Obligație de a face. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 100
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții -, și G împotriva deciziei civile nr.362 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți -, și G, toți fiind reprezentați de avocat G și intimații pârâți, prin procurator și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul intimaților pârâți depune întâmpinare care se comunică apărătorului recurenților reclamanți.
Avocat G, pentru recurenții reclamanți, nu solicită termen pentru aoo bserva întâmpinarea. Depune ca practică judiciară sentința civilă nr. 828 din 09.02.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- și decizia civilă nr. 2747 din 26.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, hotărâri pe care la comunică și apărătorului intimaților pârâți.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat G, pentru recurenții reclamanți -, și G, arată că decizia Tribunalului Gorj este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată că împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Tg. J s-a declarat apel, iar Tribunalul Gorj în considerentele deciziei a analizat cauza ca fiind recurs, deși completul de judecată nu a fost alcătuit în mod legal, fiind compus din 2 judecători.
Apreciază că acțiunea dedusă judecății este dovedită cu actele depuse la dosar și nu se poate susține că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații pârâți, arată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în sensul că pricina a fost judecată în apel completul fiind legal constituit, iar Tribunalul Gorja observat că prin întâmpinarea formulată la fond s-au solicitat probe pe care instanța le-a respins.
Susține că în mod corect instanța de apel a reținut că nu s-a intrat în cercetarea fondului și a trimis spre rejudecare pentru administrarea de probatorii.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 696/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamanții -, și G, împotriva pârâților, și.
Au fost obligați pârâții la demolarea construcției edificată pe terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 480 mp, situat în comuna, sat, jud. G, imobil construit din, necompartimentat, pe 3 nivele, beci, subsol și acoperit cu țiglă.
Au fost obligați pârâții la demolarea gardului amplasat la șosea, la și V, înspre râul și a fi autorizați reclamanții să execute lucrarea de demolare pe cheltuiala pârâților, în caz de refuz al acestora și în solidar la 316 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentința s-a reținut că reclamanții au dovedit că sunt proprietarii suprafeței de 480 mp teren, identificat în titlul de proprietate nr.-/07.06.2005 emis de Comisia Județeană G și că pentru acest teren s-au judecat într-o acțiune revendicare imobiliară cu pârâții și, iar prin încheierea 7291/17.11.2006 aceștia au fost obligați să le lase terenul menționat mai sus, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia nr.496/05.03.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj.
Că, susținerea pârâtului în sensul că deține în proprietate pe teritoriul satului terenul de 1300 mp situat în tarlaua 42, parcelele 622 și 623 unde și-a edificat și casa și că de fapt cei 470 mp pe care reclamanții susțin că și-ar fi construit casa sunt situați în tarlaua 42, dar într-o altă parcelă cu nr.624, este înlăturată de schița atașată la raportul de expertiză întocmit de inginer G și cu ocazia deplasării în teren unde se observă clar că pe terenul pentru care părțile s-au judecat în dosarul nr- exista construcție-locuință în lucru și de conținutul procesului verbal de constatare a contravenției și al procesului verbal de punere în posesie întocmit de executor.
S-a mai reținut că, reclamanții mai dețin un alt titlu definitiv și irevocabil, respectiv sentința civilă nr.3176/15.05.2003 a Judecătoriei Tg-J, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.-/11.12.1992, eliberat pârâtului pentru suprafața de 470 mp. cu vecin la -, la răsărit drumul județean, la - și la - râul, vecini care corespund ca amplasament cu cel identificat de exp.
Că, reclamanții se află în posesia unor titluri definitive și irevocabile care dovedesc proprietatea acestora pentru 480 mp teren, situat pe teritoriul satului, comuna și pe această suprafață pârâții, fiind de rea credință, au executat construcții, chiar în timp ce litigiul dintre părți se afla pe rolul instanței, iar pentru construcția executată a fost sancționat contravențional, deoarece nu deținea autorizație de construcție, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite disp. art.1073 civ. în conformitate cu care "creditorul are dreptul dea cere îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare" și în consecință urmează a se admite acțiunea formulată de reclamanți, a fi obligați pârâții la demolarea construcției edificate pe terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 480 mp, situat în comuna, sat, jud. G, imobil construit din, necompartimentat, pe 3 nivele, beci, subsol și acoperit cu țiglă.
