Obligație de a face. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 137/

Ședința publică din 06 Februarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul cu domiciliul ales la av. & din Târgu-M,-/A, județul M, împotriva deciziei civile nr. 262 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal s-au prezentat pârâtul recurent personal și asistat de av. și reclamantul intimat, lipsă reclamanta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 14,6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbre judiciare, anulate la dosar, (fila 28 dosar), au sosit relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu -M, reclamanții intimați au depus la dosar o" completare la motivarea pe fond", după care;

Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar copia plângerii formulate împotriva Rezoluției din data de 17.10.2008 emisă de Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu -M, citația din dosarului nr-, cu termen de judecată la data de 24 februarie 2009, când urmează ase soluționa plângerea împotriva rezoluției menționate, solicită amânarea cauzei până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Tg.

Instanța apreciind asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul pârâtului recurent, în vederea soluționării dosarului nr- al Judecătoriei Tg.M, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției din data de 17.10.2008 a Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu -M, o găsește nefondată și o respinge.

Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel Tribunalul Mureș. In subsidiar modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat de pârât, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii petitelor din acțiunea introductivă, având ca obiect desființarea gardului edificat în potul comun, demontarea porții de fier de pe scări, refacerea fundației distruse și autorizarea reclamanților să efectueze lucrări de reparații pe cheltuiala pârâtului, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, conform înscrisurilor depuse la dosar, subliniind faptul că pârâtul a procedat la împărțirea imobilului în mod ilegal.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4987 din 27.11.2006 a Judecătoriei Tg.M s-a admis acțiunea formulată de reclamanții si, în contradictoriu cu pârâtul .

L-a obligat pe pârât la desființarea gardului edificat în podul comun al imobilului locuit de părți, situat în Tg. M,-, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtului.

L-a obligat pe pârât la demontarea porții de fier aflată pe scările imobilului menționat, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

L-a obligat pe pârât la demontarea camerei de filmat amplasată în holul comun al imobilului menționat, iar în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

L-a obligat pe pârât la refacerea fundației distruse, cu respectarea măsurilor de consolidare cuprinse în raportul de expertiză tehnică ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în caz de refuz al pârâtului autorizează reclamanții să efectueze lucrările menționate pe cheltuiala pârâtului.

L-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 620,08 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii s-a reținut că din situația de fapt rezultată în cauză, respectiv efectuarea de către pârât a lucrărilor menționate, fără acordul reclamanților, dreptul de proprietate al acestora reglementat de disp. art.480 cod civil a fost îngrădit, în ceea ce privește folosința spațiilor aflate în coproprietate comună, fiind incidente în cauză și disp.art.1077 și 1073 Cod civil.

Prin decizia civilă nr.262 din 09.10.2008 a Tribunalului Mureșs -a admis apelul formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.4987/27.11.2006 a Judecătoriei Tg.

A schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că, a respins petitul având ca obiect demontarea camerei de filmat amplasată în holul comun al imobilului, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut aceeași stare de fapt și de drept, cu mențiunea că reclamantul este de acord cu montarea camerelor de filmat dacă nu sunt orientate spre intrarea în apartamentul lui.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În subsidiar, s-a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței judecătoriei, în sensul respingerii petitelor din acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea de casare a hotărârii s-a arătat că motivul incident în cauză este cel prevăzut de disp. art.312 alin.3 Cod pr.civilă - modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

Problema juridică esențială dezlegării pricinii o reprezintă existența acordului de voință al părților cu privire la modalitatea de partajare a folosinței părților comune din imobil.

Cu privire la acest aspect, prima instanță a intrat în cercetarea fondului, fără a administra vreo probă, în condițiile în care înscrisurile și interogatoriul administrat în cauză nu vizau această problemă și nu duceau la dezlegarea pricinii.

Prima instanță a respins cererea de probațiune testimonială cu motivarea că nu este utilă soluționării cauzei.

Or, apelantul tindea să dovedească faptul esențial tranșării litigiului, elementele concrete ale tezei probatorii fiind indicate instanței.

Întrucât pentru valabila constituire a acestui acord de voință nu era necesară întocmirea unui înscris, probațiunea testimonială era pe deplin admisibilă în cauză, fiind singura de natură a lămuri raportul juridic al părților.

Potrivit disp.art.167 alin.1 Cod pr.civilă dovada testimonială propusă trebuia încuviințată întrucât aducea dezlegarea pricinii.

Referitor la cererea de modificare, respectiv schimbarea hotărârii, motivul de recurs incident în cauză este cel prevăzut de disp.art.304 pct.9 teza a III-a Cod pr.civilă - hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de apel a aplicat în mod eronat disp.art.1075 Cod civil, considerând că lucrările realizate de recurent aduc atingere dreptului de proprietate al intimaților, nesocotind regimul pretinsei coproprietăți forțate și perpetue, în condițiile în care recurentul nu a îngrădit în nici un fel drepturile vecinilor săi.

Recurentul a efectuat lucrările de împărțire a podului, de montare a porții din casa scărilor și a camerelor de filmat pentru a-și proteja dreptul său de proprietate, demersul său fiind determinat în exclusivitate de necesitatea de a pune capăt actelor abuzive ale intimaților care i-au sustras diverse bunuri depozitate în podul imobilului și au depozitat mari cantități de deșeuri în același loc, îngrădind astfel accesul recurentului.

