Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.126
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, sat, nr.6, jud.P, împotriva deciziei civile nr.596/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în Slănic, str.-.-, nr.6, jud.P și, domiciliată în comuna, str.-, jud.
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/29.12.2009 și 0,15 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5/8.02.2010, reprezentată de același avocat, intimatele-pârâte și reprezentate de avocat din Baroul d e Avocați B, în baza împuternicirii avocațiale nr.-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că decizia pronunțată de instanța de apel conține două motive de nelegalitate.
Primul motiv de nelegalitate este cel prevăzut de disp.art.304 pct 6 Cod pr.civilă, potrivit căruia instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanții au declarat apel numai împotriva sentinței civile nr.2287/27.01.2009 a Judecătoriei Vălenii d Munte și nu împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 11.12.2007, prin care au fost stabilite bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietari a părților și cota parte cuvenită fiecăruia.
În continuare se arată că, prin încălcarea acestor dispoziții legale, au fost nesocotite și prevederile art.298 rap. la art.129 Cod pr.civilă, potrivit cărora,
judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Al doilea motiv de nelegalitate este cel prevăzut de disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, deoarece terenul de 3.200.supus partajului a fost incorect identificat și evaluat, dispunându-se astfel partajarea unei suprafețe cu 1.060. mai mari decât cea avută în proprietate, respectiv de 4.260.
Precizează că expertul a mărit artificial și nejustificat dimensiunile terenului, neținând cont de dimensiunile laturilor suprafeței de 3.200. astfel cum acestea sunt evidențiate în schița de plan anexă la contractul de întreținere nr.1870/28.05.1992 prin care reclamanții au dobândit cota de 10/16 din acest teren, situație care a dus la stabilirea greșită a terenului de 4260. supus partajului.
De asemenea, urmare a neevaluării corecte a terenului, a fost stabilit un preț mult mai mic, cu toate că o porțiune a acestuia se află situată în intravilan, iar alta în extravilan.
Apreciază că în mod greșit tribunalul a respins cererea reclamanților privind efectuarea unei noi expertize tehnice, conform schiței de plan de la contractul de întreținere.
Se precizează că în fața primei instanțe reclamanții au optat pentru omologarea variantei B a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, ceea ce presupune o renunțare a acestora la obiecțiunile formulate pe parcursul procesului, însă consideră că apărătorul acestora nu a avut procură specială, potrivit disp.art.69 Cod pr.civilă pentru a solicita acest lucru.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal pentru efectuarea unei noi expertize tehnice specialitatea topografie, în vederea identificării și evaluării corecte a terenului în suprafață de 3200. supus partajului. Depune concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru intimatele-pârâte, consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și concludentă, iar susținerile recurenților-reclamanți cu privire la suprafață de teren mai mare supusă împărțelii, sunt nefondate.
Apreciază că la efectuarea raportului de expertiză expertul a ținut cont de certificatul de moștenitor, contractul de întreținere și de schița de plan a terenului în litigiu.
Precizează că recurenții-reclamanți au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză și au renunțat la ele și, mai mult decât atât, ei au cerut omologarea acestei variante de lotizare.
Consideră că expertul a identificat și evaluat corect terenul, iar prețul lui se încadrează în cele practicate în zona respectivă.
Prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr-, reclamanții si au chemat în judecată pe paratele si, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului in suprafața de 3200. situat în com., jud. P, a unei locuințe cu 4 camere si a unui grajd cu 2 încăperi, situate în aceeași localitate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 10.12.1985 a decedat G, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali (soție supraviețuitoare cu o cota de 4/16 din moștenire), si (descendenți cu câte o cotă de 6/16 din succesiune), iar pârâtele sunt fiicele defunctului și au fiecare cate o cota de 3/16 din moștenire, venind prin reprezentare la moștenirea acestuia.
S-a învederat în continuare de către reclamanți că de pe urma numitului Gar ămas ca avere printre alte bunuri, un teren în suprafață de 3200. cota de 1/2 dintr-o locuință cu 4 camere, cota de 1/2 dintr-un grajd cu 2 încăperi, cealaltă cotă de 1/2 aparținând moștenitoarei în calitate de soție supraviețuitoare, iar prin contractul de întreținere nr. 1870/28.05.1992 si contractul de vânzare-cumpărare nr.1978 /01.10.2002, si le-au vândut cota lor parte de 10/16 din terenul de 3200. și 13/16 din locuința cu patru camere si grajdul cu două încăperi, imobile situate în com., jud.P, născându-se astfel starea de indiviziune dintre ei si cele doua pârâte.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatoriu și martori, la data de 11.12.2007, Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis acțiunea si a constatat că masa de partaj este compusă dintr-un teren de cca.3200 situat în com., jud.P, o casă formată din 4 camere situată pe terenul în suprafață de cca.3200 și un grajd cu 2 încăperi situat pe același teren.
