Obligație de a face. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 141
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă SMî mpotriva deciziei civile nr. 326 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatele pârâte Oltenia și Societatea Comercială de Închidere și Conservare a Minelor SA Tg. J, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă S M, intimatul reclamant și intimatele pârâte Oltenia și Societatea Comercială de Închidere și Conservare a Minelor SA Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de recurenta pârâtă prin motivele de recurs, depunerea prin serviciul arhivă a concluziilor scrise formulate de recurenta pârâtă și a întâmpinării formulate de intimatul reclamant, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă S M, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Motru, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele M și Oltenia SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să readucă terenul în suprafață de 11400 mp. situat pe teritoriul comunei, sat, județul G, în starea de folosință inițială pe care o avea terenul înainte de exploatarea de către pârâte, iar în caz de refuz, să fie abilitat reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtelor, precum și obligarea acestora, în solidar, la plata uzufructului pe ultimii trei ani.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în baza legilor fondului funciar i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren din litigiu de 11400 mp, în calitate de moștenitor al autorului, conform titlului de proprietate nr.- din 23.01.1998, iar pârâtele în mod abuziv și fără nici un drept, i-au distrus suprafața de teren proprietatea sa, ca urmare a exploatării subterane.
Pârâta Exploatarea Minieră de Maf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant, arătând că Oltenia SA Tg. J și M, nu au calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 1504 din 03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M și a pârâtei Oltenia SA - Tg.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele M, Oltenia SA și Societatea Comercială de Închidere și Conservare a Minelor SA Tg.
Pronunțându-se astfel, instanța de fond a reținut că între pârâte și titularul dreptului pretins de reclamant, există identitatea cerută de lege.
Că, din Protocolul de dare-luare în folosință din 20.04.2000 și Protocolul încheiat între Compania Națională a Oltenia SA Tg. J, în calitate de administrator al Minei și Ministerul Industriei și (filele 96-97 din dosar), nu rezultă care obligații ce incumbau pârâtelor au fost preluate de Societatea de Închidere - Conservare - Mine SA Tg.
S-a mai reținut că, la data de 23.01.1998 a fost emis titlul de proprietate nr.- pe numele reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului, (fila 13 din dosar), iar terenul în litigiu se află situat pe raza comunei, satul, județul G, are o suprafață de 1,1400 ha (fila 49 din dosar), cu vecini la -, la - limita de hotar a comunei, la - și la - și este situat în tarlaua 4, parcela 4 la categoria de folosință "alte terenuri neagricole", punctul,".
Coroborând concluziile raportului de expertiză specialitatea îmbunătățiri funciare cu concluziile raportului de expertiză specialitatea mine-geologie, instanța a reținut că terenul reclamantului a fost afectat ca urmare a lucrărilor miniere desfășurate în urmă cu 15-18 ani pe raza localităților,
Totodată, s-a reținut că este fondată excepția prescripției dreptului la acțiune, nu doar referitor la momentul când reclamantul a cunoscut că terenul său a fost afectat de lucrări miniere, ci chiar privind momentul la care s-a reconstituit drept de proprietate petentului, termenul de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958, fiind împlinit.
Împotriva sentinței a declarat apel, apelantul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța a respins acțiunea în baza excepțiilor invocate, întrucât i s-a încălcat dreptul de proprietate, care este garantat atât de Constituția României, cât și de art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO.
Că, instanța a interpretat în mod eronat probele administrate, precum și rapoartele de expertiză, din care rezultă cu claritate că terenul s-a surpat datorită lucrărilor miniere de subteran, devenind practic nefolosibil la începutul anului 2008.
A arătat că terenul, la data emiterii titlului de proprietate, nu prezenta gradul de distrugere ca și la data introducerii acțiunii, întrucât prăbușirea mai evidentă a terenului s-a produs la sfârșitul anului 2008.
Intimata pârâtă Mad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că instanța de fond a respins corect și legal acțiunea, reținând că termenul de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 s-a împlinit.
Intimata SA Tg. Jad epus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că intimatul reclamant a fost pus în posesia terenului la data de 23.01.1998, când i s-a emis titlul de proprietate.
Prin decizia civilă nr.326 din 04 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant,s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ca cele două pârâte să fie obligate să readucă terenul în suprafață de 11.400. în starea de folosință inițială, precum și la plata uzufructului pe ultimii 3 ani (în solidar ).
S-a constatat că obiectul cauzei îl formează obligația de a face și pretenții, având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor în solidar și la plata uzufructului pe ultimii 3 ani.
S-a mai reținut că, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că terenul din zona imobilului în litigiu este afectat de către albiile de scufundare ale abatajelor Minei, iar degradarea terenului în litigiu poate continua vizibil dacă se intervine necontrolat cu lucrări de amenajare inadecvate.
