Obligație de a face. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - SRL I împotriva deciziei civile nr. 894 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea de achita taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat însoțită de împuternicire avocațială și o declarație nr. 889/2009 depusă de administratorul recurentei, de renunțare la recurs.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat, motivele de recurs se încadrează în prevederile articolului 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, nu s-a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar cu care a fost citată recurenta. Constată că întâmpinarea nu a fost formulată în termen procedural și va fi păstrată la dosar drept concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția privind netimbrarea recursului formulat de - SRL.
Avocat solicită a se lua act de cererea de renunțare formulată de administratorul recurentei după ce se va face dovada achitării timbrajului, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune chitanța nr. 197/23.03.2009 reprezentând onorariu avocat de 700 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind netimbrarea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4075/01.04.2008 Judecătoria Iașia respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta - SRL în contradictor cu pârâții și.
A respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
A dispus obligarea reclamantei să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 700 de lei.
A dispus obligarea reclamantei să plătească suma de 400 de lei, reprezentând diferență de onorariu neachitat, expertului tehnic, acestuia urmând a i se comunica un exemplar de pe hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta - SRL, prin reprezentanții săi legali, a pretins că pârâții au edificat o construcție-magazie- pe linia de hotar dintre proprietățile părților, fără autorizație de construcție.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și documentelor prezentate de pârâți și Primăria Municipiului I, magazia a fost edificată de pârâți pe terenul lor cu toate autorizările necesare la momentul respectiv- 1971. În consecință, nu este aplicabilă dispoziția referitoare la zidul comun din cuprinsul art. 599 Cod civil. Chiar și în situația în care expertul ar fi concluzionat că zidul magaziei ar fi fost comun, situat pe linia de hotar, la momentul edificării construcției pentru aceasta au fost emise autorizațiile necesare, care nu s-ar fi dat fără existența consimțământului proprietarului vecin. Având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâții au efectuat o nouă lucrare, cu încălcarea servituții prevăzute de art. 599 al. 1 Cod civil, reclamanta nu poate pretinde demolarea construcției vechi.
A mai reținut instanța că autorul reclamantei a avut de asemenea edificată o construcție alăturată de cea a pârâților, ce a fost ulterior demolată. Raportat la acțiunea reclamantei, pârâților nu li se poate cere să procedeze la demolarea propriului imobil, întrucât s-ar aduce o atingere flagrantă a dreptului de proprietate asupra bunurilor pârâților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, prin reprezentanții legali susținând că intimații au construit pe linia de hotar dintre proprietățile părților o construcție cu destinația de magazie, fără consimțământul său sau al autorului său și fără a deține autorizație de construcție.
Instanța a respins cererea cu motivarea că intimații dețin autorizație pentru acea magazie neluând în seamă faptul că parte din acea magazie este și cotețul de păsări. În cuprinsul expertizei nu s-a stipulat despre existența cotețului de păsări, nici despre amplasarea acestuia la limita proprietății și nici despre autorizația de construcție.
Instanța de apel, analizând motivele de apel, raportat la probatoriile administrate, a constatat că potrivit raportului de expertiză efectuat, că expertul a constatat și existența unei construcții cu destinația de pentru păsări, cu o structură independentă, amplasat alături de magazie, în lungul liniei de hotar și nu pe linia de hotar dintre proprietățile - SRL și intimați. Expertiza nu a constatat existența vreunui element de construcții comun celor două clădiri alăturate, astfel încât cele două clădiri nu formează un corp comun. de păsări a fost construit ulterior edificării magaziei, prin anii 1975 fără autorizație de construire.
Reținându-se faptul că sunt construcții alăturate ce nu formează un corp comun și că pentru magazie intimații dețin autorizație de construcție, iar pentru cotețul de păsări legea în vigoare la data edificării dat și Legea nr. 50/1991 nici nu instituie o asemenea obligație, Tribunalul Iașia constatat că cererea de apel este neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 894/15.12.2008 Tribunalul Iașia respins apelul promovat de - SRL I împotriva sentinței civile nr. 4075/01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-
A obligat apelanta la plata către intimații și a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs - SRL considerând-o nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel a respins apelul, deoarece prin lucrarea realizată de către intimați cu destinația "magazie" dar o parte din aceasta folosită ca și de păsări, legea în vigoare la data edificării construcției dar și Legea nr. 50/1991 neinstituind o astfel de obligație.
A mai susținut că instanța a reținut că această construcție despre care s-a făcut vorbire ar fi o construcție ușoară și ca, pentru această categorie de lucrări nu este necesară o autorizație.
De asemenea, a precizat că expertul, în cuprinsul raportului de expertiză a prevăzut că intimații nu dețin autorizație de construire pentru cotețul de păsări, ci doar pentru magazia edificată pe terenul proprietatea acestora. Au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, respinse de instanță, întrucât deși expertul constată existența mai multor construcții anexe celor pentru care intimații au autorizație, totuși nu precizează dacă au fost respectate prevederile din certificatul de aliniament pe care îl dețin intimații față de linia de hotar ce desparte cele două proprietăți.
A mai precizat că s-a administrat în fața instanțelor anterioare proba cu înscrisuri din care rezultă fără putință de tăgadă că este edificată construcția fără îndeplinirea cerințelor legale, respectiv emiterea unei autorizații de construire.Consideră că, prin edificarea construcției la limita liniei de hotar se aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei, având în vedere că aceasta a fost realizată fără a exista consimțământul expres al recurentei sau al autorului acesteia.
Recursul formulat de - SRL nu este timbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării cu 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar, conform dispozițiilor art.3 coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 25.03.2009, recurenta - SRL a fost legal citată cu mențiunea timbrării cu suma de 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar.
Cum recurenta - SRL nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 25.03.2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea recursului.
Așadar, nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că, recurenta - SRL, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate alte aspecte invocate de aceasta.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de - SRL și a se menține decizia civilă nr.894 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta - SRL să plătească intimaților suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de - SRL I împotriva deciziei civile nr. 894 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
/tehnoredactat
2 exemplare/25.04.2009
Tribunalul Iași: -
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta
