Obligație de a face. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5763/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 12/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 1165/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr. 4908/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 244 pct. 1 Cod pr. civ. prin încheierea de ședință din 20.10.2005, fiind repusă pe rol, la cererea recurentei pârâte, întrucât motivul suspendării nu mai subzistă. Se mai arată că s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți și note scrise din partea recurentei împreună cu decizia 878/R/2007 a Tribunalului Hunedoara și bon fiscal carburant auto.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 28.08.2003 pe rolul Judecătoriei Deva sub dosar nr. 3446/2003 (în format vechi), reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând demolarea construcției din scânduri ridicată în curtea imobilului din D,-, sau să fie autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1052/2004 a fost admisă acțiunea principală și s-a dispus demolarea garajului edificat de pârâtă în curtea imobilului părților, din D,-, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 88.000 lei ROL în favoarea reclamanților.
-//-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu este format din teren de 1012 mp și casă cu mai multe apartamente, care aparțin părților.
Pârâtei i-a fost atribuită suprafața de 67,80 mp, prin ordin al prefectului emis în baza Legii 18/1991, suprafață care include și cota aferentă din curtea comună.
Garajul în litigiu a fost ridicat în 1987 de, căruia i s-a permis să amplaseze un garaj demontabil pe porțiunea din teren aflată în administrarea fostului D, dar când pârâta a solicitat aprobarea lucrărilor de reparație, i s-a cerut să facă dovada proprietății lui. Reclamantului i s-a comunicat că pârâtei i-au fost sistate lucrările.
Prima instanță a reținut că amplasarea garajului în mijlocul curții, peste canalul de scurgere a apelor menajere și în imediata apropriere a apartamentelor reclamanților, reprezintă un abuz de drept din partea pârâtei. Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să obțină obligarea demolării construcției în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că instanța de fond a fost în eroare atunci când a reținut că aceasta deține numai 67,80 mp teren, care reprezintă numai suprafața de sub apartament, restul reprezentând curtea aflată în indiviziune forțată.
S-a mai susținut că garajul a fost ridicat cu autorizație, conform Legii 50/1991 și că a existat acordul cel puțin tacit al colocatarilor la construirea lui, astfel că nu se poate reține pretinsul abuz de drept.
Prin decizia civilă nr. 1165/A/2004, Curtea de APEL ALBA IULIA - a respins ca nefondat apelul, reținând că din suprafața curții de 435 mp, intimații reclamanți dețin suprafața de 335,12 mp și doar restul de 98,88 mp este în folosință comună a locatarilor.
În aceste condiții, faptul că pârâta deține garajul în litigiu constituie un abuz de drept, deoarece încalcă în mod evident folosința comună a suprafeței de 98,88 mp.
Faptul că la data ridicării construcției, reclamantul a fost de acord, nu poate justifica perpetuarea abuzului.
Mai mult, reclamantul și fosta D au fost de acord cu amplasarea unui garaj demontabil și numai dacă acesta urma să fie amplasat pe suprafața care era în administrarea fostei intreprinderi locative.
Față de actuala situație juridică a terenului, rezultă că prin amplasarea sa, construcția în litigiu afectează atât dreptul de proprietate al reclamanților cât și liniștita folosință de către aceștia a locuinței lor.
Pârâta a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință, a respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta arată că titlul reclamanților
-//-
este lovit de nulitate absolută, față de prevederile art. III din Legea 169/1997, deoarece li s-a atribuit o suprafață mai mare din curtea comună, decât s-a atribuit celorlalți locatari, recurenta promovând separat acțiune în contencios administrativ.
Se mai susține că nu s-a respectat principiul unanimității, deoarece acțiunea pentru demolare nu a fost înaintată de toți coproprietarii, că nu s-a făcut dovada că garajul ar jena în vreun fel dreptul de coproprietate forțată a reclamanților și că nu s-a obținut autorizație de demolare.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 și 10 Cod pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 6).
Intimații au solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat (fl. 7).
Prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea recursului către Curtea de APEL ALBA IULIA, spre soluționare, ca urmare a modificării competenței materiale, prin Legea 219/2005.
La 20.10.2005, s-a dispus prin încheiere, suspendarea recursului de față, în baza art. 244 Cod pr. civ. până la soluționarea irevocabilă a sentinței civile nr. 3849/2005 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 4775/2004.
Ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 878/R/2008 a Tribunalului Hunedoara, cauza a fost repusă pe rol.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în limitele stabilite de art. 306 alin 2 Cod pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prima critică, vizând nulitatea titlului reclamanților asupra suprafeței de 335,12 mp din curtea comună, este nefondată.
Prin decizia civilă nr. 878/R/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-nu s-a constatat nulitatea acestui titlu, ci doar s-a rectificat suprafața reală a terenului aflat în coproprietatea părților. Ca urmare, s-a redus corespunzător cota fiecăreia dintre părți asupra terenului aferent construcției și a celui aferent curții comune și garajului și s-a anulat parțial ordinul emis de Prefectul jud. H în favoarea lui, în sensul reducerii suprafeței atribuite, de la 336,12 mp la 300,82 mp teren.
În consecință, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că recurenta pârâtă încalcă folosința comună a curții, și că, față de actuala situație privind dreptul de proprietate al părților, amplasarea garajului în litigiu afectează proprietatea reclamanților și liniștita folosință a locuinței acestora.
De altfel, după pronunțarea deciziei de către instanța de apel, în septembrie 2004, recurenta a și demolat garajul în discuție, astfel cum arată intimații prin întâmpinarea depusă la 07.01.2009, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a pretențiilor reclamanților.
Nici susținerea recurentei, privind nerespectarea principiului unanimității nu poate fi primită.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 12/2009 dată în dosar nr- - nr. format vechi 5763/2005)
Garajul recurentei a fost amplasat pe terenul aflat în coproprietate forțată (curtea comună). Ca atare, exercitarea drepturilor și obligațiilor coproprietarilor nu sunt guvernate de principiile proprietății comune pe cote părți obișnuite, ci de regulile coproprietății forțate. Astfel, fiecare coproprietar poate utiliza bunul fără consimțământul celorlalți, dar fără a aduce atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari.
Prin amplasarea garajului în curtea comună, recurenta a încălcat aceste limite, privându-i pe reclamanți de dreptul lor de folosință a curții, așa încât acțiunea acestora este admisibilă pentru a-și apăra atributul folosinței bunului comun, nefiind necesară respectarea regulii unanimității.
De asemenea, pentru promovarea acțiunii nu este necesară nici obținerea unei autorizații de demolare, aceste lucrări urmând a fi făcute în baza hotărârii definitive și irevocabile, conform art. 59 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005 al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Față de aceste considerente, reținând că în speță nu este incident niciunul din motivele prev. de art. 304 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul, în conformitate cu disp. art. 312 Cod pr. civ. menținând ca legală și temeinică decizia atacată.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile 1165/A/31 august 2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar 4908/2004.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/26.01.2009
-.
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