Că, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind despăgubirile reprezentând contravaloarea uzufructului pe ultimii 3 ani, și că nu se pune în discuție prescrierea dreptului la acțiune, astfel că greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la obligația de a face, întrucât reclamantul a susținut că terenul a fost degradat începând cu anul 2008, iar instanța a administrat probe pe acest aspect.
În același timp tribunalul a reținut că, din raportul de expertiză a rezultat că pe terenul proprietatea reclamantului nu se mai pot înființa plantații sau culturi agricole fără riscul reactivării fenomenelor de instabilitate în versant și singura soluție care permite efectuarea unor lucrări de amenajare este înființarea de plantații cu puiet arborescent, exploatate în regim silvic, astfel rezultând fără echivoc că reclamantul a suferit un prejudiciu.
S-a constatat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și nu a cercetat fondul cauzei, raportat la cele două capete de cerere formulate și la probatoriul administrat, respectiv depozițiile martorilor, înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Exploatarea Minieră de M, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă și art. 3041Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a tratat cu superficialitate excepția prescripției dreptului la acțiune, interpretând în mod greșit probele depuse la dosarul cauzei.
Că în raport de aceste probe, instanța de fond a admis în mod legal excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, avându-se în vedere că acesta a formulat o acțiune în obligația de a face și pretenții, care este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
A învederat că din rapoartele de expertiză în specialitatea îmbunătățiri funciare și respectiv mine geologice, rezultă că lucrările miniere în zona localităților - -M au fost desfășurate în urmă cu 15 - 18 ani, lucrări miniere care au încetat în jurul anului 1990.
Totodată, a arătat că reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.- în anul 1998, dată la care acesta a cunoscut starea terenului în litigiu.
În condițiile în care cererea către conducerea unității recurente a fost adresată în anul 2008, este evident faptul că o astfel de cerere este tardivă, întrucât termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958, s-a împlinit.
A susținut că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect rezolvată de prima instanță, soluția instanței de apel fiind dată cu încălcarea prevederilor legale.
În același timp a susținut că, deși instanța de fond a analizat cu precădere cele două excepții invocate de M, aceasta a analizat și fondul cauzei, raportându-se la probele existente la dosar.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă invocate de recurenta pârâtă, decizia recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Prin decizia ce formează obiectul recursului de față, s-a admis apelul declarat de reclamantul, a fost desființată sentința pronunțată de Judecătoria Motru și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Soluția adoptată de Tribunalul Gorja fost pronunțată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor dispoziții, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, în cauză fiind incidentă Teza a dispozițiilor art. 297.1 Cod pr. civilă, respectiv necercetarea fondului.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în ipotezele prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în art. 21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Teza I Cod pr. civilă, fiind de necontestat că judecătoria a dat o rezolvare greșită excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului.
În soluționarea excepției invocate, prima instanță s-a raportat numai la dispozițiile art. 3 din Decretul nr.167/1958, ignorând prevederile art. 8 din același act normativ, ce stipulează expres că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Faptul că lucrările miniere desfășurate de pârâtă pe terenul în litigiu s-au făcut în urmă cu 15 - 18 ani, este irelevant din punct de vedere juridic sub aspectul modalității de rezolvare a excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece paguba produsă reclamantului ca urmare a lucrărilor efectuate de către pârâtă, a fost cunoscută abia în anul 2008.
terenului proprietatea reclamantului nu a avut loc instantaneu, ci s-a produs, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, efectele acestei degradări fiind cunoscute în anul 2008, când reclamantul s-a și adresat cu cereri către conducerile celor două societăți pârâte pentru acordarea de despăgubiri, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a lucrărilor miniere desfășurate de către acestea.
În atare situație, în raport de data cunoașterii pagubei de către reclamant și dispozițiile art. 3 și 8 din Decretul nr.167/1958, Curtea constată că acțiunea în obligație de a face și pretenții înregistrată la Judecătoria Motru la data de 23 septembrie 2008, fost introdusă în termenul legal de 3 ani, așa cum corect a reținut și Tribunalul Gorj.
Susținerea recurentei în sensul că prima instanță nu s-a rezumat numai la cercetarea celor două excepții invocate, ci dimpotrivă a examinat și fondul litigiului, nu poate fi împărtășită deoarece din considerentele sentinței rezultă indubitabil că raportarea la materialul probator al dosarului s-a făcut numai pentru argumentarea soluțiilor adoptate de către instanța de fond, cu privire la cele două excepții.
Prin urmare, nu s-a efectuat o cercetare a fondului litigiului și-n atare situație soluția de trimitere spre rejudecare la această instanță este legală, fiind îndeplinite întru totul cerințele art.297 alin. 1 Teza I Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâta M este nefondat, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă M împotriva deciziei civile nr. 326 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatele pârâte Oltenia și Societatea Comercială de Închidere și Conservare a Minelor SA Tg.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
18.02.2010
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Tatiana Rădulescu