În susținerea aspectelor relevate s-a anexat copia plângerii penale promovate de recurent, împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Recurentul a discutat în prealabil cu intimații, convenind cu privire la modalitatea de partajare faptică a podului.

Se impune a accentua că indiferent de împrejurarea potrivit căreia partajul de folosință nu are reglementare în codul civil, părțile pot conveni în sensul partajării folosinței unui imobil aflat în coproprietate forțată sau a unor părți dintr-un astfel de imobil, existând în acest sens o bogată practică judiciară.

Coproprietatea forțată, excepțional, poate înceta, prin acordul proprietarilor când partajul ar fi posibil în raport cu natura bunului comun.

În mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanților le este îngrădită posesia, folosința și dispoziția materială a întregului pod, atâta timp cât coproprietarii beneficiază în mod egal de dreptul de folosință, cele două părți ale podului având aceeași suprafață.

În ceea ce privește poarta de fier de pe scări, în realitate nu este vorba despre un obstacol de natură a împiedica accesul intimaților, ci de o portiță cu înălțimea de aproximativ 50 cm, având rolul de a limita accesul persoanelor necunoscute și a câinilor vagabonzi în imobil.

De altfel, buna credință a recurentului este evidentă atâta timp cât acesta a remis o cheie și intimaților iar poarta respectivă nu îi prejudiciază în vreun fel.

Demersul recurentului a fost determinat de necesitatea protejării dreptului său de proprietate, în condițiile în care domiciliază în străinătate.

Cu referire la pivnița realizată de recurent la subsolul imobilului s-a relevat că, în cursul anului 1981, s-a procedat la efectuarea unor lucrări de reparații la instalația de apă și canalizare, iar la finalizarea acestor lucrări, nu s-a mai acoperit golul creat în urma intervenției.

Astfel s-a creat o încăpere de dimensiuni foarte reduse, s-a montat o mică ușă de acces, rezultând practic o de alimente.

Lucrările mai sus menționate au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, recurentul obținând în prealabil autorizația de construire nr.113/15.08.1980 prin care Consiliul Popular al Municipiului Tg.M a aprobat crearea unei cămări de alimente.

Prin notele de ședință depuse, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:

Reclamanții sunt proprietarii apartamentului nr.2 iar pârâtul al apartamentului nr.4 din imobilul situat în Tg.M,-, înscris în CF nr.844 Tg.

Problema juridică esențială care se pune este că podul, scările de acces și zona de sub rampa scării se află în proprietate forțată și perpetuă.

În prezent, regimul juridic al acestei coproprietăți este stabilit prin Legea nr.50/1991 și Legea nr.114/1996.

Coproprietatea forțată și perpetuă are ca obiect bunuri care, prin natura lor, pot și sunt folosite în mod permanent de doi sau mai mulți proprietari, neputând fi împărțite.

Această coproprietate este forțată, deoarece există și se menține independent și în afară de voința copărtașilor.

De asemenea este perpetuă datorită scopului sau destinației căreia îi sunt afectate bunurile respective.

Bunurile mai sus arătate sunt destinate să deservească unități locative distincte și sunt necesare pentru utilizarea apartamentelor conform destinației.

Pe lângă faptul că partajul de folosință nu este reglementat de Codul civil, având în vedere că această coproprietate este forțată un partaj voluntar de folosință între părți nu poate interveni, deoarece s-ar eluda dispoziții imperative ale legii și dacă sunt împărțite, aceste bunuri devin improprii folosinței căreia i-au fost destinate.

Motiv pentru care instanța de apel în mod just a respins proba testimonială solicitată ca nefiind utilă și pertinentă soluționării cauzei, nefiindu-i aplicabile prevederile art.728 Cod civil.

De altfel, reclamanții au negat existența vreunei înțelegeri privind partajul de folosință.

Fiecare coproprietar poate poseda și utiliza bunul comun, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari dar trebuie să respecte următoarele condiții: să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente de aceeași natură, ale celorlalți coproprietari; să exercite aceste atribute numai pentru utilizarea bunului principal spre a cărui folosire sau exploatare este destinat bunul accesoriu, în acord cu interesul celorlalți coproprietari.

Ori, prin efectuarea lucrărilor asupra părților și dotărilor comune ale imobilului reclamanților le este îngrădită posesia, folosința și dispoziția materială.

De altfel autorizația de construire nr.113/15.08.1980 la care face referire recurentul s-a eliberat pentru efectuarea unei cămări de alimente la apartamentul nr.4 iar nu sub rampa scării astfel cum a constatat expertul, aceasta fiind coproprietatea forțată și perpetuă a părților.

În această situație, nefiind incident vreun motiv de casare și modificare prev. de art.304 și art.312 Cod pr.civilă, instanța, urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul cu domiciliul ales la av. & din Târgu-M,-/A, județul M, împotriva deciziei civile nr. 262 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 Februarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.CC/2 exp.

03.03.2009

Jd.fd.CM

Jd,tr.CB,

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Tg Mures