Obligație de a face. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1290/2009-
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și domiciliați în O,-, Cod poștal -, județul B, în contradictoriu cu intimații și domiciliați în O,-, județul,împotriva deciziei civile nr. 971 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorii și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 3.06.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, pentru intimații și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.09.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta intimaților și depune la dosar copia chitanței nr.- din 25.09.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, cu care face dovada achitării onorariului de avocat și un set de fotografii (26 bucăți) din care reiese că zidul a fost înălțat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatorilor și solicită admiterea contestației, casarea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului. În motivare arată că, Curtea de APEL ORADEA nu era competentă să soluționeze recursul, s-a încălcat competența materială deoarece este vorba de mai puțin de 100.000 lei, iar Curtea de Apel nu a motivat de ce este competentă să judece. Solicită trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru judecarea în recurs a cauzei. Dă citire unui paragraf din decizia 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Invocă art. 317 și 318 Cod procedură civilă, învederând că este vorba de o greșeală materială, că au făcut dovada că valoarea este de 4700 lei, iar la Tribunalul Bihors -au judecat două dosare identice. Arată că, acel gard este pe terenul lor și toate numerele cadastrale sunt deplasate, motiv pentru care au făcut o acțiune pentru rezolvarea numerelor cadastrale. În caz contrar, ar însemna să se judece ei cu ei, iar acea hotărâre nu poate fi pusă în practică.
Reprezentanta intimaților și solicită respingerea prezentei contestații, învederând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra competenței și asupra suspendării. 8 din decizia instanței de recurs cuprinde motivarea pentru care s-a dispus respingerea recursului, iar cu privire la suspendare, arată că la termenul din 21.05.2009, cererea a fost pusă în discuția părților și s-a considerat că nu ar impieta soluționarea prezentei cauze. Precizează că, familia și-a umplut curtea cu pământ și întotdeauna se va scurge apa din amonte.
În replică, reprezentantul contestatorilor și învederează că sunt proprietari și în stânga și în dreapta gardului, iar sub aspectul suspendării, instanța nu a motivat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin contestația în anulare înregistrată la data de 3 iunie 2009, legal timbrată, contestatorii și au solicitat ca în contradictoriu cu intimații și să se dispună anularea deciziei civile nr. 971/21.05.2009 a Curții de APEL ORADEA și rejudecând recursul, a casa, în principal, cu trimiterea, decizia atacată iar în subsidiar, a dispune suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a litigiului care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Oradea.
În motivarea cererii lor, contestatorii au învederat că instanța de recurs nu era competentă să se pronunțe asupra recursului, competența aparținând Tribunalului Bihor, întrucât era vorba de un litigiu a cărui valoare este sub 100.000 lei.
S-a mai susținut că, respingând recursul cu motivarea că obiectul cauzei este neevaluabil în bani, instanța de recurs a nesocotit dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nesocotind aceste dispoziții rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 317 pct.2 Cod procedură civilă. Chiar dacă instanța ar aprecia că nu sunt incidente prevederile de mai sus, este evident că rezultatul recursului este rodul unei greșeli materiale a instanței de recurs, fiind incident motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de recurs nu putea soluționa recursul, întrucât în cauză erau incidente dispozițiile art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, rezultatul recursului fiind rolul unei greșeli materiale.
Contestatorii au mai invocat și alte motive, care vizează însă aspecte de fond ale cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. (1) pct.2 și art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea ca nefondată a prezentei contestații în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 971/21 mai 2009 aceleași instanțe, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 533/6 noiembrie 2008 Tribunalului Bihor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Hotărârea primei instanțe este susceptibilă de apel în condițiile în care obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă obligația de a face, acțiune care nu se înscrise în categoria litigiilor enumerate în textul art.282/1 alin.1 din Codul d e procedură civilă, fiind vorba de un litigiu al cărui obiect nu este evaluabil în bani.
În atare situație, s-a constatat neincidența motivului de casare reglementat de art.304 pct.1 din Codul d e procedură civilă, nesubzistând nici un temei pentru trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs Tribunalului Bihor.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, argumentele aduse în sprijinul acestuia sunt nefondate, având în vedere considerentele mai jos expuse.
În primul rând, s-a subliniat că temeiul de drept reținut de instanța de apel și-a găsit o corectă aplicare în speță, astfel susținerile recurenților în sensul că textul art.578 din Codul civil nu ar fi aplicabil pentru că ei nu ar fi stăvilit în nici un fel apele care se scurg pe terenul reclamanților pe care aceștia din urmă sunt obligați a le primi, au fost înlăturate de instanță pe considerentul că recurenții fac vorbire despre conținutul primelor două alineate ale textului mai sus invocat, or instanța de apel a făcut aplicarea alineatului 3 din articolul 578, care prevede că proprietarul fondului superior nu poate face nici o lucrare prin care s-ar agrava servitutea fondului inferior. În speță, pârâții, a căror proprietate se află pe parcela din amonte, au construit un gard din beton cu panouri din sârmă, căptușite cu panouri împletitură lemn.
