Obligație de a face. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.124
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Merei, sat Lipia, jud.B, împotriva deciziei civile nr.297/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Merei, sat Lipia, jud. B și reclamantul, domiciliat în comuna G, sat,-, jud.
Recurs timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de plată nr.-/17.12.2009 emis de Primăria B și 3 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant și intimatul personal, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul, arată că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ și nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere menționate în acțiune.
Mai arată că nu au fost lămurite de către instanță contradicțiile dintre cele două expertize tehnice efectuate în cauză, respectiv dintre cea efectuată de expertul, care constată încălcarea de către pârât a hotarului, precum și tăierea pomilor de către acesta și cea efectuată de expert, care a stabilit o situație contrară.
Mai mult decât atât, arată că nu a fost convocat la efectuarea măsurătorilor cu ocazia efectuării celui de-al doilea raport de expertiză.
Precizează că, deși din probele administrate în cauză rezultă că hotarul terenului cumpărat de intimat este în linie dreaptă, iar acesta a demontat și dărâmat gardul despărțitor, în mod greșit instanța a dispus grănițuire proprietăților potrivit solicitării pârâtului.
Precizează că pârâtul a încălcat în mod repetat legea, cotropindu-i terenul, întrucât un al clădirii edificate de acesta se află chiar pe linia de hotar, aspect confirmat, de altfel și de raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, iar construcția respectivă are o înălțime de peste 6 metri, precum și trei ferestre cu vedere spre curtea sa, iar picătura streșinilor se scurge tot pe terenul său.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere și, pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant având cuvântul, arată că soluția pronunțată de Tribunalul Buzău este legală, iar susținerile recurentului-reclamant sunt complet eronate, cu atât mai mult cu cât că de-a lungul timpului între ei au existat numeroase neînțelegeri.
Cu privire la gardul despărțitor la care recurentul-reclamant face trimitere, arată că acesta a fost în linie dreaptă numai în partea de est a terenului.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr- reclamantul solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să își demoleze o parte din construcția edificată pe linia de hotar și să-i plătească sumele de 280 lei, reprezentând contravaloare gard și, respectiv 5000 lei, contravaloarea a 3 pomi fructiferi și a unui salcâm, pe care acesta i-a tăiat, pentru a-și edifica în mod nelegal, construcția.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că proprietatea sa se învecinează cu cea a pârâtului, precizând că în luna noiembrie 2007, pârâtul, pentru a-și construi un garaj pe linia de hotar, i-a dărâmat gardul pe o lungime de 12, i-a tăiat cei patru și a edificat construcția pe parte din terenul său.
Pârâtul, în conformitate cu disp.art. 115 Cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că garajul a fost edificat conform autorizației de construire, că reclamantul este cel care a mutat gardul și că a tăiat doar coroana celor patru pomi, care se aflau pe linia de hotar.
În baza disp.art. 119 Cod pr.civilă, pârâtul a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, urmând ca reclamantul să fie obligat să suporte din cheltuielile ocazionate de ridicarea gardului dintre proprietățile părților.
La termenul de judecată din data de 12.06.2008 instanța a dispus, la solicitarea pârâului-reclamant, introducerea în cauză, în calitate de reclamant, a numitului, care figurează ca moștenitor, alături de reclamantul, în titlul de proprietate pentru terenul în litigiu.
În ședința publică din data de 9.01.2009 instanța a luat act de renunțarea pârâtului-reclamant la capătul doi din cererea reconvențională, privind obligarea reclamantului-pârât la plata a din cheltuielile ocazionate de ridicarea gardului dintre proprietățile părților.
În cauză,s-au administrat, la solicitarea părților, probe testimoniale, cu acte, și s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie.
La data de 8.05.2009 Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 3344 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată și a admis cererea reconvențională, stabilind linia de hotar dintre proprietățile pârâților pe aliniamentul dintre punctele A-B, identificate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing..
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1059,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse în rest pretențiile cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului situat pe teritoriul satului Lipia, com.Merei, jud. B, în baza titlului de proprietate nr.5472/51/27.10.2004 și că imobilul se învecinează pe latura de vest, pe o lungime de 40,20 și, respectiv pe latura de sud, pe o lungime de 11,20 cu terenul în suprafață de de 730, ce constituie proprietatea pârâtului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7348/1991 de fostul notariat de Stat Județean
.-și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul topograf, instanța de fond a stabilit că garajul edificat de reclamant pe terenul său nu a depășit linia de hotar, neocupând nicio porțiune de teren din proprietatea reclamantului, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la demolarea garajului.
