Obligație de a face. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1193/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.10 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.108/2007, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-pârâte Comuna - prin Primar și Consiliul Local.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 28 mai 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. Arată că planul parcelar este recunoscut de către intimați, iar instanțele nu au ținut cont de poziția procesuală a acestora. Instanța a interpretat greșit dispozițiilor art.25 și art.26 din Legea nr.7/1996 privitoare la principiul opozabilității înscrierilor în cartea funciară. Precizează că pe latura estică s-a creat un teren liber de aproximativ 6000. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Comuna - prin primar și Consiliul Local al Com., jud. Aas olicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să refacă planul parcelar zonal al com., jud. A, astfel încât să i se respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de 20.000 mp teren pe care îl deține în intravilanul acestei localități și să se respecte vecinătățile inițiale ale terenului, respectiv: N-,; E- Drum CPP (); V- Drum betonat; S- (actualmente ), precum și obligarea acestora de a alinia suprafețele de teren cu care se învecinează în partea de sud a proprietății, astfel încât să nu mai existe suprapuneri de teren.
În motivarea acțiunii a arătat că în anul 1994 a devenit proprietarul suprafeței de teren de 10.000 mp conform titlului de proprietate nr. 34587/25.01.1994 înscris în Cartea Funciară sub nr. 3609/14.04.2003.
A mai arătat că în anul 1997 a cumpărat și terenul în suprafață de 10.000 mp, conform actului autentic nr.1070/1997 înscris în Cartea Funciară sub nr.3609/14.04.2003.
A precizat reclamantul că după achiziționarea celor două terenuri, prin alipirea acestora, a devenit proprietarul unui teren situat în intravilanul com., jud. A, în suprafață totală de 20.000 mp, pentru care a întocmit documentația cadastrală și a intabulat proprietatea la Cartea Funciară, conform planului de situație emis de Primăria și a actelor de proprietate, având următoarele vecinătăți: N-,; E- Drum CPP (); V- Drum betonat; S- (actualmente ).
A mai arătat că după intabulare, Primăria a întocmit planul parcelar al zonei, care este greșit, deoarece nu a respectat limitele proprietăților existente și suprafețele acestora, astfel că terenul său în suprafață de 20.000 mp a fost recunoscut ca suprafață totală, dar s-au modificat dimensiunile (lungime și lățime) și vecinătățile, fiind suprapus peste proprietatea și nemaiînvecinându-se în partea de est cu drumul CPP (), interpunându-se o parcelă liberă între proprietatea sa și drumul, astfel încât i s-a restricționat accesul la calea publică.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1073 și urm. Cod civ.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, relații de la OC. și proba cu interogatoriu (fila 49).
Prin sentința civila nr. 340/18.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piteștis -a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a decide astfel, prima instanța a reținut ca:
Din probatoriul administrat, nu s-a făcut dovada că a fost întocmit vreun plan parcelar pentru a putea dispune refacerea, dar, nu s-a făcut nici dovada existenței vreunor suprapuneri, cu terenul al cărui proprietar este reclamantul ca urmare a intervenirii titlului de proprietate nr. 34587/25.01.1994 si contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1070/28.02.1997.
S-a apreciat că, chiar și în condițiile întocmirii unui plan parcelar, care nu a fost supus aprobării, în condițiile dispozițiilor legale, acesta nu ar putea produce efecte juridice, iar din relațiile solicitate la CP. rezultă că respectivul plan parcelar nu a fost înregistrat la aceasta instituție.
Împotriva sentinței civile nr. 340/18.01.2008, pronunțată de Judecătoria Piteștia declarat apel reclamantul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Hotărârea este data cu interpretarea greșită a probatoriului administrat deoarece nu s-a ținut seama de răspunsurile la interogatoriu in care se menționează ca s-a întocmit planul parcelar in discuție. In privința suprapunerilor existente se arata ca pârâții au imputat reclamantului ca a încălcat domeniul public ca urmare a amplasamentului greșit si ca aceștia au recunoscut ca nu au respectat vecinătatea estica a proprietarii apelantului reclamant.