. apei și acumularea acesteia pe terenul reclamanților, situat pe parcela din aval, este determinată - se arată în concluziile raportului de contraexpertiză - de lipsa unui drenaj la baza gardului construit de pârâți, precum și de elementele e ale terenului, experții precizând că, în orice caz, apa s-ar fi scurs dinspre amonte în aval, însă existența unui drenaj ar fi atenuat acumularea și mustirea de apă pe terenul reclamanților.
care constituie, în aprecierea experților, soluția pentru înlăturarea înfiltrării și acumulării apei pe terenul intimaților reclamanți, sunt realizabile în trei variante, din care varianta 1 agreată de instanța de apel, este cea care corespunde cerințelor dispozițiilor legale aplicabile în speță. Astfel, în condițiile în care prin edificarea gardului de către recurenții pârâți este agravată servitutea fondului inferior ce aparține intimaților reclamanți, a alege varianta a 2-a din expertiză - la care fac trimitere recurenții - ar însemna a-i împovăra cu încă o sarcină, cea a realizării unui sistem de drenare pe proprietatea acestora constând în realizarea unei rigole de suprafață, și aceasta în condițiile în care s-a stabilit pe deplin că situația actuală este determinată, pe lângă elementele e ala terenului, de lipsa unui drenaj la baza gardului construit de recurenții pârâți. O astfel de variantă ar fi fost oportună în ipoteza în care doar elementele e ale terenului ar fi constituit singura cauză a existenței infiltrațiilor și acumulării de apă pe terenul reclamanților, dar nicidecum în situația dată, când recurenții pârâți sunt cei care, prin edificarea gardului, în absența unor drenaje corespunzătoare, au agravat servitutea fondului inferior aparținând intimaților reclamanți, deși dispozițiile legale precitate interzic acest lucru, iar obligația înlăturării unei astfel de agravări, fără îndoială, că le incumbă recurenților și nicidecum proprietarilor fondului inferior.
Față de aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, decizia recurată fiind păstrată în totalitate.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct.2 Cod procedură civilă, invocat ca temei de drept al prezentei cereri, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și anume: "dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Al doilea motiv de contestație în anulare de drept comun (prev. de art. 317 pct.2 Cod procedură civilă), vizează situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență iar pentru exercitarea acestei căi de atac ar trebui ca partea sau instanța din oficiu, să nu fi invocat excepția de necompetență și ca recursul părții să fi fost respins fără a fi cercetat în fond.
Ori, unul din motivele de recurs invocate de către cei doi pârâți, a fost cel ce viza excepția de necompetență materială a Curții de Apel în soluționarea recursului competență care aparține Tribunalului Bihor, fiind vorba de un litigiu de sub 100.000 lei.
Această excepție a fost însă respinsă de C, care în considerentele deciziei atacate a arătat că, hotărârea primei instanțe este susceptibilă de apel, în condițiile în care obiectul litigiului (obligație de a face) nu este evaluabil în bani, acțiune care nu se înscrie în categoria litigiilor enumerate de textul art. 282 indice 1 alin.(1) Cod procedură civilă.
Față de prevederile art. 317 alin. (1) pct.2 Cod procedură civilă, se apreciază că în situația în care excepția de necompetență a fost invocată, doar instanța a respins-o, partea nu va putea folosi contestația în anulare, care este o cale de retractare, iar nu de reformare, neputându-se concepe ca aceeași instanță să revină asupra propriei soluții.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, invocat de asemenea ca temei de drept al contestației în anulare, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prev. de art. 317 Cod procedură civilă, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
De aici rezultă că nu pot fi repuse în discuție pe această cale, acele motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau unei încălcări a legii.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs pronunțându-se asupra excepției invocate de către recurenți și reținând că litigiul de față nu face parte din categoria celor enumerate de textul art. 282 indice 1 alin.(1) Cod procedură civilă a analizat toate criticile invocate de recurenți cu privire la competența de soluționare și căile de atac, astfel că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă.
Raportat la soluția adoptată cu privire la competență se apreciază că nu este vorba de o eroare materială sau de omisiunea instanței de recurs în a face referire la decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 pct.1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al litigiilor civile și comerciale.
Cât privește cererea de suspendare a judecării recursului, invocată de către recurenți, este de relevat că instanța de recurs în ședința publică din 21.05.2009 a respins această cerere, apreciind că soluționarea recursului nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr- al Judecătoriei Oradea.
Așadar, instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra acestei cereri, iar modul de soluționare al acesteia nu poate face obiectul unei contestații în anulare, nefiind vorba de o eroare materială în înțelesul textului art. 318 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct.2 și 318 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA urmează a respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga contestatorii la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația n anulare declarată de contestatorii și domiciliați în O,-, Cod poștal -, județul B, în contradictoriu cu intimații și domiciliați în O,-, județul,împotriva deciziei civile nr. 971 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Obligă părțile contestatoare să plătească părților intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /11.11.2009
Jud.recurs: - -
Dact./13.11.2009
Ex.2
4 com./19.11.2009
1. contestatorii și
2. domiciliați în O,-, Cod poștal -, județul,
3. intimații și
4. domiciliați în O,-, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
