Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 99

Ședința publică de la 02 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

JUDECĂTOR 3: Stela Popa

Grefier - -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii - și împotriva deciziei civile nr. nr. 789 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații și -, ambii asistați de avocat,lipsind intimații, reprezentați de același avocat și contestatorii - și .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează netimbrarea contestației în anulare cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:

Instanța a pus în discuție excepția netimbrării contestației în anulare.

Apărătorul intimaților, -, a solicitat anularea contestației în anulare ca netimbrată, cu cheltuieli de judecată, depunând documente justificative în acest sens.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3224/2005 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să instituie servitute de trecere în favoarea reclamanților pe terenul pârâților, spre drumul public -.

Prin sentința civilă nr. 5338 din 26.10.2005, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, s-a admis în parte acțiunea împotriva pârâților și, s-a omologat raportul de expertiză efectuat de expert și s-a stabilit în favoarea reclamanților servitutea de trecere pe terenul din contractul de vânzare-cumpărare,autentificat sub nr. 912/09.02.2005, situat în localitatea S,-, județul O, proprietatea pârâților.

Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel respins de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr.328/11.09.2006.

Împotriva deciziei Tribunalului Olt au declarat recurs pârâții, iar prin decizia nr. 72/18.01.2007 a Curții de Apel Craiova, a fost casată decizia nr. 328 Tribunalului Olt și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului.

A reținut instanța de control judiciar că în stabilirea servituții trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să-i producă acestuia cele mai mici daune.

A mai statuat instanța de recurs că trebuie verificată posibilitatea constituirii unui drum de trecere pe terenul în suprafață nr. 49,3. proprietatea recurenților.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-, s-a dispus o nouă expertiză topo cadastrală, întocmită de expert și s-a efectuat o cercetare locală concretizată în procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 10.07.2007.

Prin decizia nr. 227/11.09.2007 Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul pârâților, reținând că singura și cea mai puțin împovărătoare cale de acces pentru ca reclamanții, proprietari ai unui loc înfundat, să aibă ieșire la calea publică, este o variantă în linie dreaptă prin partea de nord a proprietății pârâților și printr-un culoar ce măsoară 126,29.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 119/05.02.2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul pârâților, a casat decizia nr. 227/11.09.2007 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O l

S-a reținut că Tribunalul Olt nu a respectat dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă în sensul că, deși prin decizia anterioară de casare s-a statuat ca la stabilirea drumului de trecere să fie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât și cele ale fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică dauna pentru proprietarul aservit, tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de expert și a stabilit în sarcina pârâților obligația de a suporta trecerea reclamanților pe o cale de acces nejustificat de mare, cu atât mai mult cu cât suprafața deținută de recurenții pârâți era de mici dimensiuni.

S-a statuat că afectarea unei lățimi de 3 pe o lungime obligatorie de 28, ar însemna crearea unei situații deosebit de împovărătoare pentru titularii fondului aservit, incompatibilă cu dispozițiile art. 618 cod civil și cu principiul ce decurge din art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO ce reglementează dreptul de proprietate potrivit căruia, orice limitare a sa impusă pentru protejarea drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane, trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să asigure un just echilibru între interesul particular al proprietarului și necesitatea reglementării folosinței bunurilor.

Instanța de control judiciar a concluzionat că Tribunalul O l a reținut o stare de fapt eronată, în sensul că suprafața de 49,3. oferită de recurenți ca drum de acces ar aparține altor proprietari, în neconcordanță cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, din care rezultă că în situația în care s-ar acorda reclamanților dreptul de trecere pe această suprafață, s-ar obstrucționa accesul proprietarilor garajelor, împrejurare apreciată ca irelevantă de aceeași instanță.

Rejudecând după casare, Tribunalul Olta admis efectuarea unei noi cercetări locale apreciind că proba este utilă cauzei, având în vedere și considerentele deciziei de casare.

Prin decizia civilă nr.135/6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul pârâților și -.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și și s-a stabilit în favoarea acestora servitutea de trecere la calea publică pe terenul pârâților în suprafață de 49, 3. pe o lățime de 3. și pe toată lungimea terenului de 6,89. cu vecinătățile: E -, V- rest proprietate pârâți, S - proprietate reclamanți și N - alee publică de acces -.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins apelul pârâților și, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că prin modalitatea de stabilire a drumului de acces la calea publică, stabilită de către instanță, terenul rămâne în continuare loc înfundat, deoarece terenul este blocat de un zid de beton, pe care se sprijină două garaje care aparțin unor terțe persoane, iar dincolo de zid, terenul este revendicat de foștii proprietari.

Prin decizia civilă nr.789 din 06 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, recursul, reținând că raportat la situația de fapt stabilită de instanțe - necenzurabilă în recurs - s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispoz.art.616-619 civ. prin stabilirea căii de acces pe calea cea mai scurtă și care a pricinuit cea mai mică pagubă fondului aservit, existența gardului despărțitor dintre cele două proprietăți neconstituind un impediment la stabilirea căii de acces - pârâții fiind de acord cu ridicarea acestei plăci de beton.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare și, invocând dispoz.art.317, 318 pr.civ. fără a arăta în concret motivele contestației.

Contestatorii nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru deși au fost citați la adresa indicată, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru fixată de instanță și indicată în citație.

Potrivit art.20 alion.1 din Lg.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit - se sancționează cu anularea cererii - conform art.20 din aceeași lege.

Din aceste motive urmează a se anula, ca netimbrată, contestația în anulare.

Cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea contestației se va admite doar în parte - prin aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civ.

Conform acestor dispoziții, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.

În speță se apreciază că onorariul de 1500 lei achitat de intimați și solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată este disproporționat de mare în raport de munca depusă de apărător în cazul contestației de față soluționată pe cale de excepție.

Prin aplicarea dispozițiilor alin.3 pr.civ. instanța nu intervine în raportul juridic dintre apărător și intimați (contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părți) ci doar se apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuia suportat de partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorii - și împotriva deciziei civile nr. nr. 789 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, .

Admite în parte cererea intimaților privind cheltuielile de judecată și obligă contestatorii la 800 lei cu acest titlu către intimați.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

10.02.2009

Red.jud.-

Tehn.MC/2 ex.

rec.

-

Președinte:Ionela Vîlculescu
Judecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Craiova