Obligație de a face. Decizia 1300/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1300/R/2009
Ședința publică din 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 143/A din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- privind și pe pârâții intimați, -, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect obligație de a face.
dezbaterilor și concluziile puse de reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat, avocat, din Baroul Cluj, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.722 din 3.05.2005 a Judecătoriei D e j, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâților, -, de la Consiliul local C și în consecință, au fost obligați pârâții să încheie contract de închiriere a pășunii conform procesului-verbal de licitație cu reclamantul sub sancțiunea daunelor cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii civile și până la executarea obligației.
Au fost obligați pârâții să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2.201.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit procesului verbal din 15.04.2004, reclamantul a îndeplinit formalitățile cerute de lege în scopul licitării și închirierii pășunii în suprafață de 153 ha situată în satul, pe termen de 15 ani. În procesul-verbal s-a precizat că în baza lui se va încheia contractul de închiriere, în care se vor stipula toate clauzele necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor și realizării acțiunilor prevăzute în caietul de sarcini.
Hotărârea de licitare și obligare la încheierea contractului de închiriere, nu a fost respectată de pârâți. Primarul trebuia să pună în aplicare hotărârea de încheiere a contractului de închiriere și concesiune a pășunii în urma licitației, ceea ce nu a făcut.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamantul a îndeplinit formalitățile necesare, a participat la licitație și a câștigat-o pentru suprafața de 153 ha pășune, conform procesului - verbal din 15.04.2004.
Prin decizia civilă nr.367/A din 2 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.722 din 3.05.2005 a Judecătoriei D e j, care a fost schimbată în sensul că s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul, împotriva pârâților, și, pentru obligare la încheierea contractului de închiriere și daune cominatorii.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la baza obligării apelantului să încheie contractul de închiriere cu reclamantul a stat caietul de sarcini și procesul-verbal de licitație din 15.04.2004 prin care acesta a fost declarat adjudecatar.
Ca urmare a rămânerii irevocabile a deciziei civile nr.336/A/2007 a Tribunalului Cluj, prin care cele două acte au fost desființate, dreptul reclamantului de a încheia contractul de închiriere cu privire la suprafața de 153 ha pădure în localitatea a fost desființat retroactiv, astfel că în sarcina apelantului nu mai subzistă nici o obligație.
Chiar dacă prin sentința ce face obiectul prezentului apel, s-a dispus obligarea apelantului să încheie contractul de închiriere în calitate de Primar al comunei, tribunalul a apreciat că nu se mai impune a fi analizat motivul de apel cu privire la nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de a încheia contractul de închiriere și a celorlalte motive invocate, atât timp cât dreptul reclamantului-intimat la încheierea contractului de închiriere, nu mai subzistă. Nepronunțarea instanței cu privire la precizarea de acțiune putea fi invocată doar de reclamant, nu și de pârât.
Prin decizia civilă nr.2178/R din 6 noiembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.367/A din 2 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că în apel cauza a fost suspendată la data de 8.11.2005, în temeiul art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea dosarului nr.2102/2005 al Judecătoriei Cluj -
Cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen la 2 septembrie 2008, iar așa cum rezultă din actul de la fila 25, reclamantul a solicitat în virtutea dreptului la apărare, acordarea unui termen pentru angajare de apărător.
Or, dreptul la apărare constituie una din garanțiile procesuale ce garantează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil. Noțiunea de proces echitabil presupune și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, principiu care conferă garanția unui proces echitabil în care părțile prezente își pot formula apărările.
Cererea reclamantului de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător era justificată atât în virtutea dreptului la apărare și la un proces echitabil, dar și față de faptul că după repunerea pe rol, urma să fie pusă în discuția părților situația rezultată în urma soluționării dos.nr.2102/2005.
Or, prin neacordarea termenului solicitat, reclamantul a fost privat de dreptul la apărare care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil.
Prin decizia civilă nr.143/A din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.722 din 3.05.2005 a Judecătoriei D e j, pe care a schimbat-o în sensul că s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâților, și, pentru obligarea la încheierea contractului de închiriere și la daune cominatorii.
A fost obligat intimatul să îi plătească apelantului cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 500 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pretenția reclamantului de obligare a pârâților la încheierea contractului de închiriere, se întemeiază pe procesul-verbal de adjudecare, prin care a câștigat licitația organizată de Consiliul local pentru închirierea pășunii de 153 ha a comunei.
Separat, prin acțiunea înregistrată sub nr-, pârâtul-apelant a solicitat constatarea nulității caietului de sarcini și a procesului-verbal de licitație încheiat la data de 15.04.2004, acte pe care se întemeiază pretenția reclamantului din actualul dosar,. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr.1263/2006 a Judecătoriei D e j, dar prin decizia civilă nr.337/A/2007 a Tribunalului Cluj, sentința a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a constatării nulității absolute a caietului de sarcini, pe baza căruia s-a organizat licitația din 15.04.2004 de Consiliul local și a procesului-verbal de adjudecare prin care pârâtul a obținut dreptul de a închiria suprafața de 153 ha teren în localitatea. Decizia tribunalului a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul, prin decizia civilă nr.2284/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Dată fiind soluția pronunțată prin hotărârile judecătorești menționate, solicitarea reclamantului de încheiere a contractului de închiriere pentru terenul ce a făcut obiectul licitației din 15.04.2004, nu mai are suport.
Nu prezintă nicio relevanță faptul că în litigiul de față pârâtul este chemat în calitate de primar al comunei, pe când în litigiul în care s-a constatat nulitatea caietului de sarcini și a procesului-verbal de licitație a fost parte persoana fizică, de vreme ce hotărârea anterioară este pronunțată în contradictoriu cu reclamantul, căruia îi este indiscutabil opozabilă.
