Obligație de a face. Decizia 1424/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1424/2008-
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul din, nr.432, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, DIRECȚIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR cu sediul în O, str. -, nr.2, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.103/A din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.5452 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, recurentul reclamant arată că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, anularea hotărârii atacate cu consecința admiterea acțiunii în sensul obligării Statului Român la plata despăgubirilor materiale, a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON. Solicită recunoașterea celor 2 ani ca vechime în muncă. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5452 din 25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială B; a fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata despăgubirilor morale și materiale, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția de Muncă și Protecție Socială B cu sediul în O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, pornind de la prevederile art. 9 din Decretul Lege nr. 118/1990 și având în vedere probațiunea administrată în cauză, a reținut că potrivit înscrierii de la poziția 24 din carnetul de muncă, la data de 01.05.1983 IAS a dispus încetarea activității reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 5/1978 art. 64 lit. "t", la baza luării acestei măsuri a stat hotărârea adunării generale extraordinare a oamenilor muncii de la Ferma 3 din data de 14.04.1983, prin care s-a votat pentru scoaterea din muncă a reclamantului, hotărârea adunării generale fiind comunicată reclamantului prin adresele nr. 1272 din 15.04.1983 și 1560 din 30.04.1983 emise de IAS - fila 12 și adresa nr. 1587 din 09.05.1983 emisă de IAS B-fila 13, măsură împotriva căreia reclamantul a formulat plângere, soluționată prin sentința civilă nr. 3623 din 21.06.1983 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr. 4196/1983, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă, reținându-se în considerentele hotărârii că măsura desfacerii contractului de muncă a fost votată de adunarea generală a oamenilor muncii din unitatea de producție, respectiv în condițiile art. 64 lit. "t" din Legea nr. 5/1978, această hotărâre fiind definitivă conform alin. final din același articol.
Prima instanță a mai reținut din cuprinsul cărții de muncă, că reclamantul nu a fost încadrat în muncă în perioada 01.05.1983-01.09.1983- poziția 24, 25, iar la data de 01.09.1983 reclamantul a fost încadrat ca șef de fermă la CAP, apoi la CAP până la data de 20.02.1985, când și-a încetat activitatea prin demisie-art. 135 Codul muncii, reîncadrându-se din nou în muncă începând cu data de 20.10.1986-pozițiile 27, 29 din cartea de muncă și din coroborarea probelor, a constatat că situațiile în care s-a aflat reclamantul în perioada 01.05.1983-01.09.1983 respectiv 20.02.1985-20.10.1986 ca urmare a încetării raportului de muncă au fost urmarea unor acte de dreptul muncii luate de unitățile la care a fost încadrat (CAP și IAS în prezent desființate), în temeiul legislației muncii din acea perioadă, reclamantul neproducând în fața instanței probe pertinente și concludente din care să rezulte faptul că ar fi fost victima unor măsuri administrative luate din motive politice împotriva sa, motiv pentru care în baza art. 9 din Decretul Lege nr. 118/1990, a respins ca neîntemeiată cererea formulată și precizată de reclamant față de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B cu sediul în
Referitor la excepția invocată de Direcția de Muncă și Protecție Socială B privind lipsa calității procesuale pasive, prima instanță a dispus respingerea acesteia, reținând că, calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte în litigiile întemeiate pe prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 rezultă din cuprinsul art. 11 alin. 2 din acest act normativ, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza art. 11 din Decretul Lege nr. 118/1990, a admis această excepție și în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamant ca fiind greșit îndreptată împotriva acestui pârât.
Cu privire la capătul de cerere în despăgubiri formulat și precizat de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul moral și material produs în perioada 01.05.1983-01.09.1983 și 20.02.1985-20.10.1986, instanța de fond a reținut că această cerere a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința nr. 295/CA din 07.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2395/CA/2006, în sensul respingerii ei, apreciind că este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, motiv pentru care în baza art. 1200.Civ. coroborat cu art. 166 Cod procedură ivilă, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la această cerere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.s din 146/1997, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și pe fond, admiterea cererii formulate.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, că în mod eronat instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor materiale și morale, deoarece cererea care face obiectul dosarului - nu a fost niciodată judecat de Tribunalul Bihor, capătul de cerere privind despăgubirea întemeiată pe art.9 din 118/1990 a fost disjuns și trimis spre rejudecare Judecătoriei Oradea și că prin decizia civilă 101/CA/2006-R este confirmat ca irevocabil calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român.
Apelantul a mai arătat că, privitor la cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea înregistrată sub dosar 2395/29.05.2006, a restrâns perioada solicitată pentru a beneficia de drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.e din 118/1990 la 4 ani și 9 luni, considerând just ca această perioadă să fie asimilată art.1 al.1 lit. e din 118/1990, acest capăt de cerere fiind respins prin sentința 259/CA/2006, și nu primul capăt de cerere privind recunoașterea în temeiul art.9 din 118/1990 referitor la recunoașterea vechimii în muncă a celor 2 ani, când s-a aflat fără nici un loc de muncă și a acordării despăgubirilor legat de acest capăt de cerere.
S-a mai învederat că instanța de fond a preluat din sentința 295/CA/2006 mai multe erori, în mod eronat a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât cererea sa este întemeiată pe prevederile art.9 din 118/1990 și art.52 din Constituție, că în mod eronat instanța de fond a constatat că în situațiile în care s-a aflat în perioada 1.05.1983 - 1.09.1983 și 20.02.1985 - 20.10.1986, când nu a avut nici un loc de muncă, au fost urmarea unor acte de dreptul muncii luate de unitățile la care a fost încadrat în temeiul legislației de la acea dată, întrucât art.64 lit.t din 5/1978 nu face parte din dreptul muncii și nici din altă legislație a muncii din acea perioadă, ci este o lege de proastă politică comunistă, cu caracter pur politic, o lege cu caracter criminal, având rol repulsiv și exterminativ și în baza căreia organele de conducere din regimul comunist aveau posibilitatea de a acționa abuziv asupra oricărei persoane pe care voiau să o distrugă discriminatoriu și că sancțiunea suferită de persoana sa este abuzivă, neetică și inechitabilă, că cei ce poartă stigmatul acelui articol din 5/1978 sunt condamnați la o moarte chinuitoare, luată prin epuizare fizică și psihică, acesta fiind și motivul pentru care nimeni din jud. B și V, la care a apelat pentru obținerea unui loc de muncă, a refuzat categoric angajarea sa și că din acest motiv a fost mutat silit dintr-o unitate în alta, confiscându-i-se și dreptul de a-și exercita profesia conform studiilor deținute.
Apelantul a mai arătat că sentința civilă 3623/21 iunie 1983 este lovită de nulitate absolută, fiind bazată pe acte lovite de nulitate, procesul verbal nr.1248/14.04.1983 este nul și fals, întrucât a fost întocmit ulterior, însă nu cu ocazia ședinței de lucru în cauză, motiv pentru care a fost semnat doar de către directorul IAS, că în acesta s-a menționat că s-a hotărât transferarea sa în altă unitate, și nu desfacerea contractului de muncă în baza art.64 lit.t din 5/1978, fapt atestat și de adresele Procuraturii Generale din 30.03.1987 și 8 iulie 1987, că dosarul penal 1351/P/1986, care cuprindea o mare parte din documentele de cercetare referitoare la persoana sa, nu au fost folosite de instanțele judecătorești de atunci, iar documentele nu au fost date pentru a se face uz de ele în scopul aflării adevărului.
S-a mai învederat de către apelant că și actele cu nr.1272/15.04.1983, nr.1560 din 30.04.1982, emise de IAS, sunt nule absolut și sunt motivele pentru care nu a lucrat, neavând un loc de muncă în perioada 1.05.1983 - 1.09.1983, iar cât privește perioada 20.02.1985 - 20.10.1986, apelantul a arătat că reîncadrat în muncă la aproximativ 45 de zile, a înțeles că au existat presiuni asupra președintelui CAP de atunci și care vor dispărea la plecarea sa în altă parte, motive pentru care și-a dat seama că se caută repetarea desfacerii contractului său de muncă în scopul întăririi primei desfaceri disciplinare și începând cu data de 20.02.1985 și-a dat demisia din agricultură, până la rezolvarea corectă a situației sale.
Apelantul a mai arătat că, cu toate că a avut acceptul de a fi încadrat în alt sector de activitate conform adresei 14373 din 23.10.1985, totuși, nici una din întreprinderile economice din jud. B și V nu a vrut să-l încadreze pe nici un post, nici chiar pe post de muncitor necalificat și că după 1 an și 8 luni de căutări și de zbateri pentru a-și dovedi nevinovăția, a înțeles că pentru a supraviețui are o singură șansă, și anume acceptarea oricărui loc de muncă și post în agricultură, a solicitat reîncadrarea sa la CAP, după 40 de zile a fost mutat la CAP, de unde, după 2 luni și 13 zile, a fost lăsat fără un mijloc de existență o perioadă de 2 luni și 20 zile, fără nici un motiv declarat, după care a fost transferat la CAP și după o perioadă de 1 an și 8 luni a fost mutat silit la CAP, unde, după 2 luni și 12 zile, a fost infirmat în funcție și încadrat pe post de muncitor laborant în cadrul laboratorului de furaje
Prin întâmpinare, intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas olicitat respingerea apelului, iar în motive a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauzele care privesc aplicarea art.9 din 118/1990, întrucât doar instanța de judecată se pronunță asupra acțiunilor întemeiate pe acest text de lege și în fapt, plata drepturilor stabilite conform 118/1990 se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
Pe fondul cauzei, a arătat că concluziile instanței de fond sunt în concordanță cu prevederile 118/1990, față de probațiunea administrată în cauză.
Intimatul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin decizia civilă nr.103/A din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul,. în loc. nr.432, jud. B, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, cu sediul în O, str. - nr.2, jud. B, împotriva sentinței civile nr.5452 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Din întreaga probațiune administrată în cauză, instanța de apel a reținut că în perioadele arătate de către reclamantul apelant în acțiunea sa au existat anumite conflicte între acesta și angajatorii săi de la acea dată, care s-au soldat cu măsuri de dreptul muncii luate împotriva apelantului, însă reclamantul apelant nu a făcut dovada că toate aceste măsuri luate de fostele unități în care a fost încadrat sunt consecința unor fapte sau acte ale sale cu caracter politic sau antistatal, pe care le-ar fi desfășurat la acea dată, precum și faptul că aceste măsuri ar fi fost o consecință pentru persecutarea sa pe motive politice.
Într-adevăr, art.9 din 118/1990 stipulează că persoanele care fac dovada prin hotărâre judecătorească de constatare că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechimea în muncă pe perioada care s-au aflat în această situație, însă, așa cum s-a reținut mai sus, reclamantul apelant nu a făcut dovada că a fost victima unor măsuri administrative luate din motive politice împotriva sa, nefiind dovedită în cauză existența unui raport de cauzalitate, respectiv măsurile luate împotriva sa, neintegrarea sa în muncă în perioadele 1.05.1983 - 1.09.1983, 20.02.1985 - 20.10.1986, să fie consecința unor manifestări cu caracter politic care să aibă drept scop persecutarea sa politică, motiv pentru care criticile aduse de către apelant hotărârii primei instanțe, sub acest aspect, sunt nefondate, inclusiv și trimiterile pe care apelantul le face în motivele sale de apel la faptul că i-a fost aplicată Legea 5/1978, cu privire la care acesta a arătat că este o lege aberantă și discriminatorie, nu pot conduce automat la admiterea pretențiilor sale, câtă vreme nu s-au produs dovezi că aplicarea disp.art.64 lit.t din actul normativ mai sus arătat față de persoana sa a fost consecința persecutării sale politice.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și a autorității de lucru judecat privind despăgubirile solicitate de reclamantul apelant pentru perioada în litigiu, instanța de apel a apreciat că acestor excepții instanța de fond le-a dat o soluționare greșită, astfel, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor raportat la disp.art.25 din 31/1954 și la obiectul cererii formulate de reclamant, calitatea procesuală pasivă în cauză o are Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar cu privire la reținerea autorității de lucru judecat sub aspectul capătului de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamant în temeiul art.9 din 118/1990, instanța de apel a apreciat că, față de obiectul dosarului 2395/CA/2006, în care a fost pronunțată sentința nr.295/CA/2006 a Tribunalului Bihor, menținută irevocabil prin decizia nr.34/CA/2007 a Curții de APEL ORADEA, pronunțată în dosar nr. - și prin care s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantul apelant pentru despăgubiri solicitate în temeiul art.1 alin.1 lit.e din 118/1990, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, lipsind tripla identitate prevăzută de art.1200 Cod civil, în prezenta speță obiectul cererii fiind întemeiat pe disp.art.9 din 118/1990.
Instanța de apel, având însă în vedere că, capătul de cerere principal a fost corect soluționat de către instanța de fond, că cererea privind despăgubirile este o cerere accesorie subsidiară, a cărei soluționare depinde de soluția capătului de cerere principal, a apreciat că nu se mai impune desființarea sentinței instanței de fond cu trimitere spre rejudecare și în contextul tuturor considerentelor mai sus expuse, a apreciat apelul formulat de apelant ca fiind nefondat, împotriva sentinței apelate, pe care a păstrat-o în totalitate.
Instanța de apel a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent, solicitând casarea acesteia, iar în fond admiterea cererii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, cererea reclamantului se întemeiază pe actele depuse în probațiune (adresele nr.1272/15.04.1983, nr.1560/30.04.1983, nr.1587/9 mai 1983) adrese abuzive, lovite de nulitate absolută și care nu au fost examinate și analizate de instanțe, până în prezent.
În mod eronat, instanța de apel a apreciat că situațiile în care s-a aflat recurentul în perioada 01.05.1983 - 01.09.1983 și 20.02.1985 - 20.10.0986, când nu a avut loc de muncă, au fost urmarea unor acte de dreptul muncii, emise în temeiul Legii 5/1978, deși această lege nu face parte din Codul muncii, ci este o lege cu caracter politic, represiv și discriminator.
Mai arată că toate înscrierile din carnetul de muncă al recurentului, începând cu data de 01.05.1983 și până la data de 01.02.1990 sunt abuzive, lipsite de temei legal și sunt consecința persecuțiilor politice suferite de acesta.
Așa zisa inexistență a motivelor de natură politică reținută de instanță se datorează lipsei de percepție a realității de către instanța de fond și apel.
De asemenea, procesul verbal nr.1248/14.04.1983 este nul de fapt, fiind un fals comis de directorul IAS, iar actele și referatele indicate în cerere sunt lovite de nulitate absolută.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.6, 7, 8 Cod procedură civilă, art. 16 pct. 1și 2, art. 21, pct. 1-2, art. 22 pct. 1-2, art. 34 pct.1, art. 41 pct. 1-2 din Constituție, art. 2 pct.1, art. 6 pct.1, art. 14 din Constituția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților individuale, art. 9 din Decretul Lege 118/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, DGFP. B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea recursului, reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Verificând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că aceste este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect au apreciat instanțele de apel și fond că susținerile reclamantului potrivit cărora măsurile luate de conducerile fostelor unități la care acesta a fost încadrat, în temeiul art. 64 lit. t din Legea 5/1978 sunt consecința persecutării sale politice, nu au nici un suport probator.
Faptul că între reclamant și angajatorii săi din perioada invocată au existat anumite conflicte, care s-au soldat cu măsuri de dreptul muncii, nu pot conduce automat la concluzia că aceste măsuri ar fi fost determinate de considerente de ordin politic, neexistând dovezi în acest sens și care să justifice în acest fel aplicațiunea dispozițiilor din Decretul Lege 118/1990.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINTE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul din, nr.432, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, DIRECȚIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE BIHOR cu sediul în O, str. -, nr.2, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.103/A din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /31.10.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./05.11.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