Nici cererea reclamantului de a fi despăgubit cu suma de 280 lei reprezentând contravaloarea unei porțiuni de 14. de gard, nu a fost admisă de instanța de fond, care a reținut că, gardul era vechi de peste 30 ani, se afla în stare avansată de degradare, iar scândura din care a fost construit putrezise, fapt dovedit prin declarațiile martorilor, confirmate cu planșele fotografice depuse la dosar. În consecință, instanța a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale reglementate de art.998 și art. 999 cod civil si a respins ca neîntemeiat si acest capăt de cerere.
A fost respinsă si cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata contravalorii arborilor tăiați, instanța reținând că pârâtul, pentru a construi garajul, a tăiat coroana lor aflați pe linia de hotar, situație în care devin aplicabile dispozițiile art.607 Cod civil, care impun ca arborii înalți să nu fie plantați la o distanță mai mică de 2. de linia de hotar.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul a fost admisă în temeiul art.584 Cod civil, dispunându-se stabilirea liniei de hotar pe latura de vest a terenului, pe un aliniament fixat între punctele A-B din schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, luându-se în considerare actele de proprietate prezentate de părți și situația efectivă de pe teren, constatată de către expert.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către pârât, s-a reținut că acesta, în raport de obiectul cererii sale - grănițuire - este îndreptățit să primească din onorariul de expert și din taxa de timbru aferentă, restul cheltuielilor pretinse, reprezentând costul citării prin publicitate a reclamantului, neimpunându-se a fi suportate de părțile adverse, întrucât reclamantul a fost introdus la cererea pârâtului, față de cererea sa reconvențională, iar obligația indicării domiciliului acestuia îi revenea titularului cererii reconvenționale.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal reglementat de art.289 alin.1 Cod pr.civilă, reclamantul și pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelantul-reclamant a susținut că expertiza topografică este lovită de nulitate, întrucât nu a fost convocat în timp util de către expert, iar în ziua efectuării măsurătorilor era internat în spital.
S-a susținut că lucrarea conține greșeli cu privire la dimensiunile terenului măsurat, că în realitate garajul a fost edificat pe o parte a proprietății sale, fiind depășită linia de hotar și că în mod greșit instanța nu l-a obligat pe pârât să plătească contravaloarea porțiunii din gard pe care a distrus-
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Apelantul-pârât a formulat un singur motiv de apel, prin care a invocat greșita aplicare a disp.art.274 Cod pr.civilă, susținând că în cauză se impunea ca reclamantul să fie obligat să-i plătească integral cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.
La data de 11 noiembrie 2009 Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.297 prin care a respins ambele apeluri ca nefondate, reținând în esență, că în cauză nu există niciun motiv de nulitate a raportului de expertiză topografică, întrucât reclamantul s-a opus la măsurători și a refuzat să se prezinte atunci când a fost convocat de către expertă.
Totodată, tribunalul reținut, sub acest aspect, că apelantul-reclamant nu depus bilete de internare sau externare din spital, pentru a-și dovedi afirmația că, la data efectuării măsurătorilor, ar fi fost internat.
Tribunalul a constatat că, în mod corect, prima instanță a respins cererea reclamantului de demolare a părții din construcția-garaj despre care acesta a pretins că ar fi fost edificată pe terenul său, întrucât susținerile reclamantului au fost infirmate de către expertiza efectuată în cauză, iar reclamantul nu și- dovedit prin alte probe susținerile.
S-a apreciat că, deși reclamantul nu a formulat motive de apel în legătură cu respingerea cererii de obligare a pârâtului la plata contravalorii celor patru pomi, soluția instanței de fond este corectă, deoarece arborii se aflau pe linia de hotar, iar reclamantul nu a invocat în privința acestei servituți excepția uzucapiunii de 30 de ani.
S-a mai reținut că în mod corect nu s-au acordat despăgubiri pentru porțiunea de gard amplasat pe lungimea garajului, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 Cod civil, gardul fiind vechi, scândurile putrezite, iar reclamantul nu l-a acuzat pe pârât că și-ar fi însușit materialele rezultate.
Tribunalul a constatat și că linia de hotar a fost corect stabilită, corespunzând actelor de proprietate ale părților, iar în privința apelului declarat de către pârât, s- apreciat că este, de asemenea, nefondat, întrucât, potrivit disp.art. 584 Cod civil, reclamantul nu poate fi obligat decât la suportarea cheltuielilor de grănițuire în cotă de .
