul în B, sector 1, șoseaua C M, nr. 1A, având ca obiect obligația de a nu face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, lipsind intimatele pârâte SA B și SERV
Procedura ne legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței lipsa de procedură cu intimata pârâtă SERV, întrucât nu s-a restituit la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, s-a învederat întâmpinarea depusă la dosar de intimata pârâtă SERV, după care;
Instanța a apreciat că procedura de citare cu intimata pârâtă SERV este completă, având în vedere că a depus la dosar întâmpinare pentru termenul de judecată din data de 18 martie 2009, cu 5 zile libere înainte de termen ceea ce denotă că intimata pârâtă a luat cunoștință de termenul de judecată acordat.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosar copie de pe decizia civilă nr. 343/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Olt într-o speță similară, precum și un extras de pe site-ul Curții de APEL CRAIOVA, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Instanța, a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă SERV și a acordat cuvântul asupra excepției și asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat respingerea excepției invocate ca neîntemeiată, arătând că motivele de recurs se întemeiază tocmai pe calificarea greșită a căii de atac exercitată la tribunal, ca fiind recurs și nu apel.
Pe fond, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul O l t, ca instanță de apel, având în vedere compunerea nelegală a completului de judecată și calificarea greșită a căii de atac declarată în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. nr. 4536/01.09.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele SC SA B, SC SERV SA
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtelor să-i vândă apartamentul situat în S, B-dul - nr.42 -4..19 județul O, la prețul stabilit în raportul de evaluare din 15.12.2005, conform OUG 130/2004, aprobată prin Legea 189/2005.
Prin sentința civilă 4882 din 1.10.2007, Judecătoria Slatina și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Olt - Secția Comercială.
Tribunalul O l t, la rândul său, prin sentința 587 din 23.11.2007 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Slatina, cauza fiind înaintată Curții de APEL CRAIOVA pentru soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de APEL CRAIOVA stabilind prin sentința nr. 1 din 7.01.2008 că revine competența soluționării cauzei, Secției Comerciale a Tribunalului O l
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă 1195 din 21.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că litigiul este un litigiu civil și nu comercial, temeiul acțiunii fiind reprezentat de OUG 130/2004 care privește unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale a locuințelor pe care le au în patrimoniu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultim loc de muncă la acești agenți economici - motiv pentru care s-a admis recursul, s-a modificat sentința nr. 1 din 7 ianuarie 2008, Curții de APEL CRAIOVA, în sensul că s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Soluționând în fond acțiunea, Judecătoria Slatinaa respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de OUG 130/2004, întrucât cererea reclamantului de cumpărare a apartamentului nu a fost aprobată de consiliul de administrație și, de asemenea, raportul de evaluare a imobilului nu a fost aprobat de adunarea generală, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din OUG 130/2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile OUG 130/2004, deoarece există cerere colectivă prin care toți
chiriașii apartamentelor situate în blocul V 24 au formulat cerere pentru vânzarea apartamentelor aprobată de angajator prin hotărârea consiliului de administrație.
S-a arătat că pentru majoritatea apartamentelor din blocul V 24 au fost încheiate contracte de vânzare cumpărare cu deținătorii, salariați sau pensionari ai angajatorului în baza aceluiași raport de evaluare întocmit de experții conform metodologiei aprobate de Consiliul de Administrație prin Hotărârea nr.4/2005, prin care s-a stabilit prețul pentru apartamentele situate în blocul V 24.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC SA a solicitat respingerea recursului, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece în ședința din 16.03.2007 recurentul reclamant și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece doar cu SC SERV SA în patrimoniul căreia se află apartamentele, pe fond, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii.
S-a depus întâmpinare și de către SC - de întreținere și servicii energetice SERV SA care, de asemenea, a solicitat respingerea recursului, susținându-se că nu sunt întrunite condițiile OUG 130/2004, cererea de cumpărare a apartamentului nu a fost aprobată și nu a fost întocmit un raport de evaluare aprobat de adunarea generală și, în plus, vânzarea locuințelor de către societățile care le au în patrimoniu este facultativă și nu obligatorie conform art. 1 din OUG 130/2004.
La termenul din 26 noiembrie 2008, recurentul reclamant a solicitat calificarea căii de atac ca fiind apel, cerere respinsă, deoarece s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct.1 și art. 2821alin.1 Cod procedură civilă, precum și decizia 32 din 8 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, potrivit căreia dispozițiile art. 1 pct.1 și art. 2811Cod procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale în primă instanță și a căilor de atac sunt socotite ca evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale în speță, fiind evident că în raport de valoarea estimată a apartamentului, așa cum este descris în raportul de evaluare, obiectul cererii privește un drept patrimonial sub valoarea de 100.000 lei, așa încât calea de atac este aceea a recursului.
