Obligație de a face. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 102

Ședința publică de la 04 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stela Popa

JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORT B PRIN SOCIETATEA DE DRUMURI ȘI PODURI C împotriva deciziei civile nr. 453 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant A și intimata pârâtă, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORT B PRIN SOCIETATEA DE DRUMURI ȘI PODURI C, intimatul reclamant A reprezentat de avocat - și intimata pârâtă personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat, pentru recurenta pârâtă,a depus un set de hotărâri reprezentând practică judiciară a instanțelor.

Părțile prezente au susținut că au cunoștință de înscrisurile depuse.

Instanța,din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea criticii privind lipsa calității de chiriaș a reclamantului A la data apariției Legii 85/1992, critică care a fost invocată direct în recurs, acordând cuvântul și asupra recursului.

Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut că este admisibilă critica privind lipsa calității de chiriaș a reclamantului Pe fond a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii privind obligarea societății să încheie contract de vânzare cumpărare.

Avocat -, pentru intimatul reclamant A, susținut că în calea de atac a recursului nu mai pot fi formulate critici noi, altele decât cele formulate în apel, solicitând a se respinge ca inadmisibil motivul privind lipsa calității de chiriaș a reclamantului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

Intimata pârâtă a lăsat la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea motivului privind lipsa calității de chiriași a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr.24657/12.11.2004, reclamantul Aac hemat în judecată pe pârâta Sucursala Drumuri și Poduri C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în care reclamantul locuiește, situat la parterul de Nefamiliști din C,str.-, nr.257A, la un preț care să fie stabilit pe baza unei expertize tehnice realizată în temeiul prevederilor Decretului - Lege nr.61/1990 și a Legii 85/1995.

În fapt, reclamantul a arătat că locuiește în calitate de chiriaș în imobilul menționat, care este proprietatea SA B, iar prin hotărârea nr.9 din 25.09.2002, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SA Baa probat înstrăinarea unor imobile aparținând societății, între care și Căminul de nefamiliști din C,- A, iar Sucursala Drumuri și Poduri Cap rimit în administrare respectivul cămin, în baza procesului-verbal nr.420/28.06.2002.

La data de 14.12.2004, reclamantul a completat acțiunea introductivă, solicitând ca prin hotărârea pronunțată, să admită ca suma pretinsă de către pârâta Sucursala Drumuri și Poduri C, cu titlul de cheltuieli cu energia electrică, să fie stabilită în urma unei expertize tehnice, prin care să se determine cantitatea de energie electrică consumată de către aparatele electrice de uz casnic din locuința reclamantului.

În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că pârâta a facturat periodic o sumă de bani pentru consumul de energie electrică din locuința sa, fără ca această locuință sau blocul de nefamiliști să fie dotate cu contoare pentru măsurarea energiei electrice consumate, și fără ca facturile fiscale să fie completate în conformitate cu normele financiar-contabile, în sensul că acestea nu cuprind cantitatea de energie electrică furnizată și nici prețul practicat de pârâtă.

La data de 15.02.2005, reclamantul a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă și Societatea de Construcții în Transporturi B SA, care este proprietara de nefamiliști.

La aceeași dată, pârâta Sucursala Drumuri și Poduri Caf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii promovată de reclamant.

Pârâta a arătat că reclamantul a fost somat să se prezinte pentru cumpărarea garsonierei ocupată de acesta în căminul de nefamiliști, cu mențiunea că evaluarea locuinței s-a făcut de către o firmă autorizată, acreditată de,cu respectarea prevederilor Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii 85/1992.

În același timp, pârâta a susținut că reclamantul nu și-a achitat obligațiile de chiriaș, în sensul că din data de 11 septembrie 2002 nu a mai achitat chiria lunară și consumul de curent electric, înregistrând la 01.11.2004, un debit de 57.398.788 lei.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a chemat în judecată pe reclamant și pe concubina acestuia, solicitând instanței să dispună evacuarea acestora din spațiul ocupat fără titlu, precum și obligarea la plata sumelor restante, reprezentând chirie și întreținere, reactualizate cu indicele de inflație.

La data de 11.10.2005, pârâta Sucursala Drumuri și Poduri Cad epus o precizare cu privire la cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâților și A la plata chiriei și cheltuielilor restante pe perioada aprilie 2002 - la zi, respectiv la suma totală de 71.461.841 lei ROL.

Prin sentința civilă nr.12837 din 6.12.2005, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A și cererea reconvențională formulată de pârâta B SA.

A fost obligată pârâta B SA,reprezentată de Sucursala Drumuri și Poduri C,să încheie cu reclamantul A contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamant la parterul de Nefamiliști, situat în C,- A, la prețul de 1905 USD,sau echivalentul în lei la încheierea contractului.

A fost obligat reclamantul A să plătească pârâtei SC B SA, reprezentată de Sucursala Drumuri și Poduri C,suma de 57.398.788 lei ROL, reprezentând chirie și întreținere restantă, sumă ce va fi reactualizată de la data de 01.11.2004,până la data plății.

S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu și s-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

S-a constatat că pârâta Sucursala de Drumuri și Poduri C, în calitate de reprezentantă a unității proprietare B SA, a respectat dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992, astfel încât instanța a reținut că este întemeiată doar în parte acțiunea formulată de reclamantul A la 12.11.2004, obligând în acest sens pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat la parterul de nefamiliști C,- A, la prețul de 1905 USD, sau echivalentul în lei, la data încheierii contractului, preț calculat de pârâta proprietară prin raportul de evaluare întocmit de firma specializată SC SA, acreditată de.

În ceea ce privește cererea reclamantului de calculare a consumului de energie în sistem paușal, instanța a reținut că este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Societatea de Construcții în Transporturi B SA, reprezintă de Sucursala Drumuri și Poduri C, precum și reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, pârâta B SA a invocat faptul că, în condițiile în care prima instanță în considerente nu a făcut mențiunea că cererea reconvențională este întemeiată, se impunea obligarea reclamantului la plata sumei cerută prin cererea de precizare a pârâtei, respectiv 71.461.841 lei ROL.

Apelantul reclamant Aac riticat sentința, în sensul că la stabilirea prețului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu, au fost încălcate prevederile art.7 alin.3 din Legea 85/1992 și că în mod greșit prețul de 1905 USD a fost calculat de pârâta proprietară prin intermediul firmei SC SA

Prin decizia civilă nr.975 din 13.06.2006, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de pârâta Societatea de Construcții în Transporturi B",reprezentată prin Sucursala de Drumuri și Poduri C, a admis apelul declarat de reclamantul

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamant, situat la parterul de nefamiliști din C, C,- A, la prețul de 6.881.000 lei vechi.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și încheierii din14.02.2006.

S-a luat act că apelantul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea apelantei-pârâte, privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pronunțându-se astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că suma totală reprezentând contravaloarea chiriei restantă și cheltuieli de întreținere(apă, energie electrică) aferente folosirii apartamentului în litigiu de către reclamantul A,este de57.398.788 lei ROL și a reținut această sumă ce a fost solicitată de pârâtă prin cererea reconvențională, în condițiile în care expertul tehnic a constatat că nu există posibilitatea unui calcul individual, pentru fiecare cameră.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul A, s-a reținut că este fondat, în cauză fiind aplicabile disp. art.7 alin.3 din Legea 85/1992, raportat la prevederile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale Decretului nr.93/1977.

S-a reținut că în raport de dispozițiile legale menționate, prețul apartamentului în litigiu este de 6.881.000 lei ROL,stabilit prin expertiza judiciară,care a fost încuviințată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Societatea de Construcții în Transporturi B - Sucursala Drumuri și Poduri C, susținând că hotărârea recurată este nelegală sub aspectul cuantumului prețului apartamentului în litigiu, prețul real fiind de 1905 USD și nu de 6.881.000 lei ROL, așa cum a reținut instanța de apel.

A precizat că acest preț rezultă din expertiza de evaluare făcută de societatea recurentă, cu respectarea dispozițiilor de Decretului -Lege nr.61/1990.

A mai arătat că în mod greșit reclamantul a fost obligat către recurentă la plata sumei de 57.398.799 lei ROL,reprezentând contravaloare chirie restantă și cheltuieli de întreținere aferente imobilului în litigiu, fără a fi avută în vedere precizarea cererii reconvenționale din11.10.2005, prin care recurenta și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 71.461.841.841 lei ROL.

