Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 13/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 176/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru apelanta reclamantă, avocat pentru intimații pârâți, și, lipsă fiind părțile reprezentate de avocați și intimatul pârât jr.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, că recursul este netimbrat, iar intimații nu au depus întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Apărătorul intimaților pârâți, și depune în fața instanței întâmpinare și împuternicire avocațială.
Se înmânează un exemplar din întâmpinare și apărătorului recurentei, care nu formulează cereri și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului în sensul admiterii acțiunii principale și în parte a acțiunii reconvenționale.
Arată că au atacat nelegalitatea hotărârii pentru greșita interpretare a acceptării tacite a succesiunii de către pârâtul,fratele său, care, nu a făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii după decesul părinților lor și care, nu a pretins și luat nimic din moștenire. Susține că prin repararea unui gard și plantarea unor pomi acesta s-a comportat ca un coproprietar față de cota de pe care o deținea din timpul vieții părinților lor și nu poate fi primit ca moștenitor acceptant. Cu cheltuieli de judecată la fond, apel și în recurs.
-//-
Apărătorul intimaților pârâți, și solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Susține că din probatoriul administrat în cauză reiese foarte clar împrejurarea că defunctul a acceptat succesiunea la decesul tatălui, în anul 1963. Învederează motivarea inițială a acțiunii din care reiese că reclamanta s-a mutat în casa părintească abia în anul 1975, de la, precum și declarațiilor martorilor străini de cauză care au fost duși de fratele său pentru a face lucrări importante la imobilul casă părintească. probațiunii administrate în cauză duce la concluzia, clară, că cele două instanțe de fond și apel au dat o corectă apreciere probei testimoniale și înscrisurilor depuse.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.11.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții, și, solicitând ca prin hotărâre:
-să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul G, decedat la data de 02.10.1963 în localitatea, se compune din cota de 18/40 părți din imobilul înscris în CF 2666, nr. top. 40/1, 40/1, 41 și 42 - casă, curte și grădină; cota de 1916/4083 din imobilul înscris în CF 2791, nr. top. 30 și 31 - casă și grădină intravilan, ambele imobile fiind situate în,-, în continuarea grădinii casei;
-să se constate că singura moștenitoare a defunctului G, a fost mama reclamantei, născută a cărei moștenitoare acceptantă este reclamanta, fratele acesteia, defunctul nefăcând acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la decesul defunctului G, mama reclamantei a locuit și a continuat să folosească imobilul în litigiu, ulterior reclamanta s-a mutat și ea în imobil în anul 1975, astfel că la data decesului mamei sale, a continuat să folosească imobilul, fratele său nefăcând acte de acceptare a succesiunii.
În drept s-au invocat art. 651 și urm. cod civil.
Prin acțiunea reconvențională formulată în dosar, pârâții au solicitat instanței să constate că, moștenitori acceptanți ai defunctului G, decedat în 1963 au fost defunctul și în calitate de copii și în calitate de soție supraviețuitoare, iar moștenitori ai defunctei recăsătorită, decedată în anul 1987, au fost defunctul și, reclamanții reconvenționali fiind moștenitorii defunctului în calitate de
-//-
copii, respectiv soție supraviețuitoare a acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reconvenționale și a întâmpinării, reclamanții reconvenționali au arătat că masa succesorală rămasă după defunctul G se compune și din imobilele înscrise în titlul de proprietate - și că după decesul acestuia, doar și soția au făcut acte de acceptare, reclamanta locuind până în anul 1975 în Mediaș și Până la decesul său din anul 2000, defunctul a plantat la imobilul în litigiu, pomi fructiferi și de vie, a efectuat lucrări de reparații la casă, a plătit J din impozitul aferent.
