Obligație de a face. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.367 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și sentinței civile nr.2928 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr- (nr.format vechi 7579/C/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și intimatul pârât personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus adresele nr.3996/23.01.2008 emisă de Primăria Mun. Tg. J și nr.377 din 27.09.2007 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică G pentru a face dovada stării de degradare a imobilului în litigiu, pe care le-a comunicat și intimatului pârât.
Avocat, pentru intimatul pârât, arătat că a observat cele două adrese și nu solicită termen în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a arătat că în mod greșit instanța de apel nu a administrat noi probe care erau utile cauzei, respectiv proba testimonială pentru a stabilirea unei situații de fapt exacte. A învederat faptul că ambele instanțe, în mod greșit au analizat acțiunea prin prisma unui alt temei juridic, respectiv dispozițiile art.1075 și urm. Cod. civil, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.998,999 și 1002 Cod civil. Față de cele susținute oral și cât și de motivele scrise, a pus concluzii de admiterea recursului, în principal, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea materialului probator.
Avocat, pentru intimatul pârât, a susținut că Tribunalul Gorj, apreciind că au fost administrate suficiente probe, în mod corect a respins apelul reclamantei. În raport de cele învederate a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 10 mai 2006 reclamanta s-a adresat instanței formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia de a-și ridica construcția aflată în stare avansată de degradare, construcție rprezentând cota parte a acestuia din imobilul situat în Mun. Tg.J, Jud.G,-. A solicitat ca în caz de refuz al pârâtului să fie autorizată să efectueze lucrările de demolare pe seama și pe cheltuiala acestuia.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.2535 din 14 mai 1991, pronunțată în dosarul nr.9510/1990, Judecătoria Tg.J a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile imobile dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei, fiindu-i atribuit pârâtului în lot, o parte din imobilul reprezentând casă de locuit situat la adresa respectivă, respectiv două camere și o sală, extindere la construcția proprietatea reclamantei, întregul imobil având un acoperiș comun. S-a mai arătat că prin decizia civilă nr.839/10 mai 1991 Tribunalului Gorjs -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, pârâtul mutându-se în alt domiciliu, astfel încât, nemaiefectuând lucrări de întreținere, construcția proprietatea acestuia s-a degradat, existând riscul prăbușirii întregii locuințe.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz.art.1075 și urm.civ.
La data de 10 iunie 2006, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii formulată de reclamantă, întrucât degradările produse construcției aflată în litigiu s-au datorat culpei reclamantei. La aceeași dată, pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei pârâte de a-i permite accesul în curtea imobilului pentru a putea efectua lucrările de întreținere și reparații la construcția proprietatea sa.
La data de 27 iunie 2006, reclamanta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
Prin sentința civilă nr.2928 din 20 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, (nr.format vechi 7579/C/2006), Judecătoria Tg.J a respins cererea principală formulată de reclamanta pârâtă și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut din probele administrate în cauză că este neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantă, întrucât degradarea construcției proprietatea pârâtului nu s-a datorat culpei acestuia ca urmare a neefectuării lucrărilor de întreținere și reparații, degradare determinată de sustragerea țiglei de pe acoperișul comun al imobilului, fapt datorat reclamantei.
S-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, întrucât martorii audiați în cauză au relatat faptul că reclamanta nu i-a interzis pârâtului accesul în imobil pentru a efectua lucrările de întreținere și reparații.
Împotriva hotărârii respective, la data de 28 iunie 2007 declarat apel reclamanta pârâtă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de apel depuse pe aceeași dată s-a susținut faptul că există contradicție între dispozitivul hotărârii pronunțate în cauză de Judecătoria Tg.J și considerentele acesteia, conform dispoz.art.261 pct.5 pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut culpa sa în deteriorarea construcției proprietatea pârâtului, depozițiile martorilor audiați la cererea acestuia fiind subiective și efectuate cu rea credință.
În al treilea rând s-a susținut că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, dispunând soluționarea cauzei, în condițiile în care expertul care a efectuat expertiza tehnică nu a răspuns la obiecțiunile formulate, obiecțiuni încuviințate de către instanță.
La data de 17 sept.2007 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.367 din 20 sept.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, cu obligația plății sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de către reclamantă, în mod corect prima instanță interpretând probatoriul administrat în prima instanță.