Singurul care ar putea invoca inopozabilitatea hotărârii anterioare întemeindu-se pe distincția sesizată de intimat, este doar recurentul, care însă nu are niciun interes să invoce un astfel de aspect.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea deciziei atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei pronunțate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul, ca nefondat.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece în baza art.137 pr.civ. coroborat cu art.129 alin. (6) același cod, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor, or prima instanță și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului.
Instanța de apel în rejudecare, a considerat că nu se impune analizarea excepțiilor invocate și nesoluționate în fața primei instanței. Era imperios necesar să se stabilească cine are calitate procesuală pasivă în cauză și în considerarea stabilirii cu prioritate a acestui aspect, a cadrului procesual, reclamantul are dreptul să cunoască dacă pârâtul are sau nu calitate procesuală pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât acesta și-a invocat lipsa acestei calități.
Stabilirea cadrului procesual este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât în acest litigiu reclamantul a solicitat să se constate că în prezentul litigiu se judecă în contradictoriu cu instituția primarului comunei și nicidecum cu persoana fizică. Această stabilire a cadrului procesual se impune și în considerarea deciziei civile nr.2284/R/2007 a Curții de APEL CLUJ, în care s-a reținut că "desigur acțiunea civilă a fost exercitată de reclamant în nume personal și nu în reprezentarea unității administrativ teritoriale".
Instanțele de judecată ar fi trebuit să se pronunțe cu prioritate asupra calității procesuale pasive a pârâtului.
Modificarea deciziei atacate a fost solicitată de către reclamantul-recurent, deoarece este fără putință de tăgadă că persoana juridică ce reprezintă comuna și care în numele acesteia semnează contractele de închiriere sau de concesionare, este instituția primarului.
Instanța de apel a făcut o greșită calificare a cadrului procesual considerând că în prezentul litigiu reclamantul se judecă cu persoana fizică, or în realitate, reclamantul a chemat în judecată instituția primarului, singurul competent să încheie contractele de închiriere sau de concesionare în numele comunei.
În mod greșit a reținut prima instanță că în litigiul în care s-a pronunțat nulitatea caietului de sarcini și a procesului-verbal de licitație, a fost parte persoana fizică, întrucât este legal și firesc ca o hotărâre judecătorească să le fie opozabilă tuturor persoanelor față de care aceasta a fost pronunțată, adică profită uneia dintre părți în detrimentul celeilalte părți sau după caz poate fi opusă de o parte unei alte părți față de care a fost pronunțată hotărârea. Instituția primarului nu avea cum să îi opună reclamantului elemente stabilite într-o hotărâre judecătorească în care acesta nu a fost parte.
Asupra faptului că în cadrul dosarului în care a fost pronunțată decizia civilă nr.337/2007, persoana a acționat în calitate de persoană fizică s-a stabilit în mod irevocabil prin decizia civilă nr.2284/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 15-16, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a depus concluzii scrise la dosar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă introductivă de instanță, reclamantul, i-a chemat în judecată pe pârâții " - primarul comunei, - viceprimar comuna, - secretar primăria, - contabil primăria, - inginer agronom primăria și - consilier Consiliul Local ".
În sens procesual, principiul disponibilității îl îndreptățește pe titularul dreptului subiectiv să pornească sau nu procesul civil, să determine limitele judecății și obiectul acesteia, etc. În speță, reclamantul este acela care l-a chemat în judecată pe " - primarul comunei ", astfel că în prezent nu poate tocmai el să invoce faptul că persoana chemată de el în judecată în calitate de pârât, nu are calitate procesuală pasivă, deoarecenemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Dacă reclamantul ar fi chemat în judecată "instituția primarului com.", așa cum afirmă neîntemeiat în recurs, trebuia să formuleze în acest fel denumirea pârâtului, pentru a rezulta în mod explicit că înțelege să se judece cu primarul ca autoritate executivă a comunei, în sensul art.21 alin. (1) din Legea nr.215/2001, iar nu cu " - primarul comunei ".
Atunci când Judecătoria Dej prin sentința civilă nr.722 din 3.05.2005 a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților persoane fizice, printre care și, reclamantul nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, considerând că este bine să fie obligat la încheierea contractului de închiriere a pășunii sub sancțiunea daunelor cominatorii și la cheltuieli de judecată, pe reclamant deranjându-l faptul că pârâtul a exercitat calea de atac a apelului în contra sentinței. Reclamantul nu a renunțat la judecată împotriva pârâtului, iar după pronunțarea sentinței nu a declarat apel împotriva ei, invocând lipsa calității procesuale a pârâtului.
Câtă vreme reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul " - primarul comunei ", iar acțiunea a fost admisă și față de acesta, în mod legal pârâtul a declarat apel împotriva sentinței.
În considerentele deciziei recurate, instanța de apel s-a referit și la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, pe care nu a admis-o, ceea ce nu înseamnă că nu s-a pronunțat asupra ei, ci că nu a fost soluționată în sensul dorit de reclamant, în opinia căruia o persoană are calitate procesuală pasivă numai până în momentul în care se admite acțiunea împotriva lui, după care brusc nu mai are calitate să atace hotărârea judecătorească prin care a fost obligat la o anumită prestație.
de sarcini și procesul-verbal de adjudecare a pășunii în suprafață de 153 ha din localitatea, încheiat la data de 15.04.2004, au fost anulate într-un alt ciclu procesual, finalizat prin decizia civilă nr.2284/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Din moment ce s-a constatat nulitatea absolută a actelor pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, în mod legal tribunalul a admis apelul pârâtului împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamntului în contradictoriu cu pârâții.
Nu se impune casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond soluția tribunalului este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 7,8 și 9 și a art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.143/A din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.DT: 25.05.2009
Dact.CA: 28.05.2009 - 2 ex.
Jud.apel:;
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
