Obligație de a face. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1440
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin președinte secție
Grefier -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, pârâtul și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 490 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat - și avocat, ambii reprezentându-l pe recurentul reclamant, și avocat, reprezentându-i pe recurentul pârât și recurenta intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar cererea de strămutare formulată de a fost respinsă prin încheierea civilă nr. 8819 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.
Curtea a repus cauza pe rol în temeiul art. 245.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că recursul vizează un singur aspect, respectiv obligarea pârâților de a scoate pomul fructifer plantat pe calea de acces aflată pe terenul familiei, pentru care reclamantului i-a fost instituită o servitute de trecere. În urma contestației la titlu s-a constatat servitutea de trecere pe o lungime de 40, astfel încât pomul s-ar afla amplasat în afara căii de acces pentru care are un drept de servitute. La determinarea acestei căi s-a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în cauză, conform căruia reclamantului i-a fost instituit un drept de servitute, de către autorul pârâtului și intervenientei, de la la proprietatea sa. A considerat că față de natura juridică a acțiunii, instanța a menținut un obstacol în calea dreptului de servitute. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurentul pârât și recurenta intervenientă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, susținând că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor deciziei civile nr. 882/2007 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost lămurită lungimea servituții, ce a fost instituită pe proprietatea exclusivă a recurentului pârât. Pomul fructifer se află pe această proprietate exclusivă. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea în tot a acțiunii. A solicitat cheltuieli de judecată și a depus concluzii scrise.
A solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.
Avocat -, pentru recurentul reclamant, a solicitat respingerea recursului declarat de pârât și intervenientă, ca inadmisibil, întrucât principala critică din motivele de recurs vizează motive de netemeinicie, raportat la aprecierea probatoriului. A mai susținut că motivarea instanței de fond și însușită în mare parte de instanța de apel nu a fost atacată.
A arătat că reclamantul a încheiat o convenție de instituire a servituții de trecere cu autorul, iar folosința căii de acces este o folosință utilă pentru a duce la îndeplinire această convenție. Prin această cale se permite accesul de la calea publică la proprietatea reclamantului. A precizat că, într-adevăr în spatele proprietății reclamantului se mai află o cale de acces, dar aceasta este aferentă șantierului și se va închide o dată cu acesta. A solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul și intervenienta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată la 8.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-și ridice gardul din plăci de beton, gardul de plasă de sârmă, un pom, materialele de construcție depozitate de pe terenul asupra căruia a fost instituită o servitute de trecere, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului. A solicit și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 882/27.06.2007 a Curții de Apel Craiovaa fost obligat pârâtul să respecte dreptul de servitute al reclamantului, servitutea fiind creată prin declarația lui, autentificată sub nr. 3817/17.05.2001 la BNP.
A precizat reclamantul că dobândise dreptul de proprietate pentru un teren situat în comuna încă din anul 1999 de la, vânzătorul constituind un drept de servitute asupra terenului său pentru ca reclamantul să aibă acces la calea publică; ulterior, vânzătorul a înstrăinat și cealaltă parcelă pârâtului, acesta refuzând însă să respecte servitutea creată de vânzător.
Reclamantul a mai arătat că servitutea a fost recunoscută de Curtea de Apel Craiova, însă se află în imposibilitatea de a folosi calea de acces, întrucât pârâtul îl împiedică, ridicând un gard de beton între cele două proprietăți, depozitând materiale de construcție și refuzând să taie pomul planta pe acest teren.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant, cu motivarea că acestuia i-a fost acordat de către proprietar un drept de trecere pe o lungime de 40 începând de la drumul sătesc, ori lungimea terenului pârâtului este de 48, prin acțiune formulată reclamantul urmărind să-și prelungească cu 8 această servitute. În plus, a arătat pârâtul că reclamantul nu a folosit niciodată această cale de acces, ci drumul privat al SC SA, care este de folosință publică.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, cu motivarea că terenul în litigiu nu a făcut obiectul declarației autentice a proprietarului, ci excede acesteia, lungimea căii de acces creată în favoarea reclamantului fiind de 40 metri.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că a chemat în judecat în judecată și pe pârâta.
Prin sentința civilă nr. 3929/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea, au fost obligați pârâții să-și ridice gardul din beton pe o porțiune de 3 metri, gard situat în partea de N-V a proprietății reclamantului și părul ce crește pe terenul menționat în declarația autentificată sub nr. 3817/17.05.2001, teren cu o lungime de 47,70 metri, lat de 3 metri, vecin la N-drumul sătesc, la S-reclamantul, la E-, la V-, iar în caz de refuz, a fost abilitat reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Au mai fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare din 17.06.1999 reclamantul a cumpărat de la vânzătorul un teren în suprafață de 291,68., situat în satul, în spatele proprietății vânzătorului, ocazie cu care părțile au convenit să creeze în favoarea cumpărătorului o servitute de trecere pe un teren de 40 și lat de 3., convenție consemnată în declarația autentică nr. 3817/2001.
