Obligație de a face. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1011
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 809 din 13.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează constată că dosarul este la prim termen
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă pentru intimatul care depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise și solicită respingerea recursului.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.809 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,iar pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată pârâta să acorde reclamantului grupa de muncă pentru perioada 05.12.1975 - 01.11.2001.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărâre să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederile ordinului 50/1990 pentru perioada 05.12.1975 - 02.11.2001.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajatul (Întreprinderea de rețele electrice - filiala de rețele electrice I, devenită începând cu anul 1998 ).
Activitatea desfășurată în meseria de electrician principal exploatare stație de înaltă tensiune, a constat în efectuarea următoarelor lucrări: întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Această activitate a avut caracter de permanență de la data angajării 5.12.1975 și până la ieșirea sa la pensie 2.11.2001.
A susținut reclamantul că felul muncii prestate și sarcinile concrete de serviciu rezultate din fișa postului, se încadrează în grupa I de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 3, 6 și 7 din ordinul 50/1990, condițiile de lucru deosebit de grele și periculoase fiindu-i recunoscute prin acordarea de sporuri salariale prin contractele colective de muncă pe perioada 1990 - 2006, și acordarea grupei I de muncă angajaților unor capacități de producție pentru care a prestat lucrări de exploatare și întreținere.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri: un raport de expertiză extrajudiciar efectuat într-o altă cauză cu obiect similar.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că prin ordinul 50 au fost prevăzute în mod expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupe I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după 01.03.1990.
Prin încheierea din 25.02.2009, instanța a respins excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei constatând că este corect investită cu judecarea acțiunii.
Pârâta Aaf ormulat o completare la întâmpinare prin care a invocat și lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din HG1342/2001 personalul existent în cadrul a fost preluat de către noile entități, respectiv M, D, Muntenia Nord, Oltenia, Transilvania Nord și Muntenia Sud.
Cu privire la această excepție invocată de pârâtă, întemeiată pe HG 1342/2001 și HG 74/2005 raportat la înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, instanța a constatat că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă la data de 01.11.2001, anterior datei de 27.12.2001 când a fost adoptată HG 1342/2001 și prin urmare a respins această excepție ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată și a admis-o, reținând că reclamantul a fost angajatul în perioada 5.12.1975 - 2.11.2001 desfășurând activitate în meseria de electrician principal exploatare stație de înaltă tensiune. Această activitate a avut caracter de permanență de la data angajării și până la ieșirea sa la pensie.
Reclamantul a desfășurat activitate de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Faptul de a fi desfășurat lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă, fac aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 2 din ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și a II-a de muncă.
În speță a avut încheiate convenții de exploatare cu o serie de beneficiari ( CF, CN CFR ) ai căror angajați beneficiază de grupă superioară de grupă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestuia în grupa I de muncă deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzut de ordinul 50/1990, instanța a reținut că această posibilitate rezultă din dispozițiile art. 3 precum și din nota de fundamentare la HG 1223/1990 esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Expertiza tehnică extrajudiciară ce a fost realizată într-o speță cu obiect similar, a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea salariații de la, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabile, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale salariaților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurat de fiecare salariat în parte, iar din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele comitetului de securitate și sănătate în muncă la nivel central al
Expertul a concluzionat în acea expertiză că salariații pot fi încadrați în grupa I de muncă la poziția 123 anexa 1 din ordinul 50/1990 prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost expuși salariații, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, salariații fiind expuși la aceiași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și faptul că acordarea grupei I de muncă reclamantului, se impune în considerarea principiului nediscriminării, consacrat de art. 16 din Constituție, a Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 141 din Tratatul CE și a jurisprudenței CEDO (cauzele și Driha contra României).
Pentru aceste considerente instanța a obligat pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru perioada 5.12.1975 - 1.11.2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ignorând faptul că în urma reorganizării societății, personalul a fost preluat de noile entități în cazul de față fiind preluat de către SC " SERV"care a preluat personalul existent în cadrul Diviziei de Întreținere și Servicii Energetice al sucursalelor de întreținere din cadrul și că arhivele de personal au fost preluate de către acestea.
A mai motivat recurenta că în mod greșit instanța a dispus încadrarea reclamantului în grupa I-a de muncă atâta timp cât activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II de muncă nu se pot regăsi și în grupa I-a de muncă.
A mai susținut recurenta că soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea art.5 din Ordinul 50/1990 care menționează în mod expres care sunt condițiile și noxele ce trebuie să existe pentru acordarea gripei I-a de muncă, iar instanța de fond nu a solicitat Ministerului Sănătății să determine existența condițiilor pentru acordarea grupei solicitate.
Mai motivează recurentul că instanța de fond și-a depășit competențele întrucât nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I-a și a II- se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele din unități.
În fine, recurenta mai susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că încadrarea în cele două grupe de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile ce sunt incluse în aceste grupe.
Recursul nu este fondat.
Examinând probele cauzei, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamantul intimat desfășurat lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I-a de muncă, ceea ce fac aplicabile dispozițiile art.3 2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care "își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I-a și a II-a de muncă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I-a de muncă, deși nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, Curtea reține că există așa cum corect a reținut și prima instanță, posibilitatea extinderii acestor activități această posibilitate rezultând din dispozițiile art.3 al.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la.HG1223/1990 esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Expertiza tehnică (desfășurată într-un alt dosar al colegilor reclamantului ) a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care-și desfășoară activitatea petenții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate și Sănătate în Muncă la nivel central al
Expertul a concluzionat că (intimații reclamanți,și în cazul de față reclamantul intimat,) pot fi încadrați în grupa I-a de muncă, la poziția 123 anexa I din ordinul 50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost expuși petenții, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, personalul este expus la aceiași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara.
În atare condiții Curtea constată că activitatea reclamantului poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul 50/1990 anexa I, pct.123 al.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări artă, electricieni" și al.46 "electricieni LC"deoarece instalațiile electrice ale CN CFR sunt dependente de instalațiile electrice ale A, toate substațiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei.
. Curtea notează că ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamanți. Acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat. (în acest sens decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004, Completul de 9 judecători).
Nu în ultimul rând, Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a avut în vedere și faptul că acordarea grupei I de muncă reclamantului, se impune și în considerarea principiului nediscriminării, consacrat de art.16 din Constituție, Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art.141 din Tratatul CE și a jurisprudenței CEDO (cauzele și Driha contra României),în contextul în care din carnetul de muncă al reclamantului intimat rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea în aceleași sectoare cu cele vizate în expertiza judiciară efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Iași și depusă în prezenta cauză.
În consecință,Curtea va respinge motivele de recurs privind încălcare dispozițiilor art.5 din Ordinul 50/1990și a depășirii competențelor ca fiind nefondate.
Și critica privind lipsa calității procesuale pasive este nefondată și urmează a fi respinsă,Curtea reținând că această excepție a fost corect și legal soluționată de către prima instanță, care a constatat în mod judicios că, raportat la înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului din care rezultă că la data desfacerii contractului de muncă,raportul de muncă a existat între reclamant și intimata recurentă,astfel încât în judecată nu poate sta decât aceasta din urmă, chiar dacă ulterior unitatea s-a divizat,iar documentația a fost preluată de către succesoarea în drepturi.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pct.3 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei SC SA împotriva sentinței civile nr.809 din 13.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 809 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
2 ex - 10.11.2009
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
