Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1194/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.54 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș și intimații-reclamanți și -, precum și intimatul-pârât, lipsă fiind intimații-reclamanți - și și intimații-intervenienți și -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu rn.-, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția nemotivării recursului.
Avocat precizează că, așa cum rezultă din delegația avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, a fost angajat ieri, iar pentru termenul de astăzi a formulat concluzii scrise. Arată că Tribunalul Argeșa încălcat caracterul devolutiv al apelului. Având cuvântul pe excepția nemotivării, solicită respingerea acesteia, având în vedere că recursul este motivat. Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Intimatul solicită respingerea recursului. Pe excepție, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul-reclamant - solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanțele de judecată au interpretat greșit obiectul cauzei. Cu privire la excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Intimatul-pârât solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția pusă în discuție de către instanță, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- și precizată ulterior, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună respectarea servituții de trecere constituită pe un drum cu lățimea de 4. în partea de vest a terenului proprietatea lor, situat în comuna, în suprafață de 5000. cu următoarele vecinătăți: la N -, la E -, la S - G, iar la vest - drum acces, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivarea acțiunii că sunt proprietarii mai multor suprafețe de teren situate în același punct, respectiv comuna, pct."Gara ", pe care le-au dezmembrat în corpuri de proprietate.
Reclamanții au precizat că, suprafața de 784. teren arabil se învecinează în partea de vest cu pârâtul, iar acesta, motivând că suprafața cumpărată de el nu se regăsește faptic pe teren, a blocat drumul de acces constituit în partea de vest a proprietății reclamanților, blocând accesul lor la celelalte corpuri de terenuri.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.6770/30.11.2007, a respins cererea formulată de reclamanți și cererea de intervenție formulată de intervenienți în nume propriu, reținând în esență că prin mai multe contracte de vânzare-cumpărare reclamanții au înstrăinat terenurile ce se învecinau cu proprietatea situată în imediata vecinătate a terenului pârâților, creându-se o stare de imposibilitate de acces, având în vedere că aceștia aveau acces direct la Șoseaua Națională DN 7 Pitești-B, astfel că înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului, motiv pentru care trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, astfel cum se găsesc în starea inițială.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța a denaturat total obiectul cererii de chemare în judecată din respectarea drumului de acces către proprietatea apelanților-reclamanți în constituirea unei servituți de trecere.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut că drumul conduce către proprietatea apelanților, deoarece această mențiune nu corespunde realității.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut de către instanță că pentru constituirea unei servituți de trecere era necesară introducerea în cauză a numitului, deoarece acesta nu le tulbură cu nimic trecerea, ba mai mult, nici el nu are acces la proprietatea sa.
Reclamanții au mai susținut că drumul cu ieșire la DN 7, de circa 2 metri lățime, este mărginit de o casă și de o conductă de gaze subterană.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.98/08.05.2008, a respins apelul ca nefondat reținând în esență următoarele:
Din considerentele sentinței apelate a rezultat că instanța a interpretat în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv respectarea unei servituți de trecere și nu constituirea acesteia, și pe baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că drumul de acces invocat de reclamanți a existat până în anul 1962, iar în prezent pe acesta nu se mai poate trece cu căruța sau cu mașina.
Expertul cauzei, a concluzionat că dacă s-ar stabili o servitute pe acest amplasament s-ar pricinui pagube atât pârâților, dar mai ales intervenienților, al căror imobil casă este situat în imediata vecinătate a drumului solicitat, iar instanța a apreciat că pretențiile reclamanților de a exercita în continuare dreptul de servitute inițial stabilit, dar pentru trecerea cu autovehiculul, reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului de servitute.
Instanța a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 29.05.2005, reclamanții au înstrăinat suprafața de 842. împrejurare ce a condus la înfundarea terenului pentru care solicită respectarea dreptului de acces, având în vedere că acesta avea acces la Șoseaua Națională DN 7, împrejurare, în raport de care în mod corect instanța de fond reținând că înfundarea locului este rezultatul faptei reclamanților a apreciat că trecerea nu mai poate fi cerută vecinilor fondului, astfel cum se găsea în starea inițială.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanțele au schimbat obiectul cererii din obligația de a face, respectiv respectarea servituții de trecere, în constituire servitute potrivit art.616-617 Cod civil, reținându-se că terenul a devenit loc înfundat prin fapta reclamanților, care au vândut o altă suprafață de teren alăturată.
