Obligație de a face. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1396
Ședința publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 18 2009, privind judecarea recursurilor formulate de pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, cu sediul în M,-, jud. G, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A ULUI OLTENIA SA TG. J, cu sediul în Tg. J,--15, jud. G și pârâta INSTITUTUL DE CERCETARE MINE PE C, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 206 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 482 din 24 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M, cartier,-, jud. G și intimata - chemată în garanție PRIN, cu sediul în Tg. J, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 18 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtele M și Tg. J, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate să execute lucrările neexecutate și să remedieze lucrările necorespunzătoare deja făcute la casa și gospodăria din Cartierul, mun. M, necorespunzătoare proiectului stabilit din punct de vedere calitativ, precum și nerespectarea efectuării tuturor lucrărilor necesare. A solicitat de asemenea daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost strămutată gospodăria sa, ca urmare a deversării pământului excavat și depus în halda, pârâtele având obligația reconstruirii gospodăriei în mun. M, Cartier; construcția casei nu corespunde cu proiectul aprobat, deoarece s-a renunțat la supraînălțare, fără să fie consultată reclamanta și nu a fost în posesia proiectului și a celorlalte acte ce priveau gospodăria; acoperișul este făcut cu materiale necorespunzătoare, atât lemnăria cât și țigla folosite fiind de proastă calitate, pârâtele orientându-se pentru cheltuieli cât mai mici.
A mai precizat reclamanta că nu a intrat în posesia actelor privind construcțiile ce trebuiau efectuate, decât ca urmare a sesizării Parchetului pentru fals și uz de fals, înșelăciune da r și atunci nu au fost predate toate, deși a făcut numeroase sesizări către pârâte; nu s-a încheiat nici un proces verbal de recepție a lucrărilor, "o recepție" făcându-se doar între pârâte și constructor.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, la data de 21.02.2008, s-a pronunțat sentința civilă nr.547, prin care a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor M, Oltenia, C, cu și în contradictoriu cu chemata în garanție SC SA, prin SC, fiind obligată pârâta să efectueze lucrările înscrise în procesul verbal din 25.01.2008 și procesul verbal din 09.11.2007 și cu care a fost de acord.
A fost respinsă acțiunea față de celelalte părți și obligată pârâta M la 100 lei pe zi daune cominatorii de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a face, precum și la 867,40 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele M și Oltenia, iar Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.251 din 18.06.2008, a admis apelurile declarate, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra excepțiilor ridicate și asupra tuturor cererilor.
Prin sentința civilă nr.482 din data de 24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr-, după rejudecare, au fost respinse excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele Oltenia SA - M și excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtele Oltenia SA - M, precum și excepția tardivității invocată de pârâtele Oltenia SA -
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor M, Oltenia, C și în contradictoriu cu chemata în garanție SC SA, prin SC.
Au fost obligate pârâtele să execute următoarele lucrări la casa reclamantei: refacere acoperiș, în sensul schimbării țiglei deteriorate și realizarea supraînălțării; refacerea coșurilor de fum; construcția de vizitare fără anularea din curte; refacerea sobei din camera de zi; refacerea trotuarelor de pe lângă casă; reconstrucția anexelor în suprafață de 15,55 mp, conform expertizei întocmită pe parcursul primului ciclu procesual; echiparea băii standard, precum și la efectuarea cadastrului în vederea efectuării schimbului imobiliar.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 5362 lei, reprezentând contravaloarea burlanelor și jgheaburilor efectuate la casă de către reclamantă.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii și cererea de chemare în garanție formulată de M, în contradictoriu cu SC Tg. J.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1267,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele;
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, la data de 15.11.1995 a fost încheiat procesul verbal de recepție, proces verbal care, însă nu este semnat de reclamantă, de asemenea, s-a încheiat un proces verbal de predare-primire, din examinarea căruia se poate observa cu ușurință că acesta nu este datat, apare doar la inițialele redactorului anul 1993, an care nu poate fi luat în considerare, cu atât mai mult cu cât la pct. 8 din procesul verbal se regăsește mențiunea conform căreia folosește locuința din 16.08.1994, mențiune care este lipsită de orice logică.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată având în vedere că decizia civilă nr.353/A/2001 a Tribunalului Gorja avut ca obiect construirea unei suprafețe de 22,54 mp, suprafață care excede, însă, suprafeței de 84,7 mp stabilită prin convenția încheiată între părți, neputându-se astfel reține tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că între părți a intervenit convenția încheiată la data de 21.07.1992 prin care reclamanta a înțeles să lase în deplină proprietate pârâtei o casă din 4 camere în schimbul căreia pârâta se obliga să-i construiască reclamantei o casă nouă cu 4 camere în suprafață totală de 84,75 mp inclusiv dependințele, iar la data de 15.11.1995 a fost încheiat procesul verbal de recepție, proces verbal care, însă, nu este semnat de reclamantă (fila 108 din dosar)
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert s-a reținut că imobilul construit respectă proiectul de arhitectură având unele modificări solicitate de proprietar, modificări care nu afectează structura de rezistență a construcției și nici suprafața ce urma a fi reconstruită, că materialele folosite la construcția casei corespund în parte, iar lucrările ce trebuiesc executate constau în: înlocuirea tuturor țiglelor de proastă calitate care prezintă exfolieri, împușcături de calcar inclus, neplaneități din ardere, etc. reconstrucția sobei de teracotă din camera de zi; reconstrucția parțială a coșurilor de fum; etanșarea podului; reconstrucția de vizitare.