Prin aceeași încheiere s-a stabilit că reclamanții au o cota de 10/16 din terenul de cca.3200 si o cotă de 13/16 din casa de locuit cu 4 camere si din grajdul cu 2 încăperi, pârâtele având restul cotei din bunurile menționate anterior, respectiv 6/16 din teren și 13/16 din construcție.
După efectuarea lucrărilor de expertiză, s-a constatat in baza măsurătorilor efectuate de expertul topo, ca suprafața de teren este mai mare decât aceea care a făcut obiectul contractului de întreținere nr.1870/28.05.1992, pârâtele contestând amplasamentul acestuia, iar cu ocazia refacerii expertizei topo, în raport de concluziile expertului consilier, Judecătoria Vălenii d e M, prin sentința civilă nr.228/27.01.2009 a admis acțiunea si a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit încheierii interlocutorii din 11.12.2007 si varianta B din raportul de expertiza topo, atribuind lotul 1 reclamanților si, iar lotul 2 pârâtelor si.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de instanța de fond ca varianta Bar aportului de expertiza corespunde cel mai bine intereselor părților care au primit bunuri in natura, iar sulta pentru echilibrarea loturilor este foarte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții si, arătând ca in mod greșit instanța de fond a dispus partajarea unei
suprafețe de teren mai mari, respectiv de 4260. fata de suprafața de 3200. reținuta in încheierea interlocutorie, încălcând astfel cele stabilite prin aceea încheiere.
S-a susținut de către apelanți ca starea de indiviziune a părților se refera la suprafața de 3200. care nu provine din moștenire, pentru a se putea justifica o eventuala diferența de teren in plus, cota acestora de 10/16 din terenul de 3200. fiind dobândita in baza contractului de întreținere nr.1870/28.05.1992 pe care l-au încheiat cu si, in calitate de moștenitoare ale defunctului
Drept urmare, s-a arătat de către apelanți că eventuala diferența de teren in plus, se cuvine moștenitorilor defunctului G, cum sunt menționați in certificatul de moștenitor nr.308/09.05.1985 eliberat de fostul notariat de Stat Local V de
În continuare s-a menționat ca instanța de fond nu a ținut seama de obiecțiunile formulate la raportul de expertiza topo, care a identificat greșit terenul de 3200. mărind artificial suprafața acestuia cu 1021. fără să aibă în vedere dimensiunile laturilor terenului așa cum sunt evidențiate pe schița de plan anexa la contractul de întreținere, incluzând astfel in terenul supus partajului și 1021. care aparțin ADS
Totodată, s-au formulat critici cu privire la evaluarea suprafeței de teren reținută la masa de partaj, valoarea de 7,50 lei/ fiind in opinia lor exagerata in raport cu prețul de circulație practicat in com. jud.P, cat si cu starea actuala a terenului care, in partea din spate este degradat, fiind impropriu culturilor agricole.
Pe cale de consecință s-a solicitat de către apelanți, completarea probatoriilor cu încuviințarea unei noi expertize topografice pentru evaluarea terenului de 3200. reținut inițial la masa de partaj, la prețul real de circulație si întocmirea unor noi propuneri de lotizare.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 596/22.10.2009 prin care a respins cererea reclamanților de completare a probelor și ca nefondat apelul declarat de aceștia împotriva încheierii interlocutorii din 11 decembrie 2007 și a sentinței civile nr.228 din 27 ianuarie 2009 ambele pronunțate de Judecătoria Vălenii d
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, referitor la critica vizând împrejurarea că prin sentința atacată s-a partajat o suprafață de teren mai mare decât cea reținută în încheierea interlocutorie, că aceasta este nefondată, întrucât, cu ocazia măsurătorilor efectuate și a identificării terenului în litigiu s-a ținut seama de actele premergătoare, respectiv certificatul de moștenitor nr.308/1985 privind succesiunea defunctului G și contractul de întreținere nr.-1870/1992 împreună cu schița de plan aferentă acestuia, iar faptul că s-a reținut o suprafață mai mare nu poate contraveni interesului părților care au solicitat omologarea variantei B din expertiza cu ocazia acordării cuvântului în fond.
Totodată, tribunalul a concluzionat că în condițiile în care apărătorul apelanților a învederat la data de 13 ianuarie 2009 că nu mai susține obiecțiunile
formulate la raportul de expertiză completare în ceea ce privește suprafața de teren reținută prin încheierea de partaj și evaluarea acesteia, el nu le mai poate reitera și susține prin motivele de apel.
