Obligație de a face. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 1432/
Completul compus din:
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 137/Ap/2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.434/22.01.2009, Judecătoria Brașova respins apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 434 din data de 22.01.2009, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr-, pe care a păstrat-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.137/12.05.2009, Tribunalul Brașova respins apelul reclamantului iar pentru a pronunța această hotărâre a reținut în esență următoarele:
Antecontractul de vânzare-cumpărare este doar o promisiune de a Antecontractul de vânzare-cumpărare este doar o promisiune de a contracta, un acord de voința prin care părțile se obliga sa încheie in viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare se realizează acordul de voința al partilor asupra clauzelor acestui contract.
Interpretarea contractului presupune determinarea și calificarea conținutului acestuia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute în temeiul său.
Dacă voința părților este clar exprimată, nu se pune problema interpretării. Din cuprinsul dispozitiilor art. 977 - 980 civ. se retine ca interpretarea contractului este necesara atunci cand clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii, ori cand contractul este incomplet, creind dificultati in determinarea exacta a intelesului acestuia. Aceasta situatie apare in cazul unei gresite exprimari, a folosirii improprii a terminologiei juridice, a existentei unei contradictii intre vointa reala si vointa declarata a partilor.
In speta, clauzele contractului sunt clare, precise, neindoielnice, de natura sa inlature necesitatea unei operatii speciale de interpretare.
De altfel, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1546/11.05.2007, apelantul a declarat ca acest contract are o cauza reala, licita si morala si inainte de semnarea actului a citit continutul acestuia, constatand ca el corespunde vointei lor si conditiilor stabilite de comun acord.
Prin modul de interpretare solicitat, apelantul tinde la modificarea clauzelor contractuale (clar exprimate si pe care si le-a asumat, semnandu-le), in sensul completarii lor cu cele inserate in antecontractul de vanzare-cumparare ale carui efecte au incetat la momentul incheierii contractului de vanzare-cumpare, situatie inadmisibila, in raport de dispozitiile art. 962 civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în temeiul art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit prevederilor art.977 și urm.Cod civ. calificarea juridică se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor folosiți.
Din examinarea clauzelor contractului șli ale antecontractului, rezultă că părțile au avut intenția de a menține obligația de utilare a zonei ca fiind destinată construcțiilor civile în sarcina pârâților, iar împrejurarea că nu se cuprinde în actul autentic mențiuneaad literamîn acest sens, nu poate produce efecte juridice în direcția renunțării la o atare obligație, față de aceea că în actul autentic sunt făcute trimiteri exprese la avizele și certificatul de urbanism și celelalte înscrisuri reprezentând anexe ale contractului de vânzare-cumpărare autentic.
În căderea instanței era să rețină că înm contractul de vânzare-cumpărare se menționează schimbarea ramurii de cultură din teren arabil extravilan, în teren de construcții intravilan, cu destinația de construire locuințe și dotări complementare în baza adresei nr.2148/2007.
Cât privește valorificarea sancțiunii prevăzută de dispozițiile art.225 Cod proc.civ. prtin raportare la materialul probator, instanța a omis faptul că este suficient fie și numai un răspuns fragmentar al vânzătorului la interogatoriul luat, cu atât mai mult un refuz de a răspunde la interogatoriu, pentru ca aceasta să considere că există un început de dovadă scrisă.
Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate și cu probele administrate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, din examinarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că obligațiile părților prin vânzarea-cumpărarea imobilelor-teren, sunt cele menționate în cuprinsul contractului autentificat sub nr.1546/11 mai 2007, fără posibilitatea completării sau modificării acestuia cu clauze menționate anterior într-un antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între aceleași părți.
Contractul încheiat sub semnătură privată invocat în apărare de către recurent, în sensul modificării sau completării clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare autentic, nu poate fi interpretat decât în înțelesul de promisiune de vânzare, pentru că voința părților trebuie analizată în sensul în care atribuie efecte juridice consimțământului dat în acel contract.
Antecontractul este o convenție aparte, diferită de viitorul act de înstrăinare și care generează pentru părți doar o obligație de a face.
Astfel, în baza principiului libertății de voință la încheierea contractului, părțile au înțeles să valideze convenția lor fără reluarea unor clauze menționate anterior în actul sub semnătură privată.
Împrejurarea că în conținutul contractului de vânzare-cumpărare părțile contractante au stipulat schimbarea ramului de cultură din "teren arabil extravilan" în acela de "teren construcții extravilan cu destinația construire locuințe", nu are relevanță juridică asupra mențiunilor din antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care pârâtul își asumase obligația de a utila zona cu apă,canal,gaze și curent electric.
Efectele antecontractului de vânzare-cumpărare au încetat din momentul încheierii contractului în formă autentică, fără posibilitatea interpretării între cele două acte juridice în sensul existenței unor discordanțe între voința reală ți forma în care a fost exprimată. În speță, voința părților a fost clar exprimată, clauzele fiind precise, de natură să înlăture necesitatea unei operații speciale de interpretare.
Interpretarea contractului nu se confundă cu proba acestuia, deoarece existența contractului este în afara oricărei discuții. Prin urmare, refuzul pârâților de a se prezenta la interogatoriu, nu are semnificația juridică pe care o atribuie recurentul reclamant, în sensul modificării clauzelor contractului autentificat, cu alte obligații decât cele stabilite prin conținutul său.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod proc.civ. recursul va fi respins, menținându-se decizia civilă recurată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 137/12.05.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 15.12.09
Dact. GG - 12.01.10
5 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi
