Obligație de a face. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/R/2010
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2639 din 08 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat, cu împuternicire avocațială ( 5 din dosar ), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 ianuarie 2010, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2639 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de subinginer în cadrul societății pârâte în perioada 02.10.1978 - 01.08.2001. astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă.
La solicitarea reclamantei, pârâta a răspuns prin adresa 537/25.03.2008, arătând că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că locurile de muncă unde și-a desfășurat activitatea în perioada 02 octombrie 1978 - 31 decembrie 1992 nu se regăsesc în Anexa privind drepturile acordate și baza legală din Contractele Colective de Muncă, ca fiind locuri de muncă încadrate în grupa
Conform prevederilor legislației muncii, art.287, sarcina probei în litigiile de muncă incumbă angajatorului, pârâta depunând la dosarul cauzei toată documentația în ce privește perioada lucrată de către reclamantă.
Potrivit art.40, alin.2, lit. h, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Această obligație legală reprezintă însă o obligație de diligență, condițiile de muncă și beneficiul grupei de muncă, neputând fi inserate în condițiile în care acestea nu au îndeplinit condițiile legale de acordare.
În conformitate cu metodologia prevăzută de Ordinul 50/1990, în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă, stabilirea și încadrarea personalului în categorii de locuri de muncă cu condiții speciale de muncă se efectua în urma expertizării acestor locuri, prin negocieri între patronat și sindicat la nivel de societate.
Rezultatele acestor demersuri dobândeau putere de lege prin inserarea acestora în anexe la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Societate.
Dat fiind faptul că reclamanta nu s-a încadrat în niciuna din aceste categorii, limitativ enumerate de lege, aceasta nefăcând nici un demers în acest sens nici la momentul respectiv, instanța a respins acțiunea formulată, ca fiind neîntemeiată.
Mai mult chiar, angajatorul nu a reținut și nu a virat bugetului asigurărilor sociale de stat contribuția aferentă grupei de muncă în ce o privește pe reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele concrete pentru care a fost respinsă acțiunea reclamantei, ci numai temeiuri juridice privind acte normative neaplicabile în cauză.
Se critică pretinsa omisiune a analizării mijloacelor de apărare prezentate prin notele de ședință depuse în 25.06.2008.
Pârâta Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Contrar afirmațiilor recurentei, hotărârea atacată cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, prezentând starea de fapt respectiv raporturile de muncă dintre părți, demersurile prealabile sesizării instanței, precum și dispozițiile legale în funcție de care instanța a apreciat nefondată acțiunea și anume art.40 alin.2 lit. h Codul muncii și Ordinul nr.50/1990.
Prin urmare hotărârea pronunțată respectă cerințele art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. sub aspectul menționării motivelor "de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În acest context, Curtea observă că notele de ședință depuse la data de 25.06.2009 (99-100) nu cuprind cereri sau mijloace de apărare noi, ci prezintă argumente în favoarea administrării probei testimoniale, precum și critici aduse dispoziției de administrare a unei probe cu înscrisuri, deja încuviințată.
Or, în mod corect a respins prima instanță cererea de audiere a martorilor pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea și plata contribuției de asigurări sociale (107), din moment ce oricum nu sunt întrunite condițiile stabilite de Ordinul nr.50/1990, iar virarea contribuției nu poate fi dovedită în mod verosimil prin declarații testimoniale, ci doar prin statele de plată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2639 din 08.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./28.01.2010
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
