Obligație de a face. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1001
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 613 din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații,.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatoarea, personal, intimatul, personal și asistat de avocat și intimata, reprezentată de același avocat, lipsind.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, considerând că instanța a omis să analizeze suplimentul nr. 2 la raportul de expertiză. În mod greșit i s-a respins capătul de cerere privind acordarea dreptului de servitute de trecere. De asemenea, s-a dat o greșită interpretare de către instanță cu privire la vecinătatea cu parcarea, în sensul că se poate avea acces prin acel loc - parcare, cu mijloc de transport pentru reconstrucția casei, instanța reținând că nu a solicitat drept de trecere la momentul partajului.
Avocat, pentru intimații, a pus concluzii de respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei civile contestate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr.2020 din 12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut ca pârâții nu ocupa din terenul reclamantei, in condițiile în care calea de acces este mai decât in acte - în favoarea reclamantei, iar reclamanta nu a făcut dovada calității sale de proprietar asupra suprafeței de teren pe care o revendică. In ceea ce privește obligarea pârâților la închiderea ferestrelor casei, instanța a reținut ca pe latura de vest exista un gard de tablă care blochează vederea, ceea ce duce la ne închiderea acestor ferestre.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind servitutea de trecere, nu a obligat pârâții sa-si ridice pământul depozitat pe terenul proprietatea sa. In ceea ce privește ferestrele imobilului paraților, apelanta a arătat ca acestea nu respecta limita legala, si instanța a omis sa se pronunțe asupra capătului de cerere in reamplasarea gardului la limita celor 180 mp ai paraților.
Prin decizia civilă nr. 520/22 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2020 din 12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A schimbat în tot sentința civilă în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat intimații pârâți să închidă (desființeze) ferestrele construcției S +P +E + M proprietatea pârâților, ferestre situate pe laturile de nord și vest ale clădirii.
A obligat pe intimații pârâți la plata către apelantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Motivul de apel vizând închiderea ferestrelor construcției pârâților ca urmare a amplasării lor sub limita legala a fost privit ca fondat. Astfel, din expertiza coroborata cu planul anexa autorizației de construcție si planșa foto, rezulta ca pârâții au ferestre cu vedere directa pe laturile de nord si vest ale casei lor pe toate cele trei nivele.
Deoarece art. 612.civ, arata ca vederea nu se poate îndrepta "asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului sau", fără să condiționeze de dimensiunile locului, utilitatea acestuia, instanța a apreciat că nu este îndreptățită să interpreteze in alt mod textul legal.
Apărarea pârâților in sensul ca, deoarece reclamanta deține mai mult teren, distanța ferestrelor de hotar este mai, nu s- reținut, căci terenul in plus al reclamantei este identificat prin expertiza doar pe culoarul de trecere și chiar daca pe latura de nord s-ar restrânge culoarul la 1m conf. partajului, in mod obiectiv construcția pârâților se plasează cu ferestrele sub limita prevăzuta de lege pe laturile de vest si de nord.
Criticile apelantei in sensul ca instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere privind reamplasarea gardului și a servituții de trecere, nu au fost reținute. Din expertiza a rezultat ca gardul este corect amplasat pe partea de vest a proprietății pârâților, deci nu se impune o noua delimitare, in timp ce pe partea de nord in favoarea reclamantei este o suprafață mai mare la culoarul de trecere. In ceea ce privește stabilirea unei servituți de trecere, instanța a reținut ca in mod corect a fost respinsa, deoarece in cauză culoarul de trecere al reclamantei este proprietatea sa in urma partajului, deci nu se poate vorbi despre o servitute de trecere, in condițiile art. 576 Cod civil, atâta timp cat reclamanta este exclusiv proprietară asupra culoarului sau de trecere.
In ceea ce privește motivul de apel legat de ridicarea deșeurilor de construcție, instanța a reținut ca parații au fost obligați in litigii anterioare sa ridice aceste resturi (64 dosar fond), iar daca situația de fapt deja judecata persista nu se rezolvă pe calea unei noi acțiuni, ci dimpotrivă prin punerea in executarea a titlurilor existente. De altfel, reclamanta nu a făcut dovada ca este vorba in cauza de alte deșeuri depozitate ulterior litigiilor, pe terenul ei, si cum, in baza art. 1169.civ, avea sarcina probei, suporta consecințele pe planul soluției acestui capăt de cerere.
Nici motivele de apel privind acțiunea in revendicare nu au fost apreciate ca fondate, deoarece expertiza a reținut clar, comparând actele de proprietate ale parților, începând ca hotărârea de partaj, că pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei.
