Obligație de a face. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 1267/R/2009
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant R G, domiciliat în, nr.51, județul S M în contradictoriu cu intimatul pârât PROPRIETARILOR DE prin președinte, cu sediul în, nr.47, județul S împotriva deciziilor civile nr. 21/Ap din 11 februarie 2009 și, respectiv nr. 75/Ap din 3 aprilie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Instanța, conexează dosarul nr- la dosar -, și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
La 12 septembrie 2008, PROPRIETARILOR DE din satul reprezentat de a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul R G să dispună evacuarea imediată și necondiționată a turmei de 60 capete vaci proprietatea pârâtului de pe terenul proprietatea composesoratului și să stabilească o interdicție pentru pârât de a pășuna cu turma pe aceste terenuri.
Prin sentința civilă nr. 2568 din 22 decembrie 2008, Judecătoria Careia admis în parte acțiunea și a interzis pășunatul pe terenul proprietatea composesoratului a turmei sale de bovine, cu motivarea că el nu are calitatea de membru al composesoratului, astfel încât nu este îndreptățit să folosească pășunea.
Prin decizia civilă nr. 75/Ap din 3 aprilie 2009 Tribunalul Satu Marea respins atât apelul reclamantului cât și pe cel al pârâtului.
În ceea ce privește acțiunea composesoratului, instanța de control a apreciat că soluția criticată este legală și temeinică deoarece s-a făcut dovada că din luna noiembrie a anului 2008 pârâtul și-a retras animalele de la pășunat, astfel încât cererea în evacuare a rămas fără obiect. La fel, tribunalul a apreciat corectă admiterea capătului de cerere prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului o obligație de a nu face, întemeiat pe prevederile art. 480 cod civil, pășunea fiind în proprietatea composesoratului.
Împotriva soluțiilor pronunțate în cauză, pârâtul intimat RGa formulat recurs solicitând modificarea lor în întregime în sensul respingerii acțiunii cu motivarea, pe de o parte, că reprezentantul a formulat acțiunea în ciuda faptului că nu adunarea generală a composesoratului ar fi decis o astfel de atragere în proces recurentului ci este vorba de o inițiativă particulară și că, mai mult, el a încheiat contract de comodat cu mai mulți membrii ai composesoratului prin care aceștia i-au permis utilizarea pășunii în competența cotei ce le revine acestora.
Concomitent cu derularea procesului înregistrat sub nr-, se soluționa la aceeași instanță de fond cererea înregistrată sub nr- formulată de reclamantul R împotriva PROPRIETARILOR DE din comuna solicitându-se obligarea acestuia să-i permită reclamantului pășunatul bovinelor pe pășunea aflată în proprietatea composesoratului, și care constituie de altfel singura pășune din satul nou.
Prin sentința civilă nr. 2081 din 11 noiembrie 2008, Judecătoria Careia respins acțiunea reclamantului apreciind că pârâtul se bucură de toate atributele dreptului de proprietate și nu poate fi obligat să suporte exercițiul folosinței de către un terț.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul care a solicitat admiterea acțiunii sale cât și pârâtul care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului legitim al reclamantului, apreciindu-se că membrii composesoratului sunt moștenitorii foștilor proprietari și că reclamantul este un " venetic", acesta neputând avea nici o vocație la pământul strămoșilor membrilor persoane juridice.
Prin decizia civilă nr. 21/Ap din 11 februarie 2009, Tribunalul Satu Marea respins ambele apeluri ca nefondate.
Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză, reclamantul a declarat recurs invocând și în acest dosar lipsa acordului membrilor composesoratului față de această atitudine manifestată de reprezentantul legal al persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât au fost încheiate contracte de comodat prin care anumiți membrii ai composesoratului au permis reclamantului să utilizeze pășunea pentru bovinele care îi aparțin.
Cercetând lucrările celor două dosare instanța reține următoarele:
Este adevărat că persoanele juridice constituite în temeiul Legii nr. 1/2000 care au obținut o hotărâre judecătoreasca ce conferă calitatea lor de continuatoare ale persoanelor juridice ale căror drepturi au fost înscrise în cartea funciară asupra pădurilor și pășunilor anterior cooperativizării au primit în proprietate aceste terenuri cu destinație specială.
Asta nu înseamnă deloc, așa cum susține composesoratul proprietarilor de pășune din, că dreptul de a pășuna aparține exclusiv membrilor persoanei juridice. Nu trebuie uitat faptul că pășunea și pădurea au aparținut acestor forme asociative tocmai pentru că posesia și folosința revenea întregii comunități rurale iar faptul că în lumea modernă în comunitatea rurală respectivă trăiesc familii ale căror rădăcini nu coboară în urmă cu o sută de ani nu poate să însemne că acestora să li se refuze accesul la pășune, mai ales atunci când unitatea administrativ teritoriala nu și-a păstrat în proprietatea privată teren cu această destinație pentru ceilalți membrii ai comunității care nu au calitatea de membrii ai composesoratului.
La aceste terenuri cu destinație specială trebuie să aibă într-un fel sau altul acces toți membrii comunității și constituie un abuz de drept o interdicție stipulată în acest sens de membrii composesoratului.
Este adevărat că această posesie sau folosință nu trebuie să fie gratuită dar instanța nu poate să confirme o astfel de exercitare abuzivă a dreptului de proprietate a unei părți, a unei comunități rurale îndreptată împotriva unor alți membri ai comunității respective.
Cu atât mai mult, opoziția composesoratului îmbracă o formă ce depășește limitele normale ale exercitării proprietății în condițiile în care recurentul a făcut dovada că nu toți membrii persoanei juridice aprobă această atitudine, la dosar fiind contracte și declarații ale unora dintre membrii composesoratului care și-au dat acordul pentru ca recurentul să folosească pășunea și pentru bovinele sale.
Urmează ca părțile să încheie un acord privind condițiile în care folosința reclamantului va fi exercitată precum și contravaloarea acesteia, în caz de neînțelegere urmând să se apeleze din nou la instanță și, dacă va fi cazul, la o expertiză de specialitate.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 304 pct 8 și 9 combinat cu art. 312 alin 1-3 cod procedură civilă, instanța va admite recursurile formulate în cele două dosare conexate, conform considerentelor prezentei decizii.
În temeiul art. 274. pr. civilă, intimatul va fi obligat în favoarea recurentului la plata sumei de 730 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii avocat aferente redactării recursurilor, neacordându-se onorariul corespunzător susținerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant R G, domiciliat în, nr.51, județul S M în contradictoriu cu intimatul pârât PROPRIETARILOR DE prin președinte, cu sediul în, nr.47, județul S M împotriva deciziilor civile nr. 21/Ap din 11 februarie 2009 și, respectiv nr. 75/Ap din 3 aprilie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Satu Mare, pe care le modifică în sensul că:
ADMITE apelurile declarate de R G în dosarele nr- și nr- ale Tribunalului Satu Mare, și în consecință:
ADMITE acțiunea reclamantului R în dosar nt - a Judecătoriei Carei și obligă pe pârâtul PROPRIETARILOR DE să permită pășunatul bovinelor proprietatea reclamantului pe suprafața de pășune potrivit contractelor de comodat încheiate cu mai mulți membri ai composesoratului.
RESPINGE acțiunea reclamantului PROPRIETARILOR DE în contradictoriu cu pârâtul R G în dosar nr- al Judecătoriei Carei.
MENȚINE restul dispozițiilor sentințelor.
Obligă intimatul la plata, în favoarea recurentului, a sumei de 730 lei cheltuieli de judecată în recusr.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - - - -
ed dcz.
22.10.2009
Jud fond R/
Jud apel, /,
Dact IC
4 ex/26.10.2009
2 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța