Obligație de a face. Decizia 1022/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.1022
Ședința publică de la 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Consiliul Local al Orașului -J împotriva deciziei civile nr. 318 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr.2165 din 21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic și primar, pentru recurentul reclamant Consiliul Local al Orașului -J, lipsind intimata pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefiera de ședință, care a învederat instanței faptul că, potrivit Legii 146/1997, recurentul reclamant este scutit de la plata taxei de timbru, iar, prin Serviciul registratură, intimata pârâtă a depus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Avocat, pentru intimata pârâtă, a depus împuternicire avocațială nr.33 din 27.11.2008 și chitanța nr.73 din 03.11.2008, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 600 lei.
Consilier juridic și primar, pentru recurentul reclamant Consiliul Local al Orașului -J, au depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către consilier juridic și a înscrisurilor depuse de recurentul reclamant către intimata pârâtă.
Instanța a lăsat dosarul la a doua strigare a cauzei, în vederea observării, de către consilier juridic și primar, pentru recurentul reclamant și de către apărătorul intimatei pârâte, a întâmpinării și respectiv a înscrisurilor depuse la termenul de astăzi.
La a doua strigare a cauzei, reprezentanții părților au arătat că au observat întâmpinarea și înscrisurile depuse și nu solicită amânarea cauzei, în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru recurentul reclamant Consiliul Local al Orașului -J, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și dovezilor administrate, cu privire la ocupațiunea terenului, respectiv asupra faptului că pârâta a obținut pentru terenul ce cuprinde și acest drum, număr cadastral - 1747.
Primar, pentru recurentul reclamant Consiliul Local al Orașului -J, a arătat că pârâta a interzis locuitorilor să folosească acest drum, cu toate că există și o sentință civilă în acest sens, precum și un dosar de executare silită.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că pârâta a făcut dovada dreptului de proprietate cu Certificatul de Moștenitor depus la dosar, iar pe verso certificatului s-a luat act de partajul voluntar făcut între pârâtă și ceilalți coindivizari, din care rezultă că singura moștenitoare este, intimata pârâtă.
Interpelată de instanță, intimata pârâtă a arătat că a construit un gard în fața drumului, pe terenul în litigiu, în urma hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, date în procesul cu numita, dar care a fost distrus, fără a ști de către cine.
Consilier juridic și primar, pentru recurentul reclamant Consiliul Local al Orașului -J, pe rând având cuvântul, au solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Tg. J, reclamantul Consiliul Local -J, în contradictoriu cu pârâta, solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată aceasta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren cu o lățime de 6 și o lungime de circa 15, situată în localitatea -J, sat, cu următoarele vecinătăți: E-, S-drumul comunal, V-, N-drumul vicinal DV 71.
În motivarea cererii s-a arătat că această suprafață de teren face parte din drumul vicinal DV 71, fiind prins în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al orașului -J, atestat prin HG nr. 973/2002, că este singura cale de acces spre locuințele din nordul satului și singura cale de acces a locuitorilor satului spre terenurile forestiere proprietate personală, iar pârâta interzice trecerea locuitorilor pe acest drum închizând chiar calea de acces pe motiv că este proprietatea ei; că, deși s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească împrejurarea că mai există o altă cale de acces prin cariera, accesul prin această carieră le este restricționat locuitorilor după anumite ore, deoarece este proprietate privată și implică mari riscuri pentru sănătatea și viața locuitorilor datorită faptului că există utilaje grele pe această proprietate.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar, în copie, Hotărârile Guvernului nr. 962/2002 și nr. 973/2002, hotărârea privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașului -J din 13.10.1999, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului -J, cadastrală, sesizări ale locuitorilor cu privire la faptul că le este restricționat accesul pe terenul în litigiu înregistrate sub nr. 77794/2007 și 8022/2007, adresa nr. 11740/2005 și a solicitat încuviințarea efectuării în cauză a unei expertize specialitatea topografie.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dimensiunile terenului în litigiu nu sunt cele menționate în cererea de chemare în judecată și că potrivit certificatului de moștenitor nr. 65/2003 este moștenitoarea acestei suprafețe de teren.
Reclamantul a depus completare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 65/2003, motivat de faptul că suprafața de la punctul 2 din masa succesorală cuprinde și suprafața de teren ce face parte din domeniul public al orașului -J, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, fiind lovite de nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi.
Prin sentința civilă nr. 2165/21.03.2008 s-a respins acțiunea și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în raport cu dispozițiile art.480 și următoarele civ. reclamantului îi revine sarcina de a proba atât calitatea de titular asupra bunului, cât și caracterul nelegitim al posesiei exercitate de pârât, că reclamantul nu a probat calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului revendicat întrucât in declarațiile martorilor audiați în dosarul atașat a reieșit că terenul revendicat este un drum de servitute creat pe terenul autorilor pârâtei de peste 100 de ani, iar invocarea dreptului de proprietate publică nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada că bunul ar fi fost preluat cu titlu valabil de la pârâtă sau autorii acesteia, cu respectarea prevederilor constituționale (art. 41 din Constituție).
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 65/2003, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că bunul ar fi fost preluat cu titlu valabil de la pârâtă sau autorii acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, pentru că terenul de peste 100 ani este drum public și nu provine de la autorii pârâtei; că terenul face parte din domeniul public al orașului și a fost atestat în acest sens prin HG 973/2002.
Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 318/15 sept. 2008, respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant CONSILIUL LOCAL J, împotriva sentinței civile nr. 2165/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că terenul în litigiu face parte din drumul care figurează în evidența cadastrală ca drum de exploatare nr. 118 și asigură accesul cetățenilor la gospodăriile din zona respectivă, precum și la terenurile forestiere reconstituite cetățenilor.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs Consiliul Local al orașului J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere următoarele motive:
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă și a dovezilor administrate cu privire la ocupațiunea terenului, respingând acțiunea pe motivul că nu s-a făcut dovada acestei ocupațiuni.
motiv de recurs vizează faptul că pârâta nu face dovada proprietății asupra terenului în litigiu și că nu l-a revendicat în temeiul legilor de retrocedare.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod pr. civ. instanța de apel trebuia să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Prin cererea de chemare în judecată Consiliul Local al orașului Jac hemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta din urmă să fie obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren care face parte din drumul vicinal.
Instanța de apel se limitează la constatarea că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și că face parte din terenul public.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 312 alin. 5 Cod pr.civ. motivarea instanței de apel fiind sumară și confuză, în această situație echivalând cu o nemotivare.
O astfel de hotărâre dată cu încălcarea dispoz. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr.civ. face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, soluția casării cu trimitere a cauzei pentru rejudecare fiind justificată.
Astfel, deși instanța de apel reține că terenul din litigiu este inclus în domeniul public conform HG 973/2002, nu se administrează probe în acest sens.
De asemenea, problema ocupațiunii terenului în litigiu este foarte neclar tranșată de către instanța de apel, în situația în care petenta invocă faptul că a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului și, implicit, asupra ocupațiunii acestuia.
Urmează ca instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 coroborat cu dispozițiile art. 304 pct. 7 cod pr.civ. să admită recursul și să caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Gorj, pentru a nu se lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Orașului -J împotriva deciziei civile nr. 318 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și sentinței civile nr.2165 din 21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. -
4 ex/17.12.2008
.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Gabriela Ionescu, Tatiana Rădulescu
