Obligație de a face. Decizia 1006/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1006
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 93 A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4391 din 28 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. C în contradictoriu cu intimații pârâți, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/91 și COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LG. 18/91, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de procurator, lipsind intimații pârâți, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LG. 18/91 și COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/91.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
La interpelarea instanței procurator pentru recurenta reclamantă, arată că s-a respins cererea de strămutare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului, punându-i în vedere procuratorului pentru recurenta reclamantă că nu poate pune decât concluzii scrise, potrivit dispozițiilor art. 68 alin.4 Cod procedură civilă.
Procurator pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4391/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-C în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
S-a reținut că adresele a căror anulare se solicită, reprezintă înscrisuri sub semnătură privată care conțin anumite răspunsuri solicitate de instanța de judecată în dosare în care s-au pronunțat hotărâri în contradictoriu cu reclamanta, astfel că, aceasta avea posibilitatea să facă dovada contrară celor menționate în cuprinsul lor.
În ceea ce privește obligația de a face, s-a reținut că în baza dispozitivului sentinței civile nr. 319/1998 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor autorului și s-au eliberat titluri de proprietate, titluri care la rândul lor au fost verificate în diferite cauze ce s-au aflat pe rolul instanțelor, stabilindu-se astfel cu putere de lucru judecat valabilitatea respectivului titlu de proprietate și prin urmare, eliberarea acestuia în conformitate cu actele primare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, privind anularea celor trei adrese asupra cărora procurorul a stabilit că la emiterea lor s-au comis infracțiuni de fals și ca atare, adeverințele nu corespund realității.
Referitor la capătul doi de cerere, instanța de fond trebuia să modifice Hotărârea Comisiei Județene pentru suprafața de 7,83 ha cu care autorul său s-a înscris în CAP, cu atât mai mult cu cât, s-au emis acte doar pentru suprafața de 6,4053 ha.
Prin decizia civilă nr.93 A din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, în condițiile în care titlurile de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei și a celorlalți moștenitori ai autorului au intrat în putere de lucru judecat, terenurile înscrise în cele două titluri intrând în circuitul civil în urma partajului efectuat de moștenitorii autorului.
În privința adreselor contestate, emise de Primăria comunei, s-a reținut că acestea nu reprezintă un act juridic în sensul dispozițiilor prevăzute de art. 177 și următoarele Cod pr. civilă, informațiile constatate prin ordonanțele parchetului nr.268/P/2003 și nr.1321/P/2001, neputând determina modificarea suprafeței ce poate fi reconstituită, reținută în decizia civilă nr.319/1998.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, s-a susținut că în mod nelegal s-a respins acțiunea formulată de reclamantă prin care a solicitat anularea celor trei adrese emise de pârâți, în privința cărora parchetul a stabilit că s-au săvârșit infracțiuni de fals, instanța omițând să cerceteze dacă ambele suprafețe corespund realității, dacă adresele cuprind mențiuni false sau nereale, instanța încălcând principiul disponibilității.
S-a arătat că în mod nejustificat instanța de apel a apreciat că reclamanta are la îndemână calea revizuirii prevăzută de art. 322 Cod pr. civilă, menționând detaliat motivele pentru care fiecare dintre cele trei adrese contestate sunt false, susținând că nu a fost respectată decizia civilă nr.319 din 22.04.1998 a Tribunalului Gorj, în care se face vorbire de întreaga suprafață de 7,83 ha. ce provine de la autorul părților, în titlu menționându-se doar 6,53 ha., aceste aspecte false fiind relatate de pârâți prin adresa nr.300 din 20.02.2007 depusă în dosarul nr.8253/2000 și adresa nr. 716/2000.
Caracterul fals al adresei nr.1828 din 18.12.2005 emisă de pârâtă, a fost invocat, arătându-se că nu a formulat cerere de reconstituire și pentru terenul cu vegetație forestieră ce provenea de la autorul .
