Obligație de a face. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 255/17.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimatul, mandatar, lipsă fiind revizuientul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, mandatara depune la dosar concluzii scrise, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta intimatului, mandatar, solicită respingerea ca inadmisibilă a prezentei cereri de revizuire, și menținerea deciziei civile a cărei revizuire se solicită, ca temeinică și legală.
R E A,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 8.09.2009, reclamantul recurent a solicitat anularea deciziei civile nr. 255/17.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, admiterea recursului său și modificarea hotărârii anterioare prin respingerea acțiunii reclamantului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5. pr. civ. iar în fapt, pe aceea că, după pronunțarea deciziei menționate, în luna august 2009, descoperit în dosarul nr- deschis la cererea sa împotriva persoanei care a întocmit proiectul tehnic pentru intrarea în legalitate a construcțiilor ridicate de intimat, faptul că una din persoanele care au întocmit această documentație, respectiv arhitect, nu avea atunci dreptul de semnătură și de exercitare a profesiei de arhitect, întrucât, deși autorizată inițial să profeseze ca persoana fizică în baza Decretului - Lege nr. 54/1990 ca efect al Legii nr. 184/2001 și al Legii nr. 507/2002, decretul - lege a fost abrogat, iar persoanele care doreau să exercite în continuare profesia de arhitect trebuiau să se supună condițiilor de autorizare ale noii legi, lucru pe care d-na arhitect în cauză nu l-a făcut.
S-a afirmat că a luat cunoștință despre actul nou abia în luna august 2009 pentru că dosarul în care se găsea acest act a fost reținut mult timp de instanța de judecată și nu a putut avea acces la el și, că urmare a informațiilor noi, revizuientul a solicitat instanței penale sesizarea instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate a actelor întocmite de d-na arhitect.
În sprijinul cererii s-au atașat copia autorizației emise în favoarea d-nei arhitect în baza Decretului - Lege menționat, copia proiectului întocmit de aceasta, copia autorizației de construcție eliberată pârâților, precum și copia răspunsului comunicat soției recurentului de către T, prin poșta electronică pentru aspectele sesizate de aceasta.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât aspectele invocate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 322. pr. civ., invocarea art. 322 pct. 5. pr. civ. nefiind întemeiată, din moment ce nu s-a dovedit că recurentul a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să administreze actul în timpul procesului, că nu s-a probat că s-ar fi cunoscut conținutul actului la acel moment și pentru că, neregularitățile autorizației d-nei arhitect puteau fi eventual lămurite de o instanță a contenciosului administrativ.
Examinând cererea prin prisma motivului expres invocat (art. 322 pct. 5. pr.civ.) și prin raportare la probele dosarului finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 255/17.03.2009 a Curții de Apel Timișoaraa cărei revizuire se cere, Curtea constată că această cerere, nu este, de principiu, inadmisibilă - astfel cum susține intimatul - deoarece se bazează pe un act prezentat de revizuient însă este neîntemeiată pentru că acest act nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul menționat pentru a fi considerat un act nou.
Astfel cum însuși revizuientul recunoaște, acest înscris (pe care el îl consideră a fi, pentru revizuirea deciziei atacate), s-a aflat într-un dosar penal deschis încă din 2008 din inițiativa sa iar acesta, în mod efectiv, ca parte în acel dosar, ar fi putut avea acces la el pentru a lua cunoștință despre conținutul său, inclusiv despre actul în cauză.
Simpla afirmație potrivit căreia nu a avut acces la dosar, pentru că s-a aflat la instanța de judecată nu a fost dovedită nici sub aspectul că s-ar fi adresat registraturii instanței în timpul procesului - care a durat circa doi ani și J -, pentru a consulta dosarul penal (care avea ca obiect tocmai documentația prealabilă eliberării autorizației de construire a pârâților, considerată de reclamantul ca fiind o probă determinantă pentru acțiunea sa), nici sub aspectul că i s-ar fi refuzat acest aspect în perioada respectivă.
Cu alte cuvinte, revizuientul nu a dovedit acea împrejurare obiectivă, mai presus de voința sa, care l-ar fi împiedicat să afle despre respectivul act înainte de finalizarea judecății în dosarul de fond.
Pe de altă parte, câtă vreme nu s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă că Proiectul nr. 10/2004 întocmit de proiectantul general A, singurul la care face referire autorizația de construire (în care arhitectul al cărui nume a fost evocat de revizuient în cererea de față și care nu a avut decât rolul de elaborare a proiectului din punct de vedere arhitectural), ar fi nelegal și nu s-a dispus anularea lui, rezultă că acest act se bucură de prezumția de adevăr cu privire la situația de fapt a imobilelor litigioase.
Această situație de fapt a imobilelor - care a infirmat susținerile reclamantului -, a fost de altfel constatată atât de către instanțele din dosarul de fond și din celelalte probe (în special expertiza efectuată), cât și de emitentul autorizației (Primăria mun. T) care, la terminarea lucrărilor, a și autorizat intabularea lor în CF.
În atare situație, aspectele invocate de recurentul reclamant în cererea sa de revizuire, nu au caracter determinant asupra soluționării cauzei sale, de aceea actul menționat în cererea de revizuire nu poate fi invocat ca act nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5. pr. civ..- și al jurisprudenței generate de aplicarea acestui articol - nici din acest punct de vedere.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 255/17.03.2009 a Curții de Apel Timișoara formulată de recurentul reclamant.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 255/17.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția Civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.11.2009
Tehnored. 2 ex./11.12.2009
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
