Obligație de a face. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.355/A din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, lipsind recurenții pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat cererea de la dosar prin care avocat, apărător al recurenților pârâți, a solicitat amânarea cauzei în vederea studierii dosarului și pregătirii apărării, după care:
Intimata reclamantă s-a opus amânării cauzei.
Având în vedere că, în cauză, s-a mai acordat un termen pentru același motiv și văzând dispozițiile art.156 cod. proc. civ, instanța a respins cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților pârâți. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunand un borderou pentru cheltuieli.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2729 din 13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- (număr în format vechi 12246/C/2006), s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 7240/1997, a Judecătoriei Tg. J, cu privire la drepturile reale, excepție invocată de pârâți.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
A fost autorizată reclamanta să execute, pe cheltuiala pârâților, lucrarea de demolare a unui gard din plasă de sârmă amplasat pe terenul atribuit în lotul acesteia, prin sentința civilă nr. 7240/1997, situat în punctul " de casă" din comuna, sat, jud. G, având lățimea de 11,5 la partea de sud (drum comunal) și 16,2 la partea de nord unde se învecinează cu G, teren individualizat în schițele aflate la fila 101 din dosarul nr. 3111/1996 și la fila 28 din dosarul nr. 7125/2006 (atașate cauzei).
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 370 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost pusă în posesie pe teren de către executorul judecătoresc, însă pârâții refuză să-și demoleze gardul, deși a sesizat organele de poliție, dar prin adresa nr. 4684/P/2004, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâților, cu motivarea că în dispozitiv nu s-a prevăzut posibilitatea sa de a executa lucrarea de demolare.
Prin nr. 7863/2005, pronunțată de Judecătoria Tg. Jaf ost respinsă acțiunea civilă de față cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat punerea în executare a nr. 6620/1999, pentru verifica respectarea disp. art. 5802.civ.Cod Penal și mai mult această sentință și-a pierdut puterea executorie potrivit art. 405.civ.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel soluționat prin decizia ccivila nr. 309/A/2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul admiterii, desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că instanța în mod greșit a schimbat cadrul procesual stabilit de către reclamantă care a invocat disp. art. 1077 Cod civ. și nu dispoz. art. 5802Cod pr. civ.
Cu prilejul rejudecării, cauza a fost înregistrată sub nr- și în ședința publică din 6.10.2006 a fost admisă cererea părților și suspendată judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 7125/2006 al Judecătoriei Tg. J, iar la data de 12.03.2007 reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol justificată prin aceea că temeiurile de suspendare nu mai subzistă, așa cum rezultă din certificatul emis de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 355A din 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, aceștia fiind obligați la 100 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.7240/1997 a Judecătoriei Tg. J ( definitivă prin decizia civilă nr.587A/1998 a Tribunalului Gorj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 5578/07.10.1998 a Curții de APEL CRAIOVA ) s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă la decesul autoarei, mama reclamantei și a pârâtei, terenul pe care este amplasat gardul în litigiu fiind inclus în lotul reclamantei.
Acest teren este situat în punctul " de casă" din comuna, sat, jud. G, având lățimea de 11,5 la partea de sud ( drum comunal) și 16,2 la partea de nord unde se învecinează cu G, teren individualizat în schița aflată la fila 101 din dosarul nr. 3111/1996, iar după rămânerea irevocabilă a hotărârii de partaj s-a procedat la executarea silită în dosarul nr. 552/E/1999 trecându-se la punerea în posesie a lotului nr.1, atribuit reclamantei, în sensul delimitării terenurilor și atenționării pârâților să lase reclamantei în pașnică folosință aceste terenuri, sens în care a fost încheiat procesul verbal din 20.04.1999.
În același proces verbal s-a menționat faptul că pe terenul situat în punctul " de casă", pârâții au construit un gard de sârmă și bulumaci de lemn, o șatră și două porți metalice la drum, construcții la ridicarea cărora au fost obligați prin nr. 6620/1999 pronunțată de Judecătoria Tg.
Întrucât pârâții nu au adus la îndeplinire obligația stabilită prin sentința civilă nr. 6620/1999, reclamanta a solicitat efectuarea de cercetări față de pârâți sub aspectul infracțiunii prev. de art.271 Cod Penal, iar prin rezoluția din 15.12.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, stată în dosarul nr.4684/P/2004, a fost confirmată propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale deoarece executorul judecătoresc, prin procesul verbal încheiat la data de 20.04.1999, nu a dispus demontarea construcțiilor și lăsarea liberă a terenului, neprocedând la o executare efectivă a nr. 6620/1999.
Motivarea din rezoluția mai sus menționată a fost însă eronată deoarece prin procesul verbal încheiat la data de 20.04.1999 s-a trecut la executarea silită a nr. 7240/1997 și nu a nr. 6620/1999, care a fost pronunțată ulterior, respectiv la data de 24.08.1999, însă executorul judecătoresc nu putea dispune demontarea construcțiilor nici în baza nr. 7240/1997 care nu prevedea această obligație în sarcina pârâților.
La data de 28.11.2005, în dosarul nr.15346/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este proprietara terenului din comuna, sat, jud. G având lățimea de 11,5, lungimea de 130m și vecinii: la sud - drum comunal, la nord G, E-, la V-.
Dosarul mai sus menționat a fost soluționat irevocabil, după casare prin sentinta civila nr. 7426/2006, în dosarul nr. 7125/2006, definitivă prin decizia civila nr.443/2007 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii, cu motivarea că acest teren se suprapune cu cel atribuit în lotul lui prin sentinta civila nr. 7240/1997, aspect ce a fost evidențiat din schița întocmită de către expertul ( stată la fila 24 din dosarul nr.7125/2006).
Din starea de fapt expusă, cât și din întâmpinarea pârâților în care s-a arătat că mutarea gardului este o problemă accesorie, dreptul de proprietate asupra terenului la care aferent este acest gard, precum și faptul că termenul de prescripție se calculează din 1998 reiese că titlul ce face obiectul executării a fost reprezentat de sentinta civila nr.7240/1997 a Judecătoriei Tg. J, care reprezenta un titlu emis în materia acțiunilor reale imobiliare.
Or, potrivit art. 405 al.1 teza a II-a Cod pr. civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 10 ani în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, astfel că instanța a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 7240/1997, a Judecătoriei Tg. J, cu privire la drepturile reale, excepție invocată de pârâți.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă de față cu următoarea motivare.
Reclamanta este împiedicată de către pârâți, prin neîndeplinirea obligației de ridicare a gardului, să exercite toate atributele dreptului său de proprietate cu privire la terenul atribuit prin sentința de partaj deși art. 480 Cod civ. stipulează că proprietatea este dreptul ce are cineva a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege.
Astfel, nu a fost posibilă punerea efectivă în posesie a reclamantei în baza nr.7240/1997, deoarece prin această hotărâre nu s-a dispus obligarea pârâților la ridicarea gardului, obligație stabilită ulterior prin nr.6620/1999, dar care nu a fost adusă la îndeplinire de bunăvoie, potrivit art. 371/1 Cod pr. civ.
Hotărârea de partaj nu și-a pierdut puterea de lucru judecat ca efect al împlinirii termenului de prescripție, așa cum s-a arătat anterior, astfel că acțiunea civilă de față care reprezintă un mijloc de asigurare a punerii efective în posesie în temeiul acestui titlu executoriu este justificată pe deplin, iar nr.6620/1999 reprezintă un mijloc de probă în cauza de față ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu probele administrate în dosarul nr.7125/2006.
Conform art. 1077 Cod civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în sensul autorizării acesteia să execute pe cheltuiala pârâților lucrarea de demolare a unui gard din plasă de sârmă amplasat pe terenul atribuit în lotul acesteia prin sentința civilă nr. 7240/1997, situat în punctul " de casă" din comuna, sat, jud. G, având lățimea de 11,5 la partea de sud (drum comunal) și 16,2 la partea de nord unde se învecinează cu G, teren individualizat în schițele aflate la fila 101 din dosarul nr. 3111/1996 și la fila 28 din dosarul nr. 7125/2006 (atașate la prezenta cauză), pârâții fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 370 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel pârâți invocând în motivele de apel că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 7240/97, a Judecătoriei Tg. J și a fost admisă acțiunea, fiind autorizată reclamanta să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Au mai invocat că nu ocupă nicio suprafață de teren de la reclamantă, terenul acesteia fiind din sus de gardul apelanților pârâți, terenul primindu-l ca zestre apelanta, prin sentința civilă nr. 3459/1987.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6620 din 24.08.1999, pronunțată de Judecătoria Tg. J, rămasă definitivă și irevocabilă, au fost obligați pârâții să-și ridice plasa de sârmă pusă pe bulumaci de lemn, porțile care sunt pe balamale, cotețul din patru furci și o bandă din pe deasupra, amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
Având în vedere că apelanții pârâți nu și-au adus de bună voie la îndeplinire obligația stabilită prin sentința civilă nr. 6620/1999, potrivit art. 1077 Cod civ. reclamanta a fost abilitată de către instanță în mod legal să execute pe cheltuiala pârâților lucrarea de demolare a gardului din plasă de sârmă amplasate pe terenul atribuit în lotul acesteia, prin sentința civilă nr. 7240/1997.