Prin decizia civilă nr.1833 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis recursul declarat de recurentul reclamant, a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâta SC SERV SA B să încheie contractul de vânzare cumpărare privind apartamentul din S, str. -, nr.42 -...19, județul O, la prețul de 44.717 lei RON, stabilit în raportul de evaluare din 5.12.2005, actualizat cu indicele de inflație până la data încheierii contractului.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG 130/2004, aprobată prin Legea 189/2005, societățile comerciale expres prevăzute de art. 1 pot vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, după caz, locuințele pe care le au în patrimoniu la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență la prețul stabilit pe baza raportului de evaluare elaborat conform art. 4 din același act normativ.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei, considerând-o nelegală conform art. 304 pct. 1 și 3 Cod pr. civ. deoarece a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe; prin hotărârea pronunțată instanța a dat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod pr. civ.).
Criticile formulate sunt întemeiate parțial.
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în executarea obligației de a da, în sensul de a fi obligată pârâta să vândă imobilul situat în S și să se stabilească prețul de vânzare, ambele capete de acțiunii fiind întemeiate pe dispoz. OUG 130/2004, aprobată prin Lg. 189/2005 și Lg. 85/1992, nu cu o acțiune în constatarea unui drept patrimonial.
Tribunalul a judecat cauza ca instanță de recurs, considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2821Cod pr. civ. obiectul litigiului fiind mai mic de 100.000 lei, situație în care nu este prevăzută calea de atac a apelului și pronunțat o hotărâre irevocabilă.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei ultime soluții, considerând că în mod greșit tribunalul s-a investit ca instanță de recurs, deoarece trebuia să soluționeze cauza ca instanță de apel, față de obiectul acțiunii.
Art. 2821Cod pr. civ. se referă la neexercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționaseră litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, prin urmare, textul de lege are în vedere determinarea competenței materiale de soluționare în căile de atac în funcție de cum litigiile civile sunt evaluabile sau nu în bani.
În cauza de față, instanța a fost investită cu o acțiune în obligație de a da, ceea ce presupune îndatorirea pârâtei de a săvârși anumite acțiuni prevăzute expres de lege ca urmare a existenței raporturilor juridice de drept locativ, în sensul încheierii actelor de transmitere a unui drept real, obligația de a da, în cauza de față, își are izvorul în lege care obligă societatea comercială să vândă spațiul locativ la cererea chiriașului, acesta fiind singurul în măsură să-și exprime opțiunea în vederea comparării sau nu a spațiului.
Neexecutarea de bună voie a acestei obligații de a da, de către societatea comercială, respectiv refuzul de a încheia contract de vânzare-cumpărare, a dus la formularea prezentei acțiuni care urmărește obligarea pârâtei la încheierea actului de vânzare-cumpărare. Conform principiului consensualismului, încheierea actelor juridice și transmiterea sau constituirea între părți de drepturi reale se consumă simultan în momentul realizării acordului de voință. Până la realizarea acordului de voință prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, obligația de a da prevăzută de lege în sarcina pârâtei nu este executată, or, prin acțiunea de față se urmărește executarea acestei obligații, fără ca prin soluția pronunțată să se transmită efectiv un drept real patrimonial.
De altfel, prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de ICCJ - secțiile unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit ca fiind evaluabile în bani litigiile civile și comerciale care au ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Așa cum se remarcă, obligația la executarea obligației de a da nu intră în categoria acțiunilor evaluabile în bani.
de atac sunt strict determinate de lege, ceea ce duce la concluzia că partea nu poate exercita o altă cale de atac decât aceea prevăzută de lege, dar și că mențiunea greșită făcută de instanță în dispozitivul hotărârii nu face posibilă exercitarea altei căi de atac decât aceea acordată de lege și nici nu poate restrânge acest drept.
Constatând că instanța în mod greșit a judecat cauza ca instanță de recurs, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art. 2821Cod pr. civ. urmează ca, aplicând dispoz. art. 304 pct. 1 și pct. 3 Cod pr. civ. să se admită recursul și să se caseze decizia civilă, trimițându-se cauza la Tribunalul O l t, pentru judecarea apelului.
În ceea ce privește C de-al doilea motiv de recurs, acesta nu va fi analizat deoarece este legat de fondul cauzei și urmează a fi avut în vedere de către instanța de apel la momentul soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în S, str. -, nr. 42, -. A,. 19, jud. O, împotriva deciziei civile nr. 1833 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SA B, cu sediul în B, sector 1,-, SERV, cu sediul în B, sector 1, șoseaua C M, nr. 1A.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./24.03.2009
Gh.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