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 301Cod pr.civilă, reclamantul, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a formulat patru motive de recurs, în primul dintre acestea susținând că instanța a încălcat rolul său activ, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și aspectelor pe care a înțeles să le invoce. recurentul, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că în cauză nu s-au lămurit contradicțiile dintre expertize, iar prin expertiza omologată s-a măsurat doar o latură a terenului său, în condițiile în care experta l- convocat într-un termen prea scurt.
În al doilea motiv de recurs s-a susținut că prin probele cu martori și, respectiv prin fotografiile depuse a dovedit existența gardului vechi, situație în care acțiunea în grănițuire era inadmisibilă.
În cel de al treilea motiv de recurs se arată că s-au încălcat disp.art.612, 613, 615 Cod civil, dispunându-se greșit respingerea acțiunii sale.
În ultimul motiv de recurs se susține că, deși a reclamant și umbrirea proprietății sale, datorită garajului edificat de către pârât, instanța nu a luat nicio măsură în acest sens, neavând în vedere nici că pârâtul și-a însușit arborii tăiați, folosindu-i la centrala sa.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În drept recursul fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Intimatul, prezent în instanță, nu a depus întâmpinare și a solicitat prin concluziile orale formulate respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu referire la primul motiv de recurs, prin care se invocă o pretinsă încălcare principiului rolului activ al instanței, reglementat de art.129 alin.4 Cod pr.civilă, Curtea constată că susținerea recurentului, formulată de altfel în termeni generici, este infirmată de actele dosarelor atașate, din care reiese că instanțele s-au pronunțat în cele două faze procesuale - fond și apel - asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea dedusă judecății și respectiv asupra tuturor motivelor de apel formulate de către reclamant.
În ceea ce privește cele două aspecte invocate de către recurent în cadrul acestui motiv, legate de contradicțiile dintre două expertize, de nemăsurarea integrală terenului său și respectiv de convocarea sa la efectuarea expertizei, într-un termen pe care-l apreciază " prea scurt", se impune a se observa, că nu pot fi subsumate unor aspecte de încălcare a disp.art. 129 alin.4 Cod pr.civilă, întrucât rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia.
În acest sens, trebuie subliniat că procesul civil este, în regula generală, un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil - cel al disponibilității și cel al contradictorialității - ori în cauză, reclamantului-recurent i s-a asigurat pe deplin exercitarea dreptului procedural de a propune și a administra probe, respectiv de a-și formula toate apărările necesare, inclusiv prin depunerea de obiecțiuni la raportul de expertiză și ulterior, prin reiterarea acestora ca motive de apel, ce au fost supuse analizei de instanța competentă.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, prin care reclamantul învederat inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire, motivat de faptul că, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză (fila 145 dosar fond) semnele de hotar au fost modificate în timp, datorită demersurilor efectuate chiar de către recurent, impunându-se prin urmare, în raport de disp.art. 584 Cod pr.civilă, trasarea liniei de hotar, pentru a se sista neînțelegerile dintre părți, datorate acestei stări.
Curtea constată că în cauză nu există nicio încălcare a disp.art.612, 613 și 615 Cod civil, astfel cum a pretins reclamantul în cel de al treilea motiv de recurs, în condițiile în care aceste dispoziții nici nu sunt incidente în cauză, acțiunea formulată de către reclamant și dedusă judecății în prezentul litigiu, având trei capete de cerere, respectiv: o obligație de a face (demolarea părții din construcția edificată pe terenul reclamantului), ce se întemeiază pe disp.art.494 Cod civil și două cereri de despăgubiri bănești, întemeiate pe disp.art.998, 999 Cod civil.
Raportat la cele menționate în paragraful precedent, Curtea urmează să înlăture ca nefondat și ultimul motiv de recurs formulat de către reclamant, prin care acesta susținea că instanțele nu s-au preocupat să analizeze cererea sa privind daunele provocate de umbrirea imobilului său, întrucât prin acțiunea dedusă judecății, recurentul-reclamant a solicitat despăgubiri doar pentru porțiunea din gard pretins fi fost distrusă de către pârâtul-intimat și respectiv pentru cei patru pomi tăiați, neexistând prin urmare, un astfel de capăt de cerere.
În considerarea tuturor acestor argumente, stabilind că în cauză recurentul nu a dovedit incidența cazului de modificare pe care se întemeiază calea sa de atac -art. 304 pct.9 Cod pr.civilă - Curtea, în baza disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Merei, sat Lipia, jud.B, împotriva deciziei civile nr.297/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Merei, sat Lipia, jud. B și reclamantul, domiciliat în comuna G, sat,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
5 ex/01.03.2010
nr- Judec.
nr- Trib.
, G
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
