Obligație de a face. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1004
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 194 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9624 din 11 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat și intimații pârâți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimații pârâți, a depus la dosar copie de pe încheierea nr. 11614/20.02.2009, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară în dosarul nr. 11614/2009; a comunicat o copie de pe aceasta apărătorului recurentului reclamant.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a precizat că există inadvertențe între încheierea nr. 11614/2009 depusă la termenul de astăzi, care se referă la vechea construcție existentă pe teren, și raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, fila 91 din dosar, unde sunt identificate două construcții, construcția veche și construcția nouă, pe care intimatul o construiește în prezent și care face obiectul litigiului.
Avocat, pentru intimații pârâți, a confirmat faptul că încheierea nr. 11614/2009, depusă la dosar, se referă la terenul de 500 pe care se află construcția veche.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la fila 46 din dosarul de fond, în sensul ca pârâtul să fie obligat la demolarea construcției neterminate, care nu respectă dispozițiile legale, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să demoleze construcția pe cheltuiala pârâtului. A arătat că la instanța de fond a făcut precizarea că înțelege să se judece doar cu și nu are pretenții față de; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, apreciind că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat corect materialul probator administrat în cauză; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună demolarea construcțiilor ridicate de pârâți nelegal.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este vecin cu pârâții, iar aceștia au construit un depozit cu etaj care nu a respectat distanța legală și i-au blocat lumina în imobilul său.
A mai arătat că pârâții nu dețin autorizație de construcție și nici certificat de urbanism, conform Legii nr.50/1991.
La termenul din 19.11.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției depozit cu etaj, iar în caz de refuz, să fie autorizat să o demoleze reclamantul pe cheltuiala pârâților.
În fapt, a arătat că din anul 2005 pârâții au început construcția unui depozit cu etaj, fără a poseda proiect, autorizație de construire sau certificat de urbanism, încălcând prevederile Legii nr.50/1991.
A susținut de asemenea, că a făcut numeroase demersuri pe lângă Primăria și Inspectoratul de Stat în Construcții C, pârâții fiind chiar sancționați, însă cu toate acestea au continuat lucrările construcției.
La data de 04.02.2008 pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivată de faptul că își întemeiază cererea pe prevederile Legii nr.50/1991, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți, întrucât proprietarul imobilului este pârâtul.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă.
La termenul din 04.02.2008 reclamantul a depus la dosar o nouă precizare la acțiune având același obiect - demolarea construcției edificată de pârâți.
Prin sentința civilă nr.9624 din 11.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost admisă excepția lipsei procesuale pasive a pârâților, - și și respinsă acțiunea formulată de acești pârâți.
A fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul și obligat acesta către pârâtul - la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, cu privire excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea nu numai pe dispozițiile Legii nr.50/1991, ci și pe dispozițiile art. 1073 - 1077.CIV. situație în care se justifică calitatea procesuală activă a acestuia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, instanța a admis-o și a respins acțiunea față de acești pârâți, având în vedere că proprietarul terenului pe care este construit imobilul este pârâtul.
Prima instanță a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la demolarea construcției edificată de acesta în apropierea construcției reclamantului, datorită faptului că împiedică pătrunderea și nu respectă distanța legală de amplasare.
Că, raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, relevă faptul că imobilul pârâților este aproximativ în aliniament cu partea de vest a imobilului construcție proprietatea reclamantului și nu umbrește clădirea acestuia, stabilind că distanța dintre imobilul proprietatea reclamantului și cel al pârâților este de 6,75. iar clădirea proprietatea pârâților este amplasată la 10 cm. față de linia de hotar ce delimitează cele două proprietăți.
S-a mai reținut că pentru edificarea construcției fără autorizație de construcție, pârâtul a fost sancționat contravențional în baza Legii nr. 50/1991, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate, în baza procesului-verbal de control nr. 05/08.01.2007 întocmit de către I.
S-a reținut de către organul de control că măsura de intrare în legalitate stabilită de către organul de control anterior nu a fost dusă la îndeplinire, din motive independente de voința pârâtului și anume, acesta nu a obținut încă titlul de proprietate.
Lipsa autorizației de construcție invocată de reclamant a avut deci consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr.50/1991 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere contravențională în sarcina pârâtului, stabilindu-se totodată sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate.
Analizând cauza și din perspectiva dispozițiilor art. 1073-1077 Cod civil, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit că la stadiul actual construcția pârâtului nu umbrește imobilul construcție proprietatea reclamantului, iar referitor la distanța de amplasare față de hotarul care desparte proprietățile părților, de 10 cm, aceasta nu duce automat la luarea măsurii neeconomică a desființării construcției, fără o prealabilă analiză de specialitate a prejudiciului produs și care să fie de neînlăturat în alt mod.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și a avut în vedere un raport de expertiză care nu răspunde obiectivelor stabilite în vederea soluționării juste a cauzei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod pr. civilă.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr.194 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu intimații pârâți, - și.
A fost obligat apelantul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a interpretat corect probatoriul administrat în cauză.
Că, în raport de dispozițiile Legii nr.50/991, pârâtul a fost sancționat contravențional de organele abilitate, respectiv de D, că s-a respectat și măsura complementară referitoare la sistarea lucrărilor.
Că, din expertiza ordonată în cauză, rezultă că în raport de amplasarea construcției pârâților față de clădirea reclamantului, imobilul în litigiu nu umbrește imobilul proprietatea reclamantului, ci doar parter de sud a proprietății acestuia, pe care se află cultivată vița de vie, cu respectarea prevederilor. 536/1997, privind distanța între clădiri.
În ceea ce privește distanța de 0,10 cm. față de hotarul dintre proprietăți, tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 610 Cod civil, noua clădire fiind pe aliniamentul celei vechi, la aceeași distanță față de hotar, ca și aceasta din urmă.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, susținând că sunt nelegale.
În motivele de recurs, reclamantul susține, în esență, că:
- ambrele instanțe, prin argumentele expuse eludează dispozițiile Legii nr.50/1991 și.1943/2002, în felul acesta încurajând construcțiile făcute după bunul plac;
- instanța de apel a ignorat precizarea depusă la instanța de fond, prin care a învederat faptul că înțelege să se judece doar cu pârâtul, proprietarul construcției;
- că, greșit s-a apreciat că distanța dintre imobilul pârâtului și al său este 10 cm. și în felul acesta s-au respectat dispozițiile legale;
- că, motivarea instanței de apel este succintă și au fost ignorate dispozițiile legale, fiind preferate cele ale unui ordin privind normele de igienă.
Deși nu este încadrat în drept, prin modul cum este argumentat recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a investit instanțele cu o acțiune în obligație de a face, respectiv de demolare a construcțiilor ridicate nelegal de pârâții, și.
Prin precizarea de acțiune depusă la 19.11.2 007, reclamantul a solicitat obligarea pârâților, la demolarea construcției edificată de aceștia ( un depozit cu etaj ), sau în caz de refuz, să i se încuviințeze demolarea construcției pârâților pe cheltuiala acestora.
A susținut reclamantul că începând cu anul 2005, cei patru pârâți au construit un depozit cu etaj, fără a poseda autorizație de construcție, certificat de urbanism și în felul acesta au încălcat prevederile Legii nr.50/1991.
La data de 11 februarie 2008, reclamantul a solicitat în temeiul art. 1073 - 1077 Cod civil, obligarea pârâtului, la demolarea construcției edificate nelegal.
Instanțele s-au pronunțat în limitele investirii și în raport de probatoriul administrat, apreciind corect că la stadiul actual construcția pârâtului nu umbrește imobilul construcție proprietatea reclamantului, iar distanța mică de 10 cm. a construcției pârâtului, față de hotarul care desparte proprietățile părților litigante, nu duce automat la luarea măsurii neeconomice a desființării construcției pârâtului, fără o prealabilă analiză de specialitate a prejudiciului produs.
Nu poate fi reținută critica reclamantului că instanțele nu s-au pronunțat pe precizarea de acțiune ( fila 46 fond ), câtă vreme a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, cu motivarea că proprietarul terenului este pârâtul, iar litigiul s-a soluționat în contradictoriu cu acesta, astfel cum a solicitat reclamantul.
Neîntemeiată este și critica referitoare la eludarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 și Ordinului 1943/2002, atâta vreme cât în considerentele hotărârilor s-a argumentat faptul că în planul raporturilor de natură administrativă a fost antrenată o răspundere de natură contravențională în sarcina pârâtului, dispunându-se totodată și sistarea lucrărilor la construcție de către pârât și obligarea acestuia să intre în legalitate, pentru obținerea autorizației de construire. Deci, cauza a fost analizată și din această perspectivă și există posibilitatea ca în viitor să se desființeze construcțiile pârâtului, dacă acesta nu va intra în legalitate cu actele de construire.
Neîntemeiată este și critica recurentului referitoare la motivarea succintă a deciziei și urmează a fi înlăturată, deoarece instanța de apel a răspuns în concret la criticile formulate de apelant și a argumentat în fapt și în drept hotărârea, astfel cum cer dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă.
Față de cele ce preced, apreciindu-se neîntemeiate criticile formulate, apreciind că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a obliga recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 194 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9624 din 11 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Obligă reclamantul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, către pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.10.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