S-a criticat decizia și în privința respingerii celui de-al doilea capăt de cerere în obligație de a face, arătând că în mod nejustificat instanța a avut în vedere afirmațiile mincinoase ale pârâților care susțin că numai 6,4053 ha. s-ar afla pe raza Comunei și restul pe raza orașului Tg.C, cu toate că prin expertiză s-a individualizat acest teren și s-a constatat că este situat în totalitate pe raza localității.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Eliberarea titlurilor de proprietate în condițiile fondului funciar, se realizează în conformitate cu actele premergătoare emise în baza cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate de persoanele îndreptățite.
Reclamanta, alături de ceilalți moștenitori și, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului.
Prezentul litigiu având ca obiect anularea celor trei adrese emise de Consiliul Local, precum și obligarea pârâtului Primarul Comunei de a înainta documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru 7,83 ha. teren în indiviziune, a fost determinat de nemulțumirea reclamantei față de modul cum au fost soluționate anterior litigiile în materia fondului funciar.
Prin decizia civilă nr.319 din 22.04.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2267/1998, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune în favoarea moștenitorilor autorului, pentru terenurile deținute de autor.
Împrejurarea că în dispozitivul acestei decizii nu s-a precizat suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, chiar dacă în considerentele hotărârii s-a reținut că autorul a figurat cu 7,83 ha. teren în anii 1959 - 1963, nu justifică temeinicia capătului de cerere privind obligarea primarului de a înainta documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru diferența dintre 6,4053 ha. pentru care s-a emis titlul de proprietate, în raport de care reclamanta și ceilalți moștenitori au partajat acest teren și restul terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea. Nefăcându-se dovada reconstituirii dreptului de proprietate și pentru diferența de teren invocată de reclamantă, tribunalul a reținut corect că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 53 și 64 din Legea nr. 18/1991.
Criticile referitoare la îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului pentru o suprafață mai mare de teren puteau fi invocate în litigiile anterioare în care s-a analizat cu putere de lucru judecat îndreptățirea reclamantei și a celorlalți moștenitori la reconstituirea dreptului de proprietate terenul deținut de autorul acestora, nemaiputându-se invoca în actualul cadru procesual analizarea acelorași aspecte.
Referitor la cele trei adrese emise de Consiliul Local și depuse în dosarele în care s-au judecat anterior părțile în cadrul litigiilor de fond funciar, se constată că instanțele au reținut corect că acestea sunt emise ca răspuns la adresele încuviințate de instanță la acea dată, astfel încât ele reprezintă informații comunicate de către primar, cu privire la care reclamanta a avut posibilitatea la acea dată, să dovedească situația reală a terenurilor solicitate, chiar și prin alte mijloace de probă.
Prin cererea de anulare a celor trei adrese emise în materie de fond funciar, se solicită indirect o nouă judecată cu privire la îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului asupra unor suprafețe de teren, ceea ce nu este posibil, în condițiile în care aceste aspecte au fost analizate de instanțe cu putere de lucru judecat în procesele civile de fond funciar, finalizate prin hotărârile judecătorești invocate în acțiune.
Obiectul acțiunii reclamantei l-a constituit anularea celor trei adrese și obligarea pârâților de a înainta documentația necesară eliberării titlului de proprietate, acțiune întemeiată pe dispozițiile art.53 și 64 din Legea nr.18/1991 și art.105 alin2 Cod pr.civilă și nu înscrierea în fals, în temeiul art. 184 Cod pr. civilă, fiind, astfel, nefondate criticile din recurs în care se invocă nerespectarea principiului disponibilității.
Prin invocarea în căile de atac a art. 184 Cod pr. civilă nu se poate reține că instanța de fond nu a judecat cauza în limitele învestirii, fiind incidente și prevederile art. 294 Cod pr. civilă și art.316, în raport de care în căile de atac nu se pot formula cereri noi.
Tribunalul a reținut întemeiat că nu s-a solicitat nici revizuirea vreunei hotărâri judecătorești, în cazul în care s-ar fi apreciat că hotărârea s-a dat în baza acelor adrese pe care reclamanta le consideră false.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr. civilă, invocate în recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 93 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4391 din 28 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. C, în contradictoriu cu intimații pârâți, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII nr.18/91 și COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII nr. 18/91.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
15.12.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