Referitor la motivul 4 de apel, instanța a reținut ca reclamanta face o confuzie privind însăși dezbaterea si soluționarea in cauza a excepției inadmisibilității. In plus, prin partajul judecătoresc, reclamanta a devenit unica proprietara a suprafeței sale de teren, iar odată cu pronunțarea cauzei Lupas contra României, nici nu mai este necesar pentru promovarea unei astfel de acțiuni aplicarea regulii unanimității, deci nu s-a contestat calitatea sa de unica proprietara.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, motivat și timbrat, reclamanta și pârâții și.
Criticile formulate de reclamantă sunt în esență următoarele: hotărârea pronunțată conține motivări contradictorii, interpretări și aplicări greșite ale legii, astfel: a - în ceea ce privește reamplasarea gardului la limita celor 180 mp, în mod greșit tribunalul a omis să analizeze suplimentul 2 la expertiza efectuat în cauză, nefiind studiate complet probele administrate în cauză, iar hotărârea pronunțată cu privire la această critică nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde elemente străine cauzei; b - soluția de respingere a capătului de cerere în revendicarea suprafeței de 7 mp este greșită și se explică prin aceiași studiere incompletă a probatoriului, respectiv prin neluarea în seamă a suplimentului la expertiză; c - în aceiași ordine de idei, este greșită și soluția de respingere a cererii privind acordarea dreptului de servitute de trecere, ca urmare a analizei incomplete a probatoriului administrat, neînsușirea suplimentului 2 pct. 3.4 de expertiză și cu încălcarea disp. art. 576, 616 si 617 Cod civil, întrucât a cerut acest drept pe proprietatea pârâților, iar nu pe proprietatea sa - iar culoarul actual de trecere de 20x1, este o ieșire ineficientă și incomodă, cu grave inconveniente în ceea ce o privește, insuficientă pentru pătrunderea salvării, pompierilor sau pentru efectuarea unor operațiuni de construire; d - de asemenea, arată că este greșită și soluția instanței cu privire la cererea de obligare a pârâților de a ridica resturile depozitate pe proprietatea sa, întrucât nu există hotărâri judecătorești la care s-a referit instanța și care să fie puse în executare.
Criticile formulate de pârâți au fost în esență următoarele: instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât așa cum rezultă din sentința civilă nr. 15013/1999 a Judecătoriei Craiova de ieșire din indiviziune, dar și din autorizația de construcție 760/1999 si schița anexă, constructorul a respectat proiectul de execuție al casei, avizat de primărie. De altfel, la data pronunțării de ieșire din indiviziune, lucrările de edificare a imobilului erau demarate, fundația, demisolul și parterul fiind ridicate. Arată că au permis reclamantei accesul la strada -, cedând 20 mp (20 x 1), astfel că pe latura de nord nu se mai regăsește distanța legală de 1,90.
Au mai susținut că și în situația în care vederea este directă la de trecere care este proprietatea reclamantei, aceasta nu este prejudiciată având în vedere destinația aleii și faptul că nu este folosită pentru desfășurarea unor activități sau pentru edificarea unor construcții. Totuși, arată că vederea pe această latură este piezișă, astfel că distanța de 0,6 legală, este respectată. Învederează că pe latura de vest a proprietății, situația este aproape identică, datorită faptului că reclamanta a pus în vedere pârâților să mute gardul, fapt ce explică pierderea a 0,58 ml din lungimea terenului și excedentul de teren de 13,6 mp pe care îl deține reclamanta.
Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul pârâților, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Arată că susținerea acestora în sensul că la data partajului construcția era parțial edificată, nu este reală, aducând argumente în acest sens.
De asemenea, recurenții pârâți au formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia și reiterând susținerile din propria cerere de recurs.
Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea pârâților, arătând că aceștia nu sunt îndreptățiți la o suprafață mai mare de 180 mp cumpărată și că plusul de teren existent la reclamantă nu justifică respingerea cererii în revendicare. În ceea ce privește servitutea de trecere, reiterează argumentele din cererea de recurs și mai arată că pârâții au cumpărat de la în vârstă de 86 de ani, fără să-i informeze pe ceilalți trei coproprietari și fără ca în prealabil să se sisteze indiviziune.
Înainte de a fi analizat fiecare recurs în parte, precum și fiecare motiv de recurs, apar necesare următoarele precizări, cu privire la evoluția istorică a drepturilor de proprietate asupra imobilului și cu privire dispozițiile legale aplicabile în recurs - cale extraordinară de atac:
Imobilul în litigiu a aparținut în proprietate unui singur proprietar (familie), nefiind stăpânit la origine, în indiviziune. După decesul autorului, cei doi descendenți ( reclamantei și tatăl acesteia), au realizat un partaj voluntar autorizat (1971), fiind împărțit în loturi fizice ca unități locative distincte, numai imobilul construcție, terenul rămânând în indiviziune. reclamantei a primit în lot primele camere aflate la stradă și teren în indiviziune 180 mp, iar tatăl reclamantei camerele aflate în continuare și diferența de teren de 259 mp în indiviziune, pe latura de nord a proprietății în paralel cu construcția, fâșia de teren aflată în indiviziune, era folosită ca acces la stradă. În concluzie, față de suprafața și dimensiunile terenului (1o m la stradă), de amplasamentul construcției, s-a apreciat în anul partajului voluntar, că terenul nu este comod partajabil în natură. De subliniat, că imobilul nu a avut niciodată două ieșiri la calea publică, a avut dintotdeauna o singură ieșire la calea publică - la est, iar la vest s-a învecinat cu familia, ulterior cu proprietate de stat și în timpul procesului din nou cu familia.
După demolarea construcției, terenul a fost preluat de stat, ulterior retrocedat tot în indiviziune, iar cota parte de teren de 180 exprimată nu în fracție, ci în mp - apreciată ca fiind amplasată fizic (ca folosință) la stradă în zona în care era aferentă camerelor primite în lotul fizic de către reclamantei și a fost înstrăinată ca atare pârâților prin contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Imobilul a făcut ulterior, obiectul unui partaj judiciar, prin. 15013/1999, definitivă și irevocabilă, opozabilă părților din prezenta cauză (coindivizari la momentul partajului - inclusiv pârâții), nefiind apelată pe fond de niciuna din părți, făcând obiectul controlului judiciar numai încheierea prin care s-a respins o cerere de îndreptare eroare materială, privind întinderea suprafeței de teren și vecinătatea la vest. În acest dosar, s-a realizat o expertiză necontestată de părți cu o singură variantă de lotizare și potrivit acestei hotărâri, configurația terenului primit în lotul fizic, al reclamantei de astăzi fiind clară în ceea ce privește existența fășiei de teren la latura de nord, de 20 mp - 20x1, dată în lotul fizic al acesteia cu destinație de acces la stradă, aceasta fiind singura ieșire la calea publică.
Autorizația de construire eliberată pârâților, a cărei documentație tehnică se referă și la planul de amplasament al construcției, este anterioară sentinței pronunțată în partaj, iar în procesul de împărțeală judiciară nu s-a solicitat un punct de vedere de specialitate din perspectiva unor documentații de urbansim, care să ateste masura în care terenul se pretează la o împărțire în natură care să permită tuturor proprietarilor să-l exploateze corespunzător în raport cu destinația pe care o înțeleg să o dea fiecare lotului respectiv.
Prin decizia nr.613 din 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.520 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
S-a admis recursul pârâților și formulat împotriva deciziei civile nr.520 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
S-a modificat în parte decizia în sensul că au fost obligați pârâții să închidă (desființeze) sau să transforme în ferestre de lumină numai ferestrele de vedere de la etaj și mansardă de pe latura de vest a imobilului acestora.
S-au mențiut restul dispozițiilor deciziei.
A fost obligată recurenta reclamantă către recurenții pârâți la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Recursul reclamantei a fost apreciat ca nefondat și s-a respins ca atare, pentru următoarele considerente:
- Primele trei motive de recurs formulate de reclamantă și care se referă la soluțiile pronunțate în cererile având ca obiect reamplasarea gardului la limita celor 180 mp, revendicarea suprafeței de 7 mp și acordarea dreptului de servitute de trecere, în sprijinul cărora reclamanta a invocat o analiză incompletă a probatoriului administrat în cauză, respectiv nevalorificarea și neconfirmarea suplimentului 2 la raportul de expertiză administrat în primă instanță- nu vizează nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia și nu se încadrează în niciunul din cazurile de recurs de casare sau modificare prev. expres și limitativ în art. 304 pct. 1 -9 Cod procedură civilă.
Or, cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, au fost abrogate - așa cum s-a arătat în precedent și vizau netemeinicia unei hotărâri judecătorești, iar nu nelegalitatea acesteia.
În ceea ce privește critica nr. 2 de la pct. a, care se referă la faptul că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde elemente străine cauzei, este apreciată ca nefondată.
Critica din apel ce vizează soluția dată asupra cererii de reamplasare a gradului de către pârâți la limita suprafeței de 180 mp. este analizată punctual și distinct de celelalte motive de apel, iar instanța arată clar și fără echivoc, raportat la probele administrate în cauza de față, considerentele care au stat la baza soluției îmbrățișate, în sensul că reclamanta nu înregistrează teren în minus care să se regăsească la pârâți ca plus.
Ultima critică referitoare la greșita soluționare a cererii având ca obiect ridicarea de către pârâți a resturilor depozitate pe proprietatea sa, este de asemenea, nefondată.