S-a arătat că hotărârea este nelegală deoarece, la data dobândirii terenului de către reclamanți, drumul de acces exista, fiind consemnat și în actele de proprietate, iar ulterior pârâții au blocat acest drum, situație ce rezultă și din nota de constatare încheiată de reprezentanții Primăriei, prin care li s-a pus în vedere să respecte vecinătățile actului lor de proprietate.
S-a mai arătat că drumul nu conduce la proprietățile reclamanților, iar instanța face greșit o evaluare a textelor de lege ce reglementează instituirea unei servituți de trecere.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 331/R din 15 octombrie 2008 admis recursul și a casat decizia, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteștia reținut că Tribunalul Argeșa păstrat sentința judecătoriei prin care sunt analizate doar dispozițiile art. 616, 617 Cod civil, reținând atât faptul că instanța a fost investită cu o acțiune confesorie în apărarea servituții de trecere, cât și împrejurarea că, dacă s-ar stabili o servitute de trecere s-ar pricinui prin aceasta o pagubă pârâților și intervenienților.
S-a apreciat că instanța de apel a pronunțat o decizie ale cărei considerente sunt contradictorii și nu pot fundamenta o soluție legală și temeinică.
Totodată, Curtea de Apel Piteștia reținut că ambele instanțe ( Judecătoria Pitești și Tribunalul Argeș ) au fost investite cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv respectarea servituții de trecere pe un drum existent la data dobândirii proprietății de către reclamanți, însă cele două instanțe au examinat acțiunea doar prin prisma dispozițiilor art.616 și 617 cod civil și nu s-au preocupat de existența legală a drumului de trecere la care fac referire reclamanții.
În rejudecare, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.54 din 20 februarie 2009, a dmis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Pitești.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că potrivit art.315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate.
Instanța de recurs a statuat irevocabil sub aspectul limitelor investirii (art.129 alin.6 Cod procedură civilă), reținând că nici Tribunalul Argeș și nici Judecătoria Pitești nu s-au pronunțat asupra cererii cu care au fost investite de reclamanți.
S-a reținut că neexaminarea cererii reclamanților echivalează cu necercetarea fondului și atrage, potrivit art.297 Cod procedură civilă, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pentru ca părțile să nu fie prejudiciate de un grad de jurisdicție.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a admis în mod greșit apelul, ignorând obiectul acțiunii și faptul că nu a existat niciodată drum și nu a fost instituită servitute de trecere.
A mai susținut că în mod greșit a apreciat dispozitivul deciziei de casare, întrucât Curtea de Apel Pitești tocmai de aceea nu a casat și sentința instanței de fond.
Se arată că fondul era ținut de calificarea expresă a reclamanților, care au învederat că vor respectarea servituții și în mod corect a respins cererea pe temeiul inexistenței acesteia. Apelul fiind evolutiv, trebuia să rezolve fondul cauzei.
Se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
Recursul este nul.
Curtea constată că recurentul nu s-a conformat exigențelor art.3021alin.(1) lit.c Cod procedură civilă.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă practic în indicarea obiectului cererii de chemare în judecată; a aprecierii de către instanță a probelor administrate, însă față de abrogarea pct.10 și 11 ale art.304 Cod procedură civilă, asemenea critici nu mai constituie motive de recurs.
Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Este adevărat că se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din codul d e procedură civilă, însă nemulțumirile recurentului nu vizează existența unor motive contradictorii in cuprinsul hotărârii sau străine de natura pricinii, și nici lipsa de temei legal a deciziei sau aplicarea greșită a legii în soluționarea cauzei.
Conform art.3021alin.(1) lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.(3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea aplicabilă este nulitatea recursului.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, conform art.3021alin.(1) lit.c coroborat cu art.306 alin.(3) Cod procedură civilă, curtea va constată nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.54 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, pârâtul și intervenienții și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.06.2009
Jud.apel:
Gh.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