Prin decizia civilă nr.3381 din 14.12.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis recursul declarat de pârâta Societatea de Construcții în Transporturi B SA- Sucursala Drumuri și Poduri C, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

În rejudecarea apelurilor s-a dispus efectuarea unei noi expertize, lucrare întocmită de expert.

Prin decizia civilă nr.453 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1977/2007 s-a admis apelul declarat de reclamantul A, s-a respins apelul declarat de pârâta Societatea de Construcții în Transporturi B - Sucursala Drumuri și Poduri

S-a schimbat în parte sentința și s-a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată la parterul de Nefamiliști din C,- A, la prețul de 1078 lei și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligată pârâta către apelantul reclamant la plata sumei de 304 lei - cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut, în privința apelului declarat de pârâtă - că pârâta nu mai justifică un interes în formularea căii de atac pentru că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, dată de prima instanță, cuantumul pretențiilor acordate pârâtei s-a corectat la suma de 71.461.841 lei solicitată prin precizarea cererii reconvenționale.

În soluționarea apelului declarat de reclamant, instanța a avut în vedere - conform art.315 pr.civ. dezlegările problemelor de drept ale instanței de recurs și a motivat că a dat relevanță concluziilor raportului de expertiză - dar întrucât expertul a avut în vedere greșit că salariu minim pe economie pe cel de 3.900.000 lei - vechi și nu cel de 430 lei stabilit prin act normativ în 2007 - instanța a rectificat calculul și a stabilit că prețul apartamentului în litigiu este de 1078 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamantă Societatea de Construcții în Transport B prin Societatea de Drumuri și Poduri

Recurenta a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Lg.85/1991 - în sensul că nu s-a avut în vedere faptul că reclamantul nu a avut calitatea de chiriaș la data apariției legii.-A mai susținut că reclamantul nu a fost niciodată titularul unui contract de închiriere încheiat cu pârâta -apreciind că plata unor sume de bani cu titlu de chirie nu are relevanță juridică.

A argumentat recurenta că obligația imperativă de a vinde nu există decât în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a Legii 85/1992 nu și în privința chiriașilor ulterior - în acest caz vânzarea fiind supusă principiului libertății actelor juridice civile consacrat prin art.5 și 969 alin.1 civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că Lg.85/1992 nu condiționează obligația vânzării de existența calității de chiriaș la data intrării în vigoare, nefăcând distincții în privința datei încheierii locațiunii.

Recursul este nefondat.

Obligația pârâtei reclamante de a vinde reclamantului locuința, în condițiile Decretului Lege 61/1990 s-a hotărât prin sentința civilă nr.12837 din 06 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova.

Prin apelul declarat de pârâta reclamantă împotriva acestei sentințe s-a formulat o singură critică ce privește neacordarea integrală a sumei pretinse prin cererea reconvențională - constând în chirii, și contra valoare utilități.

Pârâta nu a formulat motive referitoare la neântrunirea condițiilor prevăzute de Legea 85/1992 pentru obligația de vânzare a locuințelor.

Prin decizia nr.3381 din 14 decembrie 2006, pronunțată în recurs de Curtea de APEL CRAIOVA în primul ciclu procesual al cauzei s-a stabilit în mod irevocabil asupra incidenței în speță a dispozițiilor art.7 din Lg.85/1992.

S-a reținut că prin poziția adoptată de pârâtă în privința cererii reclamantului de a cumpăra locuința, aceasta și-a exprimat acordul de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare a locuinței cu condiția stabilirii corecte a prețului apartamentului prin aplicarea metodologiei de calcul prevăzută de Decretul Lege nr.61/1990.

Casarea deciziei pronunțată în apel s-a făcut pentru a se rejudeca doar aspectele privitoare la prețul de vânzare al apartamentului după metodologia reglementată de Decr.Lg.91/1990.

Prin urmare, decizia pronunțată de Tribunalul Dolj în urma rejudecării apelurilor se putea critica doar în privința acestui aspect al stabilirii prețului de vânzare. Or, recurenta, nu a formulat critici în acest sens.

Față de aceste considerente și în baza art.312 pr.civ, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORT B PRIN SOCIETATEA DE DRUMURI ȘI PODURI C împotriva deciziei civile nr. 453 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant A și intimata pârâtă.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

11.02.2008

Red.jud.-

Tehn.MC/2 ex.

Președinte:Stela Popa
Judecători:Stela Popa, Sorin Pascu, Daniela Vijloi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Craiova