Cu privire la celălalt motiv de apel, s-a reținut de către tribunal că nu este întemeiat, întrucât potrivit art. 405(1) Cod pr. civ, în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție este de 10 ani.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs paratii si, criticand-o pentru nelegalitate in temeiul art. 304 pct. 5.civ.
Cod PenalAu sustinut ca instanta de apel s-a pronuntat la data de 14.09.2007 cu incalcarea dispozitiilor art. 156 alin. 2.civ.Cod Penal si art. 6 din CEDO.
La termenul mentionat, paratii au formulat si transmis prin fax o cerere de amanare in vederea angajarii unui aparator care sa le reprezinte interesele, cererea fiind insa respinsa de instanta, care nu a amanat pronuntarea pentru a le da posibilitatea sa formuleze concluzii scrise, hotararea fiind pronuntata cu incalcarea dreptului la aparare si a principiului stabilirii adevarului judiciar.
In sustinerea motivelor de recurs paratii au depus la dosar copia cererii de amanare transmisa instantei de apel prin fax la data de 5.09.2007.
Prin intampinarea formulata la data de 23.11.2007, intimata reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, intrucat instanta de apel le-a acordat paratilor un termen pentru angajarea unui aparator, dupa care acestia nu s-au mai prezentat in instanta si nici nu au solicitat amanarea pronuntarii pentru a depune concluzii scrise.
Examinand decizia atacata in raport de criticile formulate si actele dosarului, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat.
Observand actele si lucrarile dosarului tribunalului, se constata ca in cauza s-au acordat trei termene de judecata, apelul fiind solutionat la data de 14 septembrie 2007. Este adevarat ca la acest termen paratii au lipsit si, desi au sustinut prin motivele de recurs ca au formulat cerere de amanare in vederea angajarii unui aparator ( prezentand Curtii copia acestei cereri inaintata prin fax), o astfel de cerere nu exista la dosarul tribunalului si nici in practicaua deciziei nu se face vreo referire la aceasta.
Oricum, norma legala continuta de art. 156.civ.Cod Penal nu este formulata in termenii imperativi ai unei obligatii a instantei de a amana cauza cand partea pretinde ca nu beneficiaza de o aparare corespunzatoare, valorificarea cererii partii depinzand de aprecierea exclusiva a instantei, care evalueaza in concret circumstantele formularii unei asemenea solicitari.
Se constata, in speta, ca paratii au declansat procedura controlului judiciar, prin declararea apelului, cu aproximativ o luna anterior primului termen de judecata fixat in cauza la data de 22.06.2007. La acest prim termen de judecata, cauza s-a amanat la cererea intimatei reclamante pentru angajarea unui aparator, parata, desi prezenta, neavand o astfel de solicitare. La cel de-al doilea termen de judecata - 6.07.2007, parata prezenta in instanta si in calitate de procurator al paratului, a solicitat amanarea cauzei in vederea observarii intampinarii formulate de catre reclamanta, iar la cel de-al treilea termen de judecata, cand a fost solutionat apelul, prezenta in instanta a fost doar reclamanta.
Curtea urmeaza sa constate atitudinea culpabila a paratilor recurenti, care nu si-au indeplinit obligatiile procesuale descrise de art. 129 alin. 1.civ.Cod Penal, context in care acestia nu se pot prevala de propria culpa procesuala pentru a pretinde instantei exercitarea unui rol activ, in sensul amanarii pronuntarii.
de considerentele expuse, Curtea va inlatura criticile relative la incalcarea dreptului la aparare al paratilor de catre instanta de apel, apreciind ca nu subzista cazul de casare prevazut de art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal, drept pentru care Curtea va respinge recursul ca nefondat, facand aplicarea si a dispozitiilor art. 312.civ.
Cod PenalConstatand culpa procesuala a recurentilor, in temeiul art. 274.civ.Cod Penal, Curtea ii va obliga pe acestia la plata cheltuielilor de judecata catre intimata reclamanta in cuantum de 15 lei, reprezentand cheltuieli de transport, conform inscrisurilor anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.355/A din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurenții la 15 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./1202.2008
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Sorin Pascu, Daniela Vijloi