Cât privește solicitarea reclamantei de obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, în sumă de 100 lei/zi întârziere de la pronunțarea sentinței până la încheierea procesului verbal de recepție, instanța a respins-o, reținând că potrivit art. 1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este cu putință el are dreptul la dezdăunare, dezdăunare care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de M, în contradictoriu cu SA Tg. J, instanța a reținut că societatea chemată în garanție a efectuat doar lucrări de alimentare cu apă și efectuarea canalizării, astfel încât nu îi poate fi imputabilă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unora dintre lucrările efectuate la locuința reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele Exploatarea Minieră de M, Societatea Națională a Oltenia și SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine pe SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta Societatea Națională a Oltenia a susținut că în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, luând în considerare adresa nr. 464/2004 și procesul verbal din data de 9.11.2007 și a reținut în mod greșit că a operat întreruperea prescripției în conformitate cu art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai susținut că este autoritate de lucru judecat în ceea ce privește reconstrucția anexelor gospodărești în suprafață de 15,5. raportat la decizia civilă nr. 353 A/2001 a Tribunalului Gorj, iar procesul verbal încheiat la data de 9.11.2007 nu constituie o recunoaștere a unei obligații concrete certe.
În apelul său, pârâta Exploatarea Minieră de Mas usținut că în mod greșit instanța a respins prescripția dreptului la acțiune și în cauză există tripla identitate de părți, obiect și cauză, raportat la decizia 353 A/2001, a Tribunalului Gorj.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva SC Tg. J, s-a reținut, în mod greșit de instanță, că societatea chemată în garanție a efectuat lucrări de alimentare cu apă și canalizare, astfel încât nu-i poate fi imputabilă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unor lucrări efectuate la locuința reclamantei.
Totodată s-a mai susținut că pârâta SC SRL nu a avut nici o contribuție privind reconstrucția imobilului reclamantei, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la pârâta SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine pe SA
În dezvoltarea motivelor s-a mai susținut că a fost interpretat greșit cuprinsul procesului verbal din 9.11.2007, atât de instanță, cât și de expert și în mod corect instanța ar fi trebuit să dispună realizarea unei expertize comune solicitată și achitată de M și să nu încuviințeze efectuarea unei expertize în construcții, iar ei au fost obligați la efectuarea unor lucrări la care reclamanta nu a mai ridicat pretenții, respectiv construcția de vizitare fără anularea din curte și refacerea trotuarelor de pe lângă casă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect pe excepția autorității de lucru judecat și pe excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond instanța a pronunțat o sentință legală și temeinică, având în vedere expertiza dispusă în cauză.
Prin decizia civilă nr. 206 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele pârâte Exploatarea Minieră de M, Societatea Națională a Oltenia și SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine de SA C, împotriva sentinței civile nr. 482 din data de 24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Motru, apelantele pârâte fiind obligate la 300 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat sunt excepții de fond care privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului material la acțiune și sunt strâns legate de raportul juridic litigios.
Instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând corect că din actele depuse la dosar, respectiv adresa nr.464/2004, procesul verbal de predare primire și procesul verbal de recepție nu rezultă data la care efectiv reclamanta a primit locuința, iar ele au recunoscut existența deficiențelor menționate, așa cum rezultă din adresa nr.464/2004 și procesul verbal încheiat la data de 09.11.2007.
În mod corect a reținut instanța că nu este autoritate de lucru judecat și s-a pronunțat pe această excepție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil, având în vedere că decizia civilă nr.353A/2001 a Tribunalul Gorja avut ca obiect construirea unei suprafețe de 22,54 mp, suprafață care excede însă suprafeței de 88,7 mp stabilită prin convenția încheiată între părți.
Astfel, pe baza probelor administrate, în mod corect instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, obligând pârâtele să execute lucrările menționate în procesul verbal din 09.11.2007, fiind dovedite cu susținerile părților, înscrisurile depuse și probele administrate.
Din analiza dispozitivului sentinței a rezultat că instanța s-a pronunțat și în contradictoriu cu pârâta SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine pe SA C, reținând corect că societatea chemată în garanție Tg. Jae fectuat doar lucrări de alimentare cu apă și efectuarea canalizării, astfel încât nu-i poate fi imputabilă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unor lucrări efectuate la locuința reclamantei.
S-a efectuat raportul de expertiză de către expert tehnic care a concluzionat că lucrările menționate în procesul verbal nr. 8866/09.11.2007 semnat de proprietar și de reprezentanții M și Tg. J nu au fost realizate, aspect menținut în procesul verbal încheiat la fața locului și semnat de părți și anexat la dosarul cauzei.
Mai mult, s-a constatat că raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei, iar părțile nu au formulat obiecțiuni fiind depuse de către pârâta M concluzii scrise, invocând din nou excepțiile prescripției dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat.
Este adevărat că în ședința publică din 27.01.2009 s-a solicitat de reprezentatul pârâtei M efectuarea unei expertize comune, însă în mod corect instanța a respins această cerere, întrucât în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, iar părțile au avut posibilitatea să formuleze propuneri de obiective.
În termen legal, s-a declarat recurs de pârâtele Exploatarea Minieră de M, Societatea Națională a Oltenia SA Tg. J și SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine de SA C, care au criticat decizia civilă pentru nelegalitate.
Exploatarea Minieră de M și Societatea Națională a Oltenia SA Tg. J au invocat unele motive de recurs comune, încadrate în dispoz. art.304 pct.9 Cod pr. civ. conform art.5 din decretul 167/1958, respectiv: prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei raportat la procesul verbal de predare din 1994 și dispoz. art. 1409 Cod civil, precum și la existența unor vicii aparente și nu ascunse cu rea-credință,; existența autorității de lucru judecat conform art. 1201 Cod civil, pentru construcție anexe în suprafață de 15,5mp; obligația de remediere revine chematei în garanție SC Tg. J, conform art. 23 lit. c, f, k din Lg. 10/1995, privitoare la calitatea în construcții.
Au mai fost invocate ca motive de recurs de către Exploatarea Minieră de M conform art. 304 pct. 1 și 9 Cod pr. civ. următoarele: completul de judecată a fost alcătuit din doi judecători incompatibili, deoarece aceștia au soluționat apelul în primul ciclu procesual; nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine de SA C și încălcarea principiului disponibilității și contradictorialității față de neefectuarea unui raport de expertiză comună de expertul desemnat de parte și instanță, deși această probă a fost admisă.
Criticile formulate sunt întemeiate parțial:
Între reclamanta și pârâta SA Tg. J (fostă Regia Autonomă a Tg. J) s-a încheiat în luna iulie 1992 un act sub semnătură privată intitulat "convenție", prin care părțile se obligau să încheie un contract de schimb între proprietăți. Deoarece la acel moment pârâta nu era și deținătoarea unei construcții, s-a obligat prin respectiva convenție să construiască o casă și anexe în suprafață de 84,75mp, urmând ca la finalizarea construcției să se perfecteze actul de schimb.
Încheierea acestui act a fost determinată de necesitatea continuării extracției de cărbune în cariera, imobilul proprietatea reclamantei, (compus din suprafața de 1500mp și construcție - casă și anexe) fiind situat în localitatea, zonă afectată de extracția de cărbune. Anterior acestei convenții, soțul reclamantei, (în prezent decedat), prin declarația dată la 25.06.1991, consimțise la preluarea gospodăriei proprietate personală în schimbul construirii unei noi locuințe într-o curte în suprafață de 1000 mp și predarea unei suprafețe de 5000 mp. lot în folosință.
Pentru executarea acestei obligații între Sucursala Minieră M și de Construcții Montaj Minier Tg. J, în calitate de constructor, s-a încheiat contractul de executare a lucrărilor de construcții montaj nr. I - 111/25.07.1994, în graficul lucrărilor fiind cuprinsă și reconstrucția locuințelor din sat (unde este situată și construcția ce urmează să fie primită în proprietate de reclamanți prin încheierea contractului de schimb), termenul de finalizare fiind 30.10.1994 (poz. 2, fila 7 dosar fond).
În anul 1994, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire între cele două pârâte ( Tg. J și M) pe de o parte și reclamanta, potrivit căruia locuința a fost predată la data de 16.08.1994. Realitatea acestui proces verbal sub aspectul autenticității semnăturii reclamantei a fost contestată, formulându-se plângere penală pentru fals.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, prin rezoluția din 24.02.2004 și 26.01.2004, a hotărât neînceperea urmării penale, constatându-se că semnătura este reală, această soluție fiind menținută prin sentința penală nr. 476/5.05.2004, a Judecătoriei Motru și decizia penală nr. 967/28.06.2004, a Tribunalului Gorj.
Dar chiar dacă s-a constatat realitatea acestei semnături, instanța nu poate reține că la această dată s-a predat în integralitatea sa construcția ( cu tot ceea ce definește o construcție aptă de a fi locuită), având în vedere că încheierea contractului de construire s-a făcut la data de 25 iulie 1994, iar data la care s-a predat locuința este de 16.08.1994, fiind imposibil în timp realizarea acesteia, raportată la lucrările ce se impuneau pentru construire și finisare.
De altfel, dacă se au în vedere lucrările enumerate în acest proces -verbal se observă că este vorba la racordarea la rețeaua de apă, iluminat, canalizare menajeră, neexistând un proces-verbal de recepție finală. Potrivit ultimului alineat din respectivul proces-verbal de predare-primire, scopul încheierii acestuia a fost crearea posibilităților de perfectare a actului de schimb, act care nu este însă încheiat nici în prezent.
Realitatea acestei constatări rezultă și din adresa nr. 464/09.02.2004, emisă de SA Tg. J- M către reclamantă, potrivit căreia finalizarea lucrărilor s-a efectuat în 1995 (conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 5910/15.11.1995), iar construcția este locuită de reclamantă din 1997 (cu toate că în actul de predare-primire din 1994 se făcea mențiunea că reclamanta folosește locuința începând cu 16.08.1994).
De asemenea, în această adresă se face mențiunea că proprietarul refuză încheierea actului de schimb în formă autentică, deoarece acesta, în numeroase sesizări, a reclamat mai multe defecțiuni la respectiva construcție.
Aceste sesizări demonstrează că nici în prezent locuința nu întrunește toate calitățile necesare, astfel încât nu se poate reține prescrierea dreptului de acțiune, în condițiile art. 5 din Decretul 167/1958.
De altfel, așa cum rezultă din adresa menționată, s-a constituit o comisie care s-a deplasat la imobilul respectiv pentru a constata deficiențele construcției și lucrările neexecutate. Comisia a reținut mai multe deficiențe și lucrări neexecutate, enumerate în adresă, acestea formând de altfel obiectul acțiunii introductive, acțiune ulterior precizată de mai multe ori, ca urmare a efectuării unora din lucrări și apariției necesității unor noi lucrări, constatate prin expertizele efectuate în cauză (prin procesul-verbal din 9.11.2007 - aflat la fila 286 dosar fond).
De asemenea, prin nota de constatare din 16 mai 2006 se precizează din nou necesitatea anumitor remedieri ale construcției și faptul că nu se poate încheia contractul autentic decât după efectuarea lor.
Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 15.11.1995 nu este semnat și de reclamantă, iar acesta nefiindu-i opozabil, nu poate fi considerat ca termen de început al prescripției, deoarece nu poate fi considerat dată de predare a construcției.
Între părți nu s-a încheiat contractul de schimb pentru a fi aplicabile dispoz. art. 1405-1409 Cod civ. ci o convenție prin care pârâtele M și SA Tg. J s-au obligat să construiască o casă și anexe pentru reclamanți, pentru ca ulterior să se încheie contractul de schimb, ceea ce demonstrează că între părți există un raport juridic caracteristic obligației de a face (art. 1073-1075 Cod civ.), concretizat într-o promisiune de contract. Această promisiune reprezintă un acord de voință prealabil perfectării altui contract (respectiv contractul de schimb), acord ce are ca obiect asumarea obligației de a face, adică de a perfecta ulterior contractul propriu-zis, în condițiile convenite prin acel act prealabil.
În contractul de schimb, având ca obiect imobile, se schimbă proprietatea a două imobile, fiecare din copermutanți dând celuilalt un lucru pentru altul, deci generându-se două obligații de a da. Or, în speță, cele două pârâte nu erau încă proprietare ale unei construcții pentru a putea încheia contractul de schimb, tocmai de aceea și-au luat obligația de a construi, potrivit convenției prealabile a celor două părți.
Construcția trebuia să îndeplinească calitățile convenite de cele două părți, or așa cum s-a arătat, nici în prezent nu îndeplinește aceste condiții de calitate, tocmai de aceea între părți neîncheindu-se un proces- verbal de predare-primire definitiv.
Potrivit art. 11 din Decretul 167/1958 ( text la care face trimitere art. 5 din același decret cu privire la momentul de începere a prescripției) dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.
Prescripția acțiunii privind viciile unei construcții ( altele decât cele ascunse cu viclenie) începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare.
Așa cum rezultă din enunțul textului de lege, termenul de prescripție începe să curgă de la momentul predării lucrării, ceea ce înseamnă că în speța prezentă acest termen nu a început să curgă, imobilul nefiind predat nici în prezent, tocmai datorită numeroaselor deficiențe constatate chiar de pârâte, situație în care nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește greșita compune a completului de judecată, pe considerentul că cei doi judecători din apel au mai judecat în apel în primul ciclu procesual, ce ar atrage incompatibilitatea lor, conform art. 24 Cod pr. civ. se constată că este neîntemeiat.
Într-adevăr, cei doi judecători au pronunțat decizia civilă nr. 251/18.06.2008, dar nu au analizat fondul cauzei și deci nu au rezolvat în drept litigiul, ci au constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de fond invocate de părți și asupra cererii de chemare în garanție, desființând hotărârea cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Art. 24 Cod pr. civ. are în vedere pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, ceea ce presupune dezlegarea unor probleme de drept și de fapt asupra cărora judecătorul nu mai poate să se pronunțe în aceeași cauză printr-o nouă hotărâre.
În speță, cei doi judecători nu s-au pronunțat asupra problemelor de drept și de fapt ridicate de speță, ci numai au constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și excepțiilor cu care a fost investită.
Este neîntemeiată și critica referitoare la nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive ridicată de de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine pe SA C, având în vedere că pârâta M nu justifică interes în formularea acestui motiv de recurs, atât timp cât vătămarea nu o privește.
În ceea ce privește încălcarea principiului disponibilității și contradictorialității privind neefectuarea unui raport de expertiză comun de către un expert desemnat de instanță și unul desemnat de pârâte, se constată că instanța nu le-a încălcat.
Este adevărat că în primul ciclu procesual a fost admisă administrarea acestei probe, dar, ulterior, datorită imposibilității participării unui expert desemnat de către pârâte s-a efectuat expertiza numai de către expertul desemnat de instanță (expert ). Pârâtele au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, la care s-a și răspuns.
În cel de-al doilea ciclu procesual a fost desemnat expert, pentru întocmirea raportului de expertiză. Cu ocazia efectuării acestei expertize tehnice în construcții a fost desemnată de către pârâte o comisie specială (fila 84 în dosarul de fond --) care a participat și și-a exprimat punctul de vedere în procesele -verbale încheiate la fața locului de expert, la datele de 23.01.2009 și 25.01.2009.
Toate acestea demonstrează că cele două principii la care se referă recurenta M au fost respectate de instanță, drepturile pârâtelor nefiind încălcate.
Sunt întemeiate însă motivele de recurs referitoare la autoritatea de lucru judecat privind anexele în suprafață de 15,54 mp. și rezolvarea cererii de chemare în garanție a SC SA Tg.
Potrivit art.1201 Cod pr. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat se impune îndeplinirea concomitentă a trei condiții, respectiv, identitatea de părți, cauză și obiect, această excepție având un caracter peremptoriu, dirimant.
Potrivit acestei excepții, ceea ce s-a soluționat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, bine sau rău, nu mai poate face obiectul unei noi judecăți, scopul acestei excepții fiind acela de a conserva siguranța circuitului civil.
Autoritatea de lucru judecat poate acționa în cadrul unei acțiuni și parțial, respectiv numai pentru anumite capete de cerere care au făcut obiectul unei alte judecăți definitive și irevocabile, așa cum este cazul în speța de față.
Instanțele de judecată soluționând această excepție s-au referit la faptul că hotărârile invocate pentru constatarea autorității de lucru judecat au avut ca obiect construirea unei suprafețe de 22,54 mp. suprafață care excede suprafeței de 84,75 mp. stabilită prin convenția încheiată între părți, situație în care suprafața construită de 15,54 mp nu a făcut obiectul judecății, aceasta complinind de fapt restul din suprafața de 84,75 mp.
Din examinarea sentinței civile nr.1997/2000, pronunțată de Judecătoria Motru, rezultă că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele M și fostul Tg. J (actuala SA Tg. J), pentru construirea unui rest de suprafață de 46,90 mp. din suprafața utilă de 109,04 mp, predată de reclamantă celor două pârâte, acestea construind numai un edificiu în suprafață de 62,16 mp, contrar convenției încheiate. S-a reținut de către instanțe că suprafața utilă a construcției preluată de la reclamantă a fost de 109,04 mp, pârâtele au edificat o construcție în suprafață de 62,16 mp. astfel încât se impune completarea construcției pentru o suprafață de 46,90 mp.
Această soluție a fost modificată prin decizia civilă nr.353 A din 13 febr.2001, a Tribunalului Gorj, reținându-se că pârâtele au obligația de a edifica în completare numai o construcție în suprafață de 22,54 mp. deoarece prin convenția încheiată de părți, unitatea s-a obligat să construiască o suprafață de 84,75 mp. și nu de 109,04 mp. Decizia civilă constituie o hotărâre definitivă și irevocabilă, ceea ce demonstrează că instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil asupra îndreptățirii reclamantei de a pretinde completarea construcției, numai în limita suprafeței de 84,75mp.
Suprafața de 22,54 mp. a făcut ulterior obiectul unor procese verbale de predare a amplasamentului (încheiat la 18 sept.2002), iar pentru edificarea construcției s-a întocmit un proiect al anexei, respectiv bucătărie, cameră și prispă, care așa cum rezultă din pr.verbal din 13 martie 2003, fost construită de SC SRL.
Potrivit celor expuse mai sus, suprafața de 22.54 mp nu excede suprafeței de 84,75 mp. stabilită prin convenția încheiată între părți, ci se cuprinde în această suprafață. În atare situație, suprafața construită de 15,55 mp. pentru care s-au pronunțat instanțele în prezenta cauză excede suprafeței convenite de părți, iar prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a hotărât că reclamanta nu este îndreptățită la o construcție în suprafață de 109,94 mp. ci numai la o construcție în suprafață de 84,75 mp.
Prin soluția pronunțată instanțele au încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile pronunțate, concluzionând că reclamanta are îndreptățirea de a solicita o nouă construcție în suprafață de 15,55 mp.
Autoritatea de lucru judecat pune capăt irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege, întemeindu-se pe regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată, astfel încât nu este întemeiată obligația pârâtelor de a construi în completare o suprafață de 15,55mp.
În conformitate cu dispoz.art. 60 și urm.pr.civ. Mac hemat în garanție pe SC SA Tg.J, invocând dispoz.art.29 din Lg.10/1995, acesta fiind constructorul locuinței respective, situație în care răspunde pentru calitatea lucrărilor și materialelor folosite.
Instanțele au respins această cerere de chemare în garanție considerând că această societate nu a avut obligația de construi locuința respectivă, deoarece din contractul încheiat cu chemata în garanție, rezultă că aceasta a efectuat doar lucrări de alimentare cu apă și canalizare.
Verificând contractul nr. I - 111/25 iulie 1994, încheiat de pârâte și SC SA Tg. J, se constată că în afara lucrărilor enumerate de către cele două instanțe, în acest contract, potrivit anexei, chematei în garanție îi revenea și obligația de construire a locuinței din (pct.2 din anexe), proprietatea reclamantei.
Potrivit art.29 din Lg.10/1995, cu modificările ulterioare, care privește calitatea în construcții, proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricații și furnizorii de materiale și produse pentru construcții, executantul responsabil tehnic cu execuția atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund în cadrul obligațiilor ce le revin pentru vicii ale construcției ivite în termen de 10 ani de la recepția lucrării, precum și după împlinirea acestui termen pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din normele de proiectare și din execuție la data realizării ei.
Atât timp cât potrivit contractului din 25 iulie 1994 chemata în garanție avea obligația de a executa construcția, aceasta răspunde în conformitate cu dispoz.art.29 din Lg.10/1995, introducerea sa în litigiu făcându-se la cererea pârâtei M, pentru opozabilitate tocmai pentru că față de această persoană juridică funcționează obligația de garanție, și deci de remediere a deficiențelor constatate la construcție, în litigiul cu proprietarul, în prezent M, atât timp cât nu s-a perfectat actul de schimb.
În funcție de cele expuse mai sus și constatându-se că cele două motive de recurs privind autoritatea de lucru judecat și soluționarea cererii de chemare în garanție sunt întemeiate, urmează ca aplicând art.304 pct.9 pr.civ. rap. la art.312 alin.1 Cod pr.civ. să se admită cele două recursuri formulate de pârâtele M și SA Tg.J iu, schimbându-se în parte sentința civilă în sensul că se va admite excepția autorității de lucru judecat, înlăturându-se obligația reconstrucției anexelor în suprafață de 15,55 mp. și se va admite cererea de chemare în garanție formulată de M împotriva SC SA Tg.
de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare Mine pe Cac riticat decizia civilă pentru nelegalitate deoarece instanțele nu s-au pronunțat corect asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a acestei pârâte, care a avut calitatea de proiectant, situație în care nu răspunde pentru punerea în executare necorespunzătoare a lucrărilor ce intră în sarcina.
Critica formulată este întemeiată având în vedere disppoz.art.22 din Lg.10/1995 privind calitatea în construcții, text de lege care stabilește obligațiile proiectantului, obligații care țin exclusiv de activitatea de proiectare. Tocmai pentru că răspunde pentru întocmirea proiectului, potrivit lit."g" din acest text de lege, proiectantul participă la întocmirea cărții tehnice și recepția finală a lucrărilor executate.
De altfel, așa cum s-a precizat mai sus, și din art.29 din această lege, rezultă că proiectantul răspunde în cadrul obligațiilor ce-i revin pentru vicii ale construcției, rezultate din normele de proiectare, nu și pentru cele din normele de execuție, această răspundere revenind.
În atare situație se constată că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece pretențiile formulate de reclamantă nu sunt legate de întocmirea proiectului, a structurii de rezistență ci numai raportat la modul în care s-au executat lucrările de construcție, materialele folosite de constructor, etc.
Neexistând obligația acestei pârâte de a răspunde față de pretențiile invocate de reclamantă, urmează ca aplicând art.304 pct.9 Cod pr. civ. raportat la art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se admită și acest recurs și modificându-se decizia civilă se va schimba sentința civilă, în sensul că se va respinge acțiunea față de respectiva pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Având în vedere că s-a dispus modificarea deciziei civile și schimbarea în parte a sentinței civile, potrivit considerentelor de mai sus, urmează ca restul dispozițiilor sentinței civile să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, cu sediul în M,-, jud. G, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A ULUI OLTENIA SA TG. J, cu sediul în Tg. J,--15, jud. G și pârâta INSTITUTUL DE CERCETARE MINE PE C, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 206 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 482 din 24 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M, cartier,-, jud. G și intimata - chemată în garanție PRIN, cu sediul în Tg.
Modifică decizia civilă sus menționată și admite apelurile declarate de pârâtele EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, SOCIETATEA NAȚIONALĂ A ULUI OLTENIA SA TG. J și INSTITUTUL DE CERCETARE MINE PE C împotriva sentinței civile nr. 482 din 24 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 482 din 24 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru.
Admite excepția autorității de lucru judecat și înlătură obligația reconstrucției anexelor în suprafață de 15,55 mp.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de M împotriva A Tg.
Respinge acțiunea față de L SA C, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./10.12.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