Pe de-o parte, în mod judicios tribunalul a păstrat soluția primei instanțe de respingere a acțiunii în această privință, cu motivarea principial corectă că problema invocată de către reclamantă a mai făcut obiectul unui litigiu anterior finalizat cu pronunțarea unor hotărâri judecătorești, astfel că reclamanta era în măsură să-și valorifice până la capăt eventualul drept câștigat, prin punerea în executare hotărârii judecătorești, dacă cererea sa a fost admisă. Dar, procesul penal anterior, la care s-a alăturat și acțiunea civilă, este adevărat că nu s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi pusă în executare silită, ci s-a finalizat cu respingerea cererii privind ridicarea de către pârâți resturilor provenite din construcții, carămasă fără obiect, întrucât pârâții și-au executat obligația în cursul procesului. Hotărârea penală a rămas definitivă prin respingerea recursurilor. Nu are relevanță împrejurarea că recursul reclamantei a fost respins ca tardiv.
Recursul pârâților a fost apreciat ca fondat și s-a admis ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, în mod greșit - față de starea de fapt reținută de instanțele de fond, au fost obligați pârâții să transforme (să desființeze) toate ferestrele de vedere pelatura de vest, la toate nivelele construcției, întrucât gardul existent în prezent pe această latură a proprietății pârâților - ținând seama și de înălțimea acestuia, este de natură să obtureze vederea prin deschiderile practicate de la nivelul S (subsol) și P (parter), urmând ca numai ferestrele de vedere practicate la etaj și mansardă, să fie desființate sau transformate în ferestre de lumină.
În ceea ce privește ferestrele practicate pelatura de nord, Curtea a apreciat că nu se impune desființarea sau transformarea acestora în ferestre de aer sau lumină, pentru următoarele considerente:
Or, în cauză Curtea nu poate să nu țină seama, în raport cu rațiunea legiuitorului, de destinația exclusivă, respectiv utilitatea fâșiei de teren aflată la o distanță mai mică decât cea legală, respectiv aceea de culoar de trecere, pe care nu se desfășoară alte tipuri de activități private și care ar reclama protecție, avându-se în vedere configurația terenurilor rezultată în urma partajului, respectiv situația obiectivă creată în urma sistării indiviziunii, dimensiunile, poziționarea și modul cum s-a născut dreptul exclusiv de proprietate al reclamantei asupra terenului respectiv - în baza partajului judiciar indicat în precedent.
Se justifică, față de aceste elemente, concluzia potrivit căreia, nu este necesară desființarea sau transformarea ferestrelor de vedere practicate în zidul dinspre nord, deci impunerea unei sarcini pârâților pentru uzul și utilitatea imobilului reclamantei, ale cărei prerogative ale dreptului de proprietate nu sunt știrbite, în sensul că exercitarea dreptului în privința terenului său nu este împiedicată sau incomodată în vreun fel.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Împotriva deciziei a formulat contestației în anulare contestatoarea, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei civile.
În motivare a arătat că instanța a omis să analizeze suplimentul nr.2 la raportul de expertiză; în mod greșit față de probele administrate s-a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea dreptului de servitute de trecere.
S-a dat o interpretare greșită de către instanță cu privire la vecinătatea cu parcarea, în sensul că se poate avea acces prin acel loc cu mijloace de transport auto pentru reconstrucția casei.Aceasta nu a insemnat că nu a solicitat la momentul partajului dreptul de trecere.
La data efectuării expertizei pe teren nu era începută construcția cum eronat afirmă pârâții.
A mai arătat că instanțele nu au ținut seama de raportul de expertiză și de faptul că, această situație în speță a fost generată de către pârâți,care au ascuns existența documentației tehnice de construcției a casei.
A mai menționat că nu au fost luate în considerare probele din dosar, notificările formulate, memoriul tehnic, starea de fapt existentă pe teren, care conduc la altă soluție decât aceea pronunțată de către instanță.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, copie,împuternicire avocat.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Deși contestația nu este întemeiată în drept, dezvoltarea motivelor contestației face posibilă analizarea acestora prin prisma art.318 Cod pr.civilă.
Art.318 Cod pr.civilă - sub ambele teze nu este incident în speță.
Astfel nu s-a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat pe vreunul din motivele de recurs ci, pe probe, și analizând cauza și sub acest aspect, se reține că instanța de recurs a analizat motivele de recurs în totalitate.
Sub aspectul celeilalte teze, dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, singurul motiv- care față de maniera generală de redactare și fără a se indica temeiul de drept, transpare din lecturarea contestației-este de asemenea neîntemeiat.
Celelalte critici vizează motive de netemeinicie, care de asemenea nu pot constitui motive de contestație în anulare în sensul textului de lege.
Art.318 teza 1 Cod pr.civilă vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată respectiv de rezolvare unui incident procedural, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale așa cum este cazul în speță.
Prin urmare neexistând motive de contestație încadrabile în textele de lege menționate, instanța va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, contestatoarea va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată,reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 613 din 07 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații,.
Obligă contestatoare la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehn.2 ex/16.10.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