Prin sentința civilă nr. 2253/19.06.2008 Judecătoria Alba Iuliaa admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, și în consecință a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul G decedat la data de 02.10.1963, se compune din: cota de 1916/4083 părți din imobilul teren înscris în CF 2791, nr. top. 30 - casă și grădină intravilan de 342 mp și nr. top. 31 - grădină intravilan de 3741 mp și cota de 18/40 părți din imobilul înscris în CF 2666, top. 40/1, 40/2, 41 și 42. S-a constatat că moștenitori ai defunctului G, decedat la data de 02.10.1963, sunt: - în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de părți și și, descendenți în calitate de fii în cotă de 3/8 părți fiecare. S-a constatat că moștenitori ai defunctei, fostă decedată la data de 03.02.1987, sunt și, în calitate de descendenți - fii, în cotă de fiecare. S-a mai constatat că moștenitori ai defunctului, decedat la 20.10.2000, sunt: în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de părți, Junior, și în calitate de fii, în cotă de părți fiecare. A fost respinsă cererea pârâților de includerea în masa succesorală rămasă după defunctul G, decedat la data de 02.10.1993 a terenului înscris în titlul de proprietate 19599/1519/29.03.2004. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Judecătoria a apreciat că numitul este moștenitorul tatălui său G, prin acceptare tacită a succesiunii, dovadă fiind declarațiile martorilor care au învederat instanței că după moartea tatălui său, fiul a efectuat mai multe investiții la casa părintească, ce constau în plantarea unor pomi fructiferi, de vie, a construit o poartă și un gard, a adus îmbunătățiri locuinței, unde a mers săptămânal până la moarte, toate acestea dovedind fără echivoc intenția de acceptare. Aceleași considerente le-a reținut instanța și în legătură cu acceptarea succesiunii după defuncta căsătorită. A fost înlăturată declarația martorei, care a arătat că după moartea defunctului G, în casă au rămas printre alții reclamanta, contrar celor menționate de reclamantă în acțiune, respectiv că s-a mutat în casa părintească în anul 1975, la 12 ani după decesul tatălui său.
Apelul declarat de reclamanta împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 176/A/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă, reținându-se că, din probatoriul testimonial
-//-
administrat, a rezultat fără dubiu că fratele apelantei a acceptat succesiunea ambilor părinți, în termenul de 6 luni de la decesul fiecăruia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii apelului, și admiterii acțiunii principale, cu respingerea acțiunii reconvenționale.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, cu referire la greșita interpretare și aplicare a art. 689 și 690 cod civil.
Recurenta arată că cei doi martori audiați în cauză, au declarat că după decesul tatălui său G, recurenta a rămas în gospodărie alături de mama sa. În acest temei, a solicitat să se constate că este unica moștenitoare a părinților săi, iar fratele său nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii părinților. În opinia recurentei, plantarea unor pomi și lucrările de reparare a gardului, sunt acte conservatorii, de natura celor de la art. 690 cod civil. Încă din timpul vieții părinților, recurenta și fratele său erau proprietari în cota de părți fiecare alături de tatăl lor, în urma unor acte între vii. În această calitate, fratele său a înțeles să contribuie la întreținerea casei și la plantarea unor pomi, însă nu s-a dovedit că acesta a luat ceva din masa succesorală. Faptul că din anul 1975 până la decesul său, în anul 2000, fratele său nu a pretins nimic din avere, nu a luat fructe sau legume, o îndreptățesc pe recurentă să considere că succesiunea antecesorilor nu îl interesa.
Prin întâmpinarea depusă, intimații, și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că nu se poate reține nici un motiv de nelegalitate care să justifice admiterea recursului.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și tribunalul, actele efectuate de, respectiv reparare a gardului și plantarea unor pomi nu se încadrează în actele conservatorii.
Actele conservatorii sunt acele acte care au un caracter urgent, care folosesc tuturor celor îndreptățiți, fără a antama fondul moștenirii, astfel că prin natura lor dau naștere prezumției că succesibilul le-a făcut numai ca un gestionar de afaceri.
Dimpotrivă, actele de administrare nu au un caracter urgent și care angajează actele de dispoziție, implică acceptarea pură și simplă, căci succesibilul se comportă ca un proprietar și nu le-ar fi săvârșit dacă nu ar vrut să accepte moștenirea.
Concluzionând, actele săvârșite de, susmenționate, au caracterul unor acte de administrare, săvârșite cu intenția de acceptare a moștenirii. Afirmația recurentei că a făcut acele acte în calitate de proprietar este lipsită de orice suport probator. În mod greșit a susținut recurenta că doar luarea unui bun din masa succesorală are semnificația acceptării moștenirii, în realitate și efectuarea unor acte de administrare are aceeași semnificație.
(continuarea deciziei civile 13/2009 dată în dosar -)
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că este legală hotărârea recurată și urmează să o mențină, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, respingând ca nefondat recursul reclamantei.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorar de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile 176/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Obligă recurenta să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehn.
2 ex/03.02.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