Prin decizia civilă nr.10 din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă excepția lipsei de interes, cu respingere apelului ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate, în baza art. 137 proc. civ. asupra excepției lipsei de interes în ceea ce-l privește pe apelantul reclamant, excepție ce va fi respinsa pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant își justifica interesul in promovarea acțiunii cita vreme in baza înscrisurilor depuse in apărarea sa, tinde la apărarea dreptului sau de proprietate. Interesul sau este legitim, derivând din necesitatea apărării dreptului sau de proprietate, născut si actual cita vreme pune in discuție existenta si legalitatea emiterii unui plan parcelar ce ar putea sa-i încalce una din prerogativele dreptului sau, precum si personal si direct ca titular al dreptului de proprietate.
Cât privește fondul, analizând apelul prin prisma criticilor formulate și văzând disp. art. 292 si art.295 alin.1 proc. civ, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra a 20.000 mp teren arabil situat în com., sat de, jud. A, 36, parcela 221 si tarlaua 39, trup compact, prin titlul de proprietate nr. 34587/25.01.1994 si contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1070/28.02.1997.
După propria afirmație, apelantul reclamant si-a intabulat dreptul sau de proprietate asupra întregii suprafețe, întocmind documentația cadastrală in Cartea Funciară sub nr.3609/14.04.2003. Acesta a arătat ca, după intabularea dreptului sau de proprietate, Primăria a întocmit planul parcelar al zonei, care este greșit, deoarece nu a respectat limitele proprietăților existente și suprafețele acestora, astfel că terenul său în suprafață de 20.000 mp a fost recunoscut ca suprafață totală, dar s-au modificat dimensiunile (lungime și lățime) și vecinătățile, toate acestea ducând la apariția unor suprapuneri cu terenul proprietatea sa si la blocarea accesului sau la calea publica.
Deși interesat in promovarea unei astfel de acțiuni fata de dreptul de proprietate pe care îl invoca, Tribunalul retine ca apelantul reclamant nu a ales calea procesuala potrivita in realizarea dreptului sau.
Pe de o parte, astfel cum bine a reținut instanța de fond, chiar daca s-ar fi realizat un plan parcelar cu încălcarea dreptului de proprietate al apelantului reclamant, acesta nu a fost înregistrat la deci nu poate produce efecte juridice in sensul opozabilității fata de apelant. Mai mult, existenta însăși a acestui act este pusa sub semnul îndoielii cita vreme acesta nu a fost depus la dosarul cauzei iar intimatele pirite susțin chiar, in contextul schimbării politice a conducerii comunei, ca acest plan nu a fost întocmit.
Pe de alta parte, înregistrarea planului parcelar la OCPI A, in situația in care ar exista, va trebui sa respecte consecințele intabulării dreptului de proprietate in ceea ce-l privește pe apelantul reclamant, cu atât mai mult cu cit acesta însuși afirma ca Primăria a întocmit planul parcelar al zoneidupăintabularea dreptului sau de proprietate. În situația in care apare o modificare in ceea ce-l privește pe acesta, apelantul reclamant trebuie sa urmeze disp. Lg. nr. 7/1996, cu modificările ulterioare.
In ceea ce privește eventualitatea existentei unor suprapuneri, apelantul reclamant are la îndemâna acțiunea petitorie, aceeași situație impunându-se si in cazul in care, prin modificarea vecinătăților si amplasamentului, apelantului reclamant i-a fost împiedicat accesul la calea publica.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se susține că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, respingând apelul, instanța a motivat că și în ipoteza existenței planului parcelar care ar încălca proprietatea recurentului, acest plan nu ar produce efecte juridice pentru că nu a fost înregistrat la OCPI, iar în situația înregistrării, acesta va trebui să respecte consecințele intabulării dreptului de proprietate al recurentului și în caz de încălcare va trebui să urmeze Legea nr.7/1996.
