Pretentii civile. Speta. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1178 din 17.06.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iași și Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind părțile.
Procedura viciată cu intimatele Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iași și Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale I, în dovezile de citare cu acestea nu este trecut numele primitorilor citațiilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Instanța constată completă procedura de citare cu intimatele Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iași și Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale I având în vedere că în dovezile de citare cu acesta este trecut atât calitatea primitorilor citațiilor cât și seria și numărul actului de identitate a acestora.
Avocat pentru recurenta arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii. Arată că această cererea, de acordare a drepturilor bănești și pentru al doilea copil în condițiile în care copii sunt gemeni, este întemeiată. Consideră că acest drept bănesc este un drept al copilului și nu poate fi făcută o îngrădire de tratament. Mai arată că și practica judiciară este de acordare a acestui drept. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr1178 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I și s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului
Pe fondul cauzei s- respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Iași, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iași, solicitând obligarea acesteia la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 29.01.2006 a născut doi copii gemeni, care au fost încadrați ulterior la un grad de handicap mediu. În urma cererii de a i se acorda indemnizația pentru creșterea copiilor, a primit cu acest titlu, din luna martie 2006, suma de 800 lei lunar, respectiv suma de 600 lei lunar începând cu 01.01.2007. A mai susținut reclamantă că a dat naștere la doi copii care cresc individual și au nevoi individuale, că pentru doi copii născuți la orice diferență de vârstă mamele primesc două indemnizații separate pe o perioadă de maximum 2 ani de la nașterea fiecăruia, că indemnizația acordată de stat vizează asigurarea necesităților de hrană, îmbrăcăminte etc. ale fiecărui copil. Astfel, reclamanta a susținut că este îndreptățită la acordarea indemnizației și pentru cel d-al doilea copil, întrucât ambii copii au drepturi egale.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 7790/20.04.2009.
Pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a județului Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că urmare a cererii formulate de reclamantă, înregistrată sub nr. 510/09.03.2006, a fost emisă decizia nr. 7790/20.04.2006 de aprobare a acordării indemnizației pentru creșterea copilului. Această decizie nu a fost contestată în termenul legal, fiind definitivă și irevocabilă. A mai susținut pârâta că acest concediu și indemnizația aferentă sunt reglementate de nr.OUG 148/2005 și de prevederile Hotărârii Guvernului de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, că aceste acte normative au în vedere susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Decizia emisă reprezintă interpretarea oficială a actelor normative aplicabile în materie și asigură aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a instanței, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor legale, decizia prin care s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la I, iar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată la Tribunalul Iași potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004. Având în vedere aceleași dispoziții legale, precum și dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din legea nr. 554/2004, pârâta a invocat și excepția tardivității formulării contestației. De asemenea, pârâta a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, documentația care a stat la baza emiterii deciziei nr. 7790/20.04.2006.
Prin sentința civilă nr. 15058/10.12.2008, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată la această instanță, la secția de contencios administrativ, sub nr. 930/99/04.02.2009, iar ulterior, la termenul de judecată din 06.03.2009 a fost transpusă la secția civilă, constatându-se că prezentul litigiu este un litigiu de asigurări sociale.
La termenul din 06.03.2009, pârâta Direcția de Muncă și protecție Socială a Județului Iai nvocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că de la data de 01.11.2008, prin reorganizare, s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, agenție care a preluat toată activitatea pe linie de prestații sociale.
Față de excepția invocată, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Județene pentru Prestații Sociale De asemenea, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, în beneficiul celui de-al doilea copil.
Pârâta Agenția Județeană pentru prestații Sociale Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că decizia nr. 7790/2006 este legală și temeinică, fiind aprobată indemnizația pentru creșterea copilului în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 3, art. 10, art. 24 alin. 1 și 2 din nr.OUG 148/2005, coroborate cu dispozițiile art. 19 alin. 2 din Normele metodologice. În ceea ce privește acordarea mai multor indemnizații, pârâta susține că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1 și la art. 2 se acordă pentru fiecare dintre primele 3 nașteri. Astfel, textul legal prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și Normele metodologice, susține pârâta indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere se acordă o singură indemnizație. În același sens sunt de altfel și dispozițiile deciziei nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale, decizie prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la prevederile art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005 și excepția de necompetență materială a secției civile și de litigii de muncă a Tribunalului Iași.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a secției civile și de litigii de muncă a Tribunalului Iași, la termenul de judecată din 17.06.2009 instanța a respins această excepție.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta Agenția Județeană pentru prestații Sociale I, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a respins-o având în vedere faptul că prin prezenta acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și nu s-a contestat decizia nr. 7790/2006.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului I, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, întrucât la data de 01.11.2008 s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, agenția care a preluat activitatea direcției pe linie de prestații sociale, instanța constatat că pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului I nu mai are calitate procesuală în prezenta cauză. Reținând ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului I, instanța nu a mai analizat excepțiile invocate de această pârâtă prin întâmpinarea formulată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut că reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, declarând că minorii pentru care solicită această indemnizație sunt și.