Referitor la faptul că expertul tehnic nu a răspuns obiecțiunilor formulate, Judecătoria Tg.J pronunțând soluția în lipsa acestuia, s-a considerat că obiecțiunile formulate nu erau în măsură să determine o altă concluzie, în situația în care s-a reținut că ceea ce a produs degradările la construcția proprietatea pârâtul a fost reprezentată de fapta culpabilă a reclamantei de a îndepărta țigla de pe o parte din acoperiș. S-a avut în vedere și faptul că imobilul proprietatea reclamantei se află în stare bună, potrivit constatărilor expertului tehnic, deși a fost edificată cu câțiva ani înainte (1960), față de anul 1966 când s-a edificat anexa dată în proprietate pârâtului, astfel încât s-a prezumat faptul că degradarea imobilului aflat în litigiu nu s-a datorat în exclusivitate lipsei de interes a acestuia de a efectua lucrări de întreținere și reparații.
S-a concluzionat că temeiul de drept invocat de către reclamantă este greșit, neputându-se dispune obligarea pârâtului de a-și ridica o construcție aflată în proprietatea sa, drept dobândit de pârât în urma partajării bunurilor comune imobiliare, edificată împreună cu reclamanta în timpul căsătoriei.
Împotriva deciziei respective, la data de 26 oct.2007 a declarat recurs reclamanta pârâtă, criticând-o ca fiind nelegală, invocând aplicarea dispoz.art.304 pct.9 pr.civ.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a criticat decizia Tribunalului Gorj, susținându-se că instanța de apel a încălcat dispoz.art.129 alin.4 și 5, art.201 alin.1, 212 alin.1, art.295 alin.2 pr.civ. art.998 și 999 și 1002 civ. și art.24 alin.1 din Constituția României, întrucât în mod greșit nu a încuviințat completarea probatoriului administrat în primă instanță.
În al doilea rând a susținut că instanța de apel a soluționat cauza într-un cadru juridic necorespunzător, respectiv dispoz.art.1075 și urm.civ. deși erau aplicabile dispoz.art.998-999 și 1002 civ.
Referitor la aceleași aspecte s-a susținut că în mod nejustificat Tribunalul Gorj nu i-a admis cererea privind completarea probei testimoniale pentru corecta stabilire a situației de fapt, precum și completarea sau refacerea raportului de expertiză, în condițiile în care expertul tehnic nu a răspuns în prima instanță obiecțiunilor încuviințate de către Judecătoria Tg.
La data de 21 ianuarie 2008, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate de către reclamanta pârâtă, se constată că sunt nefondate susținerile acesteia, instanța de apel neîncălcând prevederile legale menționate în cererea de recurs.
Astfel, potrivit dispoz.art.295 alin.2 pr.civ. se reține faptul că instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 pr.civ. dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Din această dispoziție legală rezultă faptul că instanța de apel are latitudinea de a aprecia dacă se impune sau nu refacerea sau completarea probatoriului administrat în primă instanță, ținându-se cont de efectul devolutiv al apelului, efect care însă este limitat, dat fiind faptul că reprezintă o expresie a principiului disponibilității.
Pentru ca instanța de apel să dispună refacerea sau completarea probatoriului administrat în primă instanță, este necesar a se stabili dacă probatoriul a fost administrat defectuos sau incomplet, sau se impune administrarea și altor probe în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt.
În speță, se reține faptul că în mod corect Tribunalul Gorja respins cererea formulată de apelantă privind refacerea și suplimentarea probatoriului administrat în primă instanță, întrucât depozițiile martorilor audiați, coroborate cu expertiza tehnică efectuată în cauză, au lămurit situația de fapt, cadrul procesual fiind pe deplin lămurit.
În condițiile arătate, nu se poate susține faptul că instanța de apel a încălcat dispoz.art.129 și urm. civ. care reglementează rolul activ al judecătorului, nefiind încălcat acest principiu de către Tribunalul Gorj, instanța de apel punând în discuție cererea de suplimentare a probatoriului solicitată de către apelantă, respingerea acesteia fiind motivată în mod corespunzător.
În al doilea rând, cele două instanțe nu au soluționat cauza într-un alt cadru juridic întrucât reclamanta prin cererea introductivă de instanță și-a întemeiat pretențiile pe dispoz,art.1075 și urm.civ. solicitând obligarea pârâtului să-și ridice construcția aflată în stare avansată de degradare.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în speță și nu art.998 și 999 civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală, atâta timp cât cererea formulată a avut drept obiect o obligație de a face, și nu o acțiune întemeiată pe fapta ilicită delictuală săvârșită de pârât și cauzatoare de prejudiciu reclamantei.
În consecință, față de cele arătate se constată că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale, nefiind afectate de motivul de modificare invocat de către recurentă, respectiv dispoz.art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, recursul declarat de reclamanta pârâtă se privește ca fiind nefundat și se va respinge avându-se în vedere dispoz.art.312 alin.1 pr.civ.
În baza art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta către intimat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.367 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și sentinței civile nr. nr.2928 din 20 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr- (nr.format vechi 7579/C/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurenta către intimat la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
07.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Sorin Pascu, Daniela Vijloi