Apreciind că evaluarea terenului supus partajului corespunde prețului practicat în zonă pentru terenurile din această categorie și în speță nu se impune completarea probatoriilor cu o nouă expertiză topo, instanța a respins atât cererea de completare a probelor, cât și apelul declarat de reclamanți ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții prin care au învederat că sunt incidente dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civilă, întrucât instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deși prin motivele de apel au criticat împrejurarea că sentința pronunțată încalcă prevederile încheierii interlocutorii din 11 decembrie 2007, Tribunalul Prahovas -a pronunțat și asupra legalității acestei încheieri de partaj, deși un atare lucru nu se ceruse de niciuna dintre părțile din proces.
O altă critică formulată de recurenți în baza disp.art.304 pct. 9 Cod pr.civilă, a vizat împrejurarea că hotărârea atacată este nelegală, motivat de faptul că a menținut sentința pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus partajarea unei suprafețe de teren de 4.260, respectiv cu 1.060 mai mult decât se reținuse prin încheierea de partaj.
În acest context, au apreciat reclamanții că partajarea unei suprafețe mai mari decât cea stabilită prin încheierea interlocutorie este greșită, deoarece prevederile încheierii din 11.12.2007 sunt obligatorii pentru instanța de fond și, în atare situație, nu se putea partaja decât terenul de 3.200. starea de coproprietate a părților asupra acesteia având la bază contractul de întreținere nr.1870/28.05.1992 autentificat de Notariatul de Stat V de
În susținerea aceluiași motiv reclamanții au precizat că instanța de fond nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de ei la raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care expertul nu a reținut corect dimensiunile laturilor terenului de 3.200, așa cum sunt ele evidențiate în schița de plan anexă la contractul de întreținere nr.1870/1992 (procedând la mărirea nejustificată a acestora) și a ignorat faptul că terenul supus împărțelii este delimitat cu gard pe aliniamentul 9 A, B, 7 de pe schița de plan anexă, diferența de 1.060 fiind situată dincolo de împrejmuirea ce delimitează terenul de 3.200 și aflându-se proprietatea Administrației Domeniilor Statului.
În continuare, s-a învederat că în mod greșit s- respins de către instanță cererea lor privind efectuarea unei alte expertize care să identifice în mod corect terenul de 3.200. reținut prin încheierea interlocutorie, precum și obiecțiunile vizând evaluarea suprafeței menționate anterior, deși stabilirea unui preț de 7,5 lei / pentru întregul teren este exagerată în raport cu prețul de circulație aplicat în zonă, cu atât mai mult cu cât, partea din spate a terenului este degradată și improprie culturilor agricole.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal pentru efectuarea unei noi expertize topometrice care să identifice și să evalueze corect terenul de 3.200. suspus împărțelii.
Pentru termenul din 15 februarie 2010, atât recurenții, cât și intimații au depus la dosar concluzii scrise prin care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
O primă critică formulată de recurenți vizează împrejurarea că instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității încheierii interlocutorii în condițiile în care nu se invocaseră nemulțumiri cu privire la aceasta prin calea de atac promovată.
Lecturând conținutul cererii și motivelor de apel (filele 5, 11 și 12 dosar Tribunalul Prahova ), se constată că reclamanții au declarat calea de atac numai în ceea ce privește sentința civilă nr.228/27 ianuarie 2009 Judecătoriei Vălenii d Munte și nicidecum nu au formulat critici vizând încheierea din 11.12.2007.
Ceea ce s-a punctat prin dezvoltarea motivelor de apel a fost tocmai împrejurarea că atâta vreme cât prin încheierea interlocutorie s-a reținut că părțile ar fi coproprietare asupra unui teren de 3200. împreună cu locuința și dependințele aflate pe acesta, partajarea prin sentința atacată a unei suprafețe mai mari de teren, respectiv 4260. apare ca fiind nelegală, expunându-se în continuare argumentele pentru care, în opinia lor, soluția la care s-a oprit Judecătoria nu poate fi primită.
În acest context concluziile instanței de apel prin care reține ca fiind nefondate nemulțumirile reclamanților în raport cu încheierea interlocutorie echivalează cu pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut, fiind incidente deci prev. art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la suprafața de teren ce a fost partajată prin sentința atacată, susținerile recurenților apar ca fiind întemeiate pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat expres ieșirea din indiviziune asupra terenului de cca 3200. a unei locuințe cu 4 camere și a unui grajd cu două încăperi aflate pe acesta, bunuri situate în comuna, și atribuirea în natură imobilului ( fila 1 dosar fond).