În prima critică, circumscrisă acestui motiv de recurs se susține că, în apel, a criticat soluția primei instanțe, în sensul că nu s-a ținut cont de faptul că pârâții au cunoscut existența planului parcelar, întocmit cu încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr.7/1996, criticând și faptul că nu au fost luate în seamă efectele întocmirii eronate a acestui plan, efecte juridice exprimate de către intimați în răspunsul dat la întrebarea nr.4, pârâții reproșând reclamantului că a intrat în domeniul public.
În cea de-a doua critică circumscrisă primului motiv de recurs se susține că instanța de apel, analizându-le a oferit motive străine de natura pricinii, deoarece prin acestea nu se răspunde argumentelor de netemeinicie a sentinței primei instanțe.
În cea de-a treia critică, circumscrisă primului motiv de recurs se susține că străină de pricină este și argumentația referitoare la îndoiala asupra existenței planului parcelar, în situația în care chiar intimații au susținut că planul parcelar a fost întocmit intabulării dreptului de proprietate al reclamantului.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs se susține că instanța de apel nu a menționat temeiul de drept care lipsește de fundament juridic, motivele de apel invocate de către recurent, încălcând astfel art.295 alin.1 Cod procedură civilă.
Cea de-a doua critică, se susține că instanța a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.7/1996, referitor la principiul opozabilității înscrierilor în Cartea funciară, făcându-se referire la dispozițiile art.25 și 26 din Legea amintită, susținându-se că avizarea și înscrierea unui plan parcelar, nu trebuie să respecte dispozițiile art.25 și art.26, ci dispozițiile art.11 și următoarele din Legea nr.7/1996.
În cea de-a treia critică se susține că procedura Legii nr.7/1996, sugerată de către instanța de apel nu este aplicabilă în speță, contestațiile prevăzute de art.11 din Legea amintită, vizând o cu totul altă situație de fapt.
În cea de-a patra critică se susține că acțiunea petitorie de care face vorbire instanța de apel, în eventualitatea unor suprapuneri și a împiedicării accesului la calea publică reprezintă o altă aplicare greșită a principiilor de drept.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, respectiv cele trei critici circumscrise acestui motiv, constatându-se că decizia recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar aceste motive nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a dobândit o suprafață totală de 20.000 mp, intabulând dreptul acestuia de proprietate, susținând că după aceasta, Primăria a întocmit planul parcelar al zonei, în mod greșit, deoarece nu a respectat limitele proprietăților existente și suprafețele acestora.
Instanța a arătat că chiar dacă s-ar fi realizat un plan parcelar cu încălcarea dreptului de proprietate al apelantului, cu mențiunea că acest plan nu a fost depus la dosarul cauzei, acesta nu a fost înregistrat la OCPI, încât nu poate să producă efecte juridice.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că decizia recurată este legală și dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs, este nefondată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că instanța de apel a respectat dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, verificând în limitele cererii de apel situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, menționând temeiul de drept în baza căruia a respins apelul declarat de către apelant, respectiv art.296 Cod procedură civilă, coroborat cu art.292 și art.295 alin.1 Cod procedură civilă.
A doua și a treia critică va fi respinsă ca nefondată, reținându-se că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art.25 și art.26 din Legea nr.7/1996, arătând că în situația în care apar modificări ale planului parcelar, după intabularea dreptului de proprietate al recurentului, acesta trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr.7/1996, cu modificările ulterioare.
Cea de-a patra critică este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, reținându-se că instanța de apel și-a exprimat corect punctul de vedere, referindu-se la acțiunea petitorie, în eventualitatea existenței unor suprapuneri și a modificării vecinătăților și a amplasamentului terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de domiciliat în B,-,.3, sector 5, împotriva deciziei civile nr.10 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind: COMUNA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
pt., pensionată,
Semnează Președinte,
Grefier,
Red.
/2 ex./07.07.2009
Jud.apel,
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