În urma unor vânzări succesive, terenul ce constituie fond aservit a fost cumpărat de pârâții și, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6379/5.10.2005, în care se menționează că terenul nu este afectat de sarcini și servituți, acesta fiind motivul neînțelegerilor ivite între părți cu privire la calea de acces pe care fostul proprietar o crease în favoarea reclamantului.
S-a mai reținut că prin decizia 882/27.06.2007 Curtea de Apel Craiova obligat pe pârâtul să respecte servitutea creată prin declarația autentică sub nr. 3817/2001, dar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că această servitute are, în realitate, o lungime de 47,7 și o lățime de 3.
Față de aceste constatări ale expertului, instanța a reținut că servitutea nu poate fi utilizabilă din cauza unui gard de beton edificat de pârâți între proprietatea lor și cea a reclamantului, precum și datorită unui pom fructifer, existent pe calea de acces, reținându-se în același timp că nu există materiale de construcții depozitate pe terenul în litigiu.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de interv., acesta a fost respinsă cu motivarea că intervenienta a urmărit respingerea acțiunii reclamantului, ori atâta timp cât acțiunea a fost admisă în parte, nu se mai justifică admiterea cererii de intervenție.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, invocând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de, motiv pentru care sentința este lovită de nulitate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că instanța a făcut o interpretare greșită a actelor de la dosar, în special a declarației autentice nr. 3817/17 mai 2001 privind dimensiunile căii de acces și în mod greșit i-a obligat să ridice gardul de beton și să taie părul roditor de pe un teren care excede dimensiunilor stabilite prin această declarație.
Că, prin modul în care a interpretat actele de la dosar, instanța i-a creat reclamantului o servitute cu lungimea de 47,7, în loc de 40. cât s-a prevăzut în declarația fostului proprietar.
În susținerea motivelor de apel, pârâții au depus la dosar decizia civilă nr. 938/13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a lămurit dispozitivul deciziei civile 882/2007, în sensul că s-au stabilit dimensiunile căii de acces ca fiind lungimea de 40. și lățimea de 3., ce face parte din suprafața totală de 480. proprietatea pârâtului.
Prin decizia civilă nr.290 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins cererea privind obligarea pârâților de a ridica pomul fructifer (părul) și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat intimatul reclamant să plătească apelanților pârâți 400 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de intervenție și a motivat în considerentele sentinței că nu sunt îndeplinite dispozițiile prev. de art. 49 alin. 2 pr.civ.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că, în temeiul disp. art. 977-978 civ. înțelegerea părților cu privire la lungimea căii de acces trebuie interpretată în sensul că aceasta se întinde de la limita proprietății reclamantului la drumul public, ceea ce, conform concluziilor expertizei, înseamnă 47,70. având lățimea de 3.
Prin dec. civ. nr. 938/13.11.2008 pronunțată în dosarul - Curtea de Apel Craiovaa lămurit dispozitivul deciziei civile 882/27.06.2007 în sensul că dimensiunile acestei căi de acces sunt de 40 lungime și 3 lățime. S-a stabilit cu putere de lucru judecat că orice modificare a acestor date, care nu au fost cuprinse în declarația autentică nr. 3817/2001, reprezintă o modificare a titlului executoriu, respectiv a deciziei civile 882/2007, prin care pârâtul a fost obligat să respecte servitutea creată prin această declarație.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul s-a reținut că reclamantul nu poate utiliza toată lățimea de 3. a căii de acces din cauza zidului de la locuința pârâtului, ceea ce impune desființarea acestui zid de la ulița, situație reținută corect și de instanța de fond.
Ca urmare a pronunțării deciziei civile 938/2008 a Curții de Apel Craiova situația de fapt reținută de instanța de fond nu se modifică din punct de vedere al lățimii căii de acces, dar atâta timp cât prin această decizie s-a stabilit lungimea acesteia ca fiind de 40., în loc de 47,7 . cât a reținut instanța de fond, s-a înlăturat obligația pârâților de a scoate părul roditor aflat pe terenul ce excede acestei lungimi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului declarat de reclamant s-a susținut că probele nu au fost apreciate cu maximă obiectivitate, deoarece din expertiza topo și cercetarea locală s-a dovedit că pomul fructifer se află situat la jumătatea terenului, ceea ce îl împiedică pe reclamant să folosească normal calea de acces. Recurentul reclamant a arătat că, așa cum rezultă și din decizia 882/2007, intenția vânzătorului a fost de a constitui o servitute de trecere se la stradă până la proprietatea sa, iar opunerea pârâților la folosința căii de acces îi creează prejudicii.
Pârâții au motivat recursul, susținând că tribunalul a dat o interpretare eronată situației de fapt, nu a avut în vedere că pentru o lungime de 7,7 reclamantul nu are constituită servitutea de trecere și a reținut greșit existența unui zid la ulița J, în realitate fiind două plăci de ciment turnate în gardul comun, confecționat de reclamant. Pârâții recurenți au arătat că reclamantul are o altă cale de acces, pe o uliță publică, iar servitutea creată pe terenul pârâților începe de la ulița J și nu există niciun obstacol pentru folosirea trecerii.
Ambele părți au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului părții adverse.
Recursurile urmează a fi respinse pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate, fiind inadmisibil a se pune în discuție situația de fapt, care ține de temeinicia hotărârilor.
În recursurile lor, ambele părți au criticat faptul că probele au fost eronat interpretate de tribunal, referindu-se la temeinicia deciziei, ori acest aspect nu poate intra în analiza instanței de recurs. Curtea va stabili dacă tribunalul a aplicat corect legea la situația de fapt reținută din probe, fără a se preocupa să stabilească dacă probele au fost reținute corect.
Instanța are în vedere faptul că prin hotărâri judecătorești anterioare, care au intrat în puterea lucrului judecat, s-a stabilit în favoarea reclamantului o servitute de trecere asupra terenului proprietatea pârâților, acesta având dreptul să treacă de la stradă la proprietatea sa pe un teren cu o lungime de 40 și o lățime de 3.
Susținerile pârâților recurenți în sensul că în prezent reclamantul are posibilitatea de a folosi o altă cale de trecere, care este ulița publică inventariată în domeniul public al localității, tind să înfrângă puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă 882/2007 și decizia civilă nr. 938/13.11.2008, astfel că, atâta timp cât situația de fapt reținută prin cele două hotărâri nu este modificată printr-o altă hotărâre judecătorească, este inadmisibil a se cerceta în litigiul de față cele susținute de pârâți referitor la o altă cale de trecere.Ca urmare, prev. art. 166 și art. 1201 civ au fost aplicate corect de tribunal.
Obligația pârâților de a-și ridica gardul de beton pe o anumită porțiune este rezultatul analizei probelor, deoarece prin raport de expertiză și cercetare locală s-a stabilit unde anume este amplasat gardul, fiind edificatoare pentru stabilirea soluției concluziile expertului în sensul că reclamantul nu poate folosi calea de trecere datorită modului în care este edificat gardul, în partea de nord terenului.
În mod corect instanțele au avut în vedere că drumul de trecere începe de la ulița, așa cum este redat și pe schița anexă la raportul de expertiză, întrucât acest aspect a fost consemnat în declarația de constituire a servituții, precum și în dispozitivul deciziei civile nr. 938/13.11.2008.
Așadar, criticile părților au în vedere, în cea mai mare parte, chestiuni care derivă din interpretarea probelor, respectiv amplasarea gardului, prezența pomului fructifer pe calea de acces, astfel că nu pot fi cercetate în recurs.
Soluția dată de tribunal cu privire la înlăturarea obligațiilor pârâților de ridica pomul aflat pe calea de trecere este corectă, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoz. art. 616 și urm. civ.
Reclamantul justifică un drept de servitute pe o lungime de 40 și lățime de 3, iar raportul de expertiză a reținut că pomul se află în afara acestor dimensiuni, caz în care dreptul reclamantului, ca proprietar al fondului dominant, nu se poate întinde și asupra unei porțiuni de teren pe care servitutea nu fost constituită.
Criticile reclamantului fac referire la modul de instituire a servituții și la interpretarea declarației date de autorul, solicitând să se considere că drumul de trecere acoperă întreaga distanță de la calea publică la casa reclamantului, ori, cât timp conținutul declarației a fost deja stabilit prin hotărâre judecătorească, nu se mai poate reveni într-o acțiune prin care instanța a fost investită doar cu soluționarea unei obligații de a face.
După cum au precizat și pârâții recurenți, reclamantul nu s-a preocupat să ceară constituirea servituții pe toată lungimea terenului de 47,7.
Apreciind că în cauză nu sunt incidente motive de nelegalitate în sensul art. 304, decizia pronunțată de tribunal fiind legală, recursurile se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul, pârâtul și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 490 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored.GI
2ex/14.12.2009
Jud apel,
Jud fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