În justificarea demersului lor judiciar reclamanții au învederat că în baza contractului de întreținere nr.1870/28 mai 1992 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.1978/1 octombrie 2002 și ( moștenitoare ale defunctului G - în calitate de soție și respectiv fiică) le-au vândut cota lor de 10/16 din terenul de circa 3200. și 13/16 din construcția mai sus menționată aflată pe teren, restul cotei din aceste bunuri aparținând pârâtelor în calitate de nepoate ale lui
Din contractul de întreținere autentificat sub nr.1870/28 mai 1992 de Notariatul de Stat Local V de M (fila 4) rezultă cu certitudine că în privința terenului ce a făcut obiectul lui reclamanții au dobândit cota de 10/16 din suprafața de 3198. specificându-se că dimensiunile acestuia sunt cele configurate în schița de plan ce face parte integrantă din respectivul act ( schița aflată la fila 94 dosar fond).
Deși prin încheierea interlocutorie din 11.12.2007 (fila 36 dosar fond) s-a stabilit că masa de partaj este compusă din suprafața de cca 3200. o casă formată
din patru camere și un grajd cu două încăperi amplasate pe această suprafață, specificându-se exact cotele cuvenite părților ( pentru reclamanți 10/16 din teren și 13/16 din construcție, iar pentru pârâte 6/16 din teren și 3/16 din construcție), ulterior Judecătoria Vălenii de M dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra construcției identificate în precedent și asupra unui teren de 4260. deci pentru o suprafață cu 1060. mai mult decât era reținut în încheierea de partaj și pentru care părțile aveau acte de proprietate.
Potrivit principiului disponibilității, partea are dreptul să hotărască cu privire la exercitarea acțiunii civile și în acest sens ea este obligată să determine exact obiectul acțiunii prin cererea de chemare în judecată, urmând ca litigiul să fie soluționat în acest cadru, fără ca instanța să poată depăși limitele lui (art.129 alin.6 Cod pr.civilă).
Obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie o garanție a aplicării principiului menționat anterior și orice nerespectare a sa constituie o încălcare esențială a legii și determină casarea hotărârii.
Pe de altă parte se impune a se face precizarea că, potrivit art.268 alin.3 Cod pr. civilă, instanța este legată de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. Încheierea de admitere în principiu a acțiunii de partaj are caracterul unei încheieri interlocutorii prin care s-au adoptat măsuri decisive pentru soarta procesului și care oferă posibilitatea de a anticipa decizia finală, instanța fiind obligată, conform textului de lege arătat în precedent, să ia în considerare constatările făcute prin aceste încheieri.
În condițiile în care, în speța dedusă judecății, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului de cca 3200., pentru cota de 10/16 din această suprafață au depus contractul de întreținere, care justifică demersul lor, iar prin încheierea interlocutorie (care nu a fost atacată de nicio parte)în privința terenului s-a reținut că părțile se află în indiviziune asupra a 3200. împărțirea prin sentința atacată a unei suprafețe de 4260. între părțile din prezentul litigiu apare ca fiind nelegală.
Împrejurarea că la ultimul termen de judecată în fața Judecătoriei Vălenii d Munte apărătorul reclamanților a renunțat la obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză (care vizau printre altele tocmai aspectul că nu s-au identificat strict doar cei 3200. asupra cărora părțile se află în indiviziune) nu este de natură să justifice menținerea deciziei câtă vreme la dosar nu există nici un act de proprietate pentru diferența de 1060. partajată între părți ( 4260. identificați de expert și împărțiți -3200. menționați în contractul de întreținere). Practic, prin această modalitate de partajare s-a ajuns la o încălcare a principiului disponibilității și a rolului activ al judecătorului, a prevederilor art.268 alin.3 Cod pr.civilă, dar și la împroprietărire părților cu 1060.
În raport de considerentele expuse anterior este evident că decizia Tribunalului Prahova prin care s-a menținut sentința instanței de fond și s-a respins cererea reclamanților de efectuare a unei noi expertize topo este nelegală, motiv pentru care, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul declarat și va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, întrucât este necesară administrarea de probe noi.
În speță, cu ocazia rejudecării, urmează a se efectua o nouă expertiză topo care să identifice suprafața de teren de cca 3200. menționată în contractul de întreținere nr. 1870/28 mai 1992 și în schița de plan anexă la acesta, suprafață care fost reținută prin încheierea interlocutorie din 11 decembrie 2007 și pe baza evaluării acesteia realizată în raport de criteriile legale incidente, să procedeze la efectuarea propunerilor de lotizare (după preluarea datelor din expertiza constructor) cu respectarea disp.art.741 cod civil și art.6739Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, sat, nr.6, jud.P, împotriva deciziei civile nr.596/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în Slănic, str.-.-, nr.6, jud. P și, domiciliată în comuna, str. -, jud. P și în consecință:
Casează decizia civilă nr.596/22.10.2009 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
VG/VM
7 ex/01.03.2010
nr- Judec.V de
nr- Trib.
R,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