Împotriva sentinței pârâții si au declarat recurs invocând faptul că, în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților deoarece suprafețele de teren pe care le deține în proprietate în satul, com sunt în suprafață de 1300, conform 50/1991 și sunt situate în tarlaua 42, parcelele 622 si 623 unde și-a edificat și casa, iar suprafața de 470.p a reclamanților este situată în tarlaua 42 parcela 624.
Că. prin întâmpinarea formulată a solicitat administrarea probei cu expertiză de specialitate, cercetarea la fața locului și proba cu martori, iar instanța le-a respins lăsând dosarul în pronunțare.
Prin decizia civilă nr.362 din 30 septembrie 2008, Tribunalul Gorja admis apelul, desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.02.2008 pârâții au solicitat administrarea de probatorii cu expertiză de specialitate, martori și cercetare la fața locului, cererea formulată nefiind pusă in discuția părților și nepronunțându-se asupra acesteia, cauza fiind soluționată fără a se administra probatorii în vederea identificării terenului în litigiu pe care se afla imobilele a căror demolare se solicită.
Ca atare, tribunalul a reținut că soluționând astfel cauza prima instanță nu a intrat in cercetarea fondului, motiv pentru care sentința recurată a fost casată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță, când in contradictoriu cu părțile legal citate vor fi administrate probatorii, în raport de care să fie identificat terenul pe care se află imobilele a căror demolare se solicită, ținându-se seama de actele de proprietate ale reclamanților și actele depuse de pârâți in recurs, respectiv titlul de proprietate al lui, autorizația de construire și certificatul de urbanism.
Împotriva acestei decizii au declarat și motivat recurs în termen reclamanții considerând-o ca fiind nelegală, susținând că în mod eronat instanța de apel a dispus trimiterea cauzei la prima instanță, ducând la tergiversarea nejustificată a rezolvării irevocabile a litigiului.
Arată că în măsura în care tribunalul aprecia necesitatea completării probatoriului, putea dispune efectuarea acestor probe în apel, neputându-se reține că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, cât timp soluționarea pricinii s-a făcut ținându-se seama de actele aflate la dosar, în raport de care s-a constatat că nu se mai impune administrarea de alte probe.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt justificate criticile formulate de recurenții reclamanți, fiind nelegală soluția instanței de apel, de desființare a sentinței primei instanțe cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Astfel, prin dispozițiile art. 297 alin.1 teza 1 cod proc. civ. se arată că instanța de apel va desființa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În speța dedusă judecății se constată că instanța de apel a apreciat în mod eronat că este incidentă ipoteza menționată de textul de lege susmenționat, din considerentele sentinței rezultând indubitabil că rezolvarea pricinii la prima instanță s-a făcut pe fond, reprezentând rezultatul analizei probatoriului aflat la dosarul cauzei.
Mai mult, în motivarea hotărârii judecătoria a reținut că față de actele depuse, respectiv în raport de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile anexate, nu se mai impune administrarea probelor solicitate de pârâți, constând în efectuarea unei expertize, a unei cercetări la fața locului și a probei testimoniale.
Cum noțiunea de "necercetare a fondului" presupune soluționarea procesului în temeiul unor excepții peremptorii, dirimante, care împiedică examinarea în fond a litigiului se constată că această situație nu se circumscrie prezentei cauze.
Împrejurarea că instanța de apel a considerat că în justa rezolvare a pricinii se impune completarea probatoriilor, potrivit solicitării pârâților în fața primei instanțe, nu echivalează cu o necercetare a fondului, ci, în raport de caracterul devolutiv al apelului, conform art.295 alin.2 cod proc. civ. în această fază procesuală tribunalul poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 cod proc. civ.
Așa fiind, se constată că tribunalul soluționând apelul declarat în cauză de apelanții pârâți trebuia să examineze în fond criticile formulate de aceștia, în limitele investirii, cu respectarea dispozițiilor care reglementează calea de atac a apelului, fiind inaplicabile prevederile art.297 alin.1 teza 1 cod proc. civilă.
În raport de aceste considerente, urmează ca potrivit art.312 alin.5 cod proc. civilă recursul declarat de reclamanți să fie admis.
Se va casa decizia instanței de apel, trimițându-se cauza la aceeași instanță, Tribunalul Gorj, pentru rejudecarea în fond a apelului formulat de pârâți împotriva sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții -, și G împotriva deciziei civile nr.362 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Gorj, pentru rejudecarea în fond a apelului declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr.696/6.02.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosar -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