Prin decizia nr. 7790/20.04.2006 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Iașia fost admisă această cerere și s-a aprobat pentru reclamantă acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei lunar începând cu data de 15.03.2006.
S-a mai reținut de către instanță că, pentru a benefica de indemnizația pentru creșterea copilului, solicitantul trebuie să depună o cerere la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului B, pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința. Această cerere se soluționează printr-o decizie de admitere sau de respingere, iar împotriva acestei decizii persoana interesată poate formula contestație în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 (art. 9 din nr.OUG 148/2005). Astfel, se reține de către instanță că indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în baza deciziei emise în condițiile art. 9 din nr.OUG 148/2005. Or, în speță, atât timp cât prin decizia nr. 7790/20.04.2006 s-a aprobat acordarea unei indemnizații pentru creșterea copilului de 800 lei lunar, iar reclamanta nu a contestat această decizie sub aspectul cuantumului indemnizației, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata unei a doua indemnizații pentru cel de-al doilea copil.
Totodată, instanța a reținut și faptul că potrivit art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din același act normativ prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că indemnizația prevăzută la art. 1 din nr.OUG 148/2005 se acordă în funcție de numărul de nașteri și nu în funcție de numărul de copii rezultați din fiecare naștere.
În același sens, și prin decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții constituționale, analizându-se excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din nr.OUG 148/2005, s-a reținut că această ordonanță instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor. A mai reținut Curtea Constituțională că acest concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și indemnizația lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, în cazul primelor 3 nașteri. Astfel, dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Or, constată Curtea că aceste drepturi se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile. Este astfel firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
În consecință, instanța a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, motiv pentru care a respins- în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
De asemenea, instanța a respins și acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Iași, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea considerând că reclamantei i se cuvine indemnizația doar pentru un singur copil, deși în urma nașterii au rezultat doi copii gemeni. A mai motivat recurenta că faptul că cei doi copii sunt gemeni nu înseamnă că aceștia nu se pot bucura de beneficiile acordate de stat pentru nevoile lor individuale și trebuie să împartă o sumă pe care statul o acordă în mod normal unui singur copil.
A mai motivat recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut că indemnizația primită este o parte componentă a dreptului la concediu,din nici un text de lege nerezultând această concluzie.
Recurenta arată că beneficiarul indemnizației acordate de stat este copilul și nu părintele, acesta fiind doar cel ce le gestionează în folosul copilului.
Susține astfel recurenta că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale face ca legea să nu-și mai atingă scopul de a proteja copii și de a stimula fenomenul natalității.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art.1 din OUG148/2005 astfel cum a fost modificat și completat la zi, începând cu data de 1.01.2009, persoanele care au realizat în ultimul an anterior nașterii, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau opțional în cuantum de 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni dar nu mai mult de 4000 lei.
La art. 2 din același act normativ se prevede că indemnizația prevăzută la art.1 alin.1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
Dispozițiile susmenționate, introduse prin Legea nr.239 din 10.06.2009, nu fac decât să suplinească ambiguitatea textului inițial al art.1 din OUG148/2005, explicând în mod expres faptul că pentru fiecare copil este acordată o indemnizație.
Faptul că inițial legiuitorul a reglementat acest aspect doar la general nu înseamnă că neclaritatea legii să afecteze drepturile cuvenite reclamantei recurentei.
De altfel, tocmai pentru aceste considerente au fost făcute modificările nr.OUG148/2005 prin G nr. 1/2006, nr.OG 44/2006, Legea nr. 7/2007, nr.OUG 226/2008 și apoi prin prevederile Legii 239/2009 și Legii nr.240/2009, ajungându-se în acest mod ca aceste drepturi să fie recunoscute și acordate, potrivit art.24, chiar și persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau într-una din situațiile enumerate în aliniatele următoare.
Așa fiind, Curtea reține că din interpretarea dispozițiilor enumerate mai sus rezultă că legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație pentru creșterea fiecărui copil, cuantumul acesteia fiind diferit, respectiv de 800 lei începând cu 15.03.2006, iar de la data de 1.01.2007 și până la 4 decembrie 2008 cunatumul acesteia fiind de 600 lei, potrivit art.2 din OUG148/2005 astfel cum era în vigoare la data de 1.01.2007.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei și va modifica în tot sentința în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizație și pentru cel de-al doilea copil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1178 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, prin reprezentant legal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei indemnizația pentru creșterea celui de al doilea copil astfel: de la data 15.03.2006 suma de 800 lei, iar de la data de 01.01.2007 suma de 600 lei până la data de 4 decembrie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
2 ex - 16.11.2009
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
