Obligație de a face. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 132/A/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, în calitate de mandatar legal al defunctei împotriva sentinței civile nr. 419/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
Procedura este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.09.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 419/2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea formulată de reclamantul în calitate de mandatar al defunctei în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că titularul notificării în baza căreia s-a emis dispoziția nr.915/2007 de către pârâta Primăria orașului prin Primar, în temeiul nr.10/2001 și calitatea reclamantului de mandatar al acestuia, se constată că într-adevăr notificarea a fost formulată de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat, identificat în CF nr.3325 nr. top 522, 523, 524, prin mandatar cu procură autentificată sub nr.2097/1998 de BNP (26, 30 dosar secția contencios administrativ).
Cu toate acestea, prin dispoziția nr. 915/2007 măsurile reparatorii au fost dispuse pe numele numitei Melita prin mandatar cu procură specială, deși aceasta a decedat în 09.08.2003 conform certificatului de deces în extras pentru uz oficial, depus la 20 dosar secție civilă, fără a depune vreo notificare și fără a-l mandata pe reclamantul în acest sens.
Astfel, cererile reclamantului privind greșeala de nume a titularului dreptului apar justificate, însă ulterior înregistrării acțiunii de față în data de 11.02.2008, pârâta a emis o nouă dispoziție cu nr.197/25.02.2008 prin care "abrogă" expres la art.5 din aceasta, dispoziția nr.915/2007.
Susținerile reclamantului că actul nu putea fi revocat de emitent, odată ce i-a fost comunicat, nu au fost primite, având în vedere că potrivit art.25 alin.4 din 10/2001 republicată în baza nr.247/2005, decizia sau dispoziția emisă, face dovada proprietății persoanei îndreptățite, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prin urmare, acesta este momentul intrării în circuitul civil al deciziilor, dispozițiilor date în temeiul 10/2001.
Până la întabularea în CF, actele emise în procedura administrativă, ca de altfel actele administrative în general, sunt în principiu revocabile și pot fi desființate pentru nelegalitate de către organul emitent, pentru că legea nu declară, decât cu unele excepții, că ele sunt stabile, definitive sau irevocabile, astfel că: organul emitent nu se desesizează prin adoptarea lor, având dreptul de a reveni asupra deciziilor precedente.
Revocarea desființează definitiv actul emis, cu efect retroactiv, așa încât prin "abrogarea" (sinonimă cu revocarea) dispoziției nr.915/2007 prin dispoziția nr.197/2008, litigiul de față a rămas fără obiect sub aspectul îndreptării erorilor materiale invocate și de a răspunde la petițiile adresate pârâtei în legătură cu această dispoziție.
Cât privește daunele morale și materiale pretinse, s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral sau material cauzat prin întârziere de care pârâta să fie ținută a-l repara, astfel că aceste cereri au fost respinse ca nefondate.
Nu au fost acordate nici cheltuielile de judecată pretinse cu înscrisul de la 24 dosar secție civilă, chiar dacă dispoziția de "abrogare" a fost emisă în timpul procesului, întrucât priveau cereri care au fost respinse de Curtea de APEL ALBA IULIA sau taxe judiciare achitate în procedura declarată în contencios administrativ, care pot fi restituite reclamantului la cerere, ca urmare a calificării naturii juridice a acțiunii în baza 10/2001. Nici bonurile depuse nu pot face dovada că reprezintă cheltuieli cauzate în legătură cu procesul de față, știut fiind că reclamantul are pe rolul instanțelor diferite litigii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu - Secția de Contencios Administrativ.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța civilă nu era competentă să soluționeze cererea sa deoarece el a solicitat îndreptarea erorii materiale a actului administrativ - Dispoziția nr. 915/2007 a Primarului orașului - în sensul că acolo unde scrie "Melita" să se scrie " ", deci o acțiune care nu avea nici o tangență cu art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu a atacat fondul.
Pe fondul cauzei s-a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată: îndreptarea erorilor materiale din dispoziția de retrocedare imobil și despăgubiri nr. 915/2007, obligarea intimatei să răspundă la petițiile adresate, obligarea intimatei să îi comunice noua dispoziție de retrocedare cu înlăturarea erorilor materiale. Apelantul a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat în recursul privind competența materială a instanței, restituirea taxei de timbru în valoare de 43,3 lei, micșorarea onorariului avocatului pe care partea adversă l-ar angaja și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel.
Intimata Primăria orașului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. De asemenea, intimata invocat în întâmpinare excepția lipsei calității de reprezentant al apelantului în fața instanței de apel motivat de revocarea tacită a mandatului reclamantului prin numirea unui nou mandatar la data de 26.02.2008 și excepția lipsei interesului în promovarea apelului, întrucât dispoziția 915/2007 a fost revocată prin dispoziția 197/2008.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul apel este fondat și va fi admis pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Reclamantul a sesizat Tribunalul Sibiu cu o acțiune pe care a intitulat-o " acțiune de contencios administrativ" solicitând îndreptarea erorilor materiale strecurate în Dispoziția 915/2007 emisă de pârâta Primăria orașului, obligarea pârâtei să-i răspundă cererilor depuse prin fax și la care susține că nu a primit răspuns precum și acoperirea prejudiciului cauzat prin acordarea de daune materiale și morale. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și pe codul civil în privința despăgubirilor.
În aceste condiții, în care reclamantul a precizat expres temeiul juridic al cererii sale înțelegând să aleagă o anumită cale procedurală deschisă de lege, insistând ulterior prin toate precizările depuse în fața instanței asupra faptului că este o acțiune de contencios administrativ ( 20- 23,. 46), în mod nelegal a procedat instanța atunci când a schimbat temeiul juridic al cererii reclamantului, considerând că în speță este aplicabilă Legea 10/2001 și, prin urmare, față de dispozițiile art. 26 alin. 3 din această lege, competența materială ar aparține Secției Civile.
De altfel reclamantul a și timbrat cererea sa cu 4 RON taxă judiciară de timbru, iar instanța de contencios administrativ a respins cererea de reexaminare formulată de reclamant indicând în drept art. 3 lit. "m" din Legea 146/1997 ( 41).
Or, acest articol se referă la timbrarea cererilor introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Or, atâta timp cât s-a considerat că reclamantul a sesizat instanța cu o acțiune în contencios administrativ, punându-i-se în vedere să achite o taxă judiciară de timbru aferentă acestui tip de acțiune, în mod nelegal și arbitrar a schimbat instanța temeiul juridic al cererii reclamantului la termenul din 11.06.2008 ( 46), considerând că în speță este incidentă Legea 10/2001 ( cu atât mai mult cu cât o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 nu se timbrează).
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 297 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea va admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 419/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, pe care o va anula, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, conform temeiului juridic și căii procedurale expres precizate de reclamant.
Instanța de rejudecare, ca instanță competentă, va analiza și excepțiile invocate de intimata pârâtă în fața instanței de apel, respectiv va verifica calitatea de reprezentant al reclamantului vis - a - vis de numirea noului mandatar în persoana lui -, interesul reclamantului în promovarea și continuarea acțiunii având în vedere noua dispoziție 197/2008, precum și înscrisurile depuse în fața instanței de apel.
Cheltuielile de judecată vor fi analizate de instanța de rejudecare, ea fiind instanță competentă să se pronunțe asupra tuturor cererilor.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 419/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare Secției comerciale și de contencios administrativ de la Tribunalul Sibiu.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
4 ex/20.10.2009
Jud. fond -
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
