Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1442
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin președinte secție
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 357 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, asistată de avocat, și avocat, reprezentând intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a reiterat cererea de suspendare a cauzei, formulate în fața instanței de fond, până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea cererii de suspendare, considerând că prin aceasta se urmărește tergiversarea cauzei.
Curtea a respins cererea de suspendare formulată de recurenta pârâtă, prin apărător, ca neîntemeiată.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9. A susținut că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, făcând o greșită interpretare a prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, precum și o interpretare superficială a actelor de proprietate ale părților.
A arătat că a fost solicitată anularea contractului de vânzare-cumpărare, acțiune ce se află pe rolul Judecătoriei Craiova înregistrată sub nr-, întrucât se consideră că nu sunt îndeplinite toate cauzele de legalitate a contractului. Reclamantul nu și-a întabulat dreptul de proprietate și nu și-a achitat utilitățile aferente imobilului. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului, susținând că nu există un titlu de proprietate al recurentei, iar pârâtul nu a achitat în mod normal utilitățile, întrucât nu a folosit imobilul. A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 22.06.2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie un apartament situat în C, - -, -. 2,. 7, 25, să se dispună evacuarea pârâtei din acest imobil și pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3398/15 nov.1999 la. Gac umpărat de la pârâtă imobilul arătat mai sus însă, fiind plecat din țară, i-a permis pârâtei să locuiască în el.
În anul 2004 formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei prin care a solicitat evacuarea acesteia din imobil, care a fost respinsă pe considerentul că nu a fost promovată și acțiunea în revendicare.
Pârâta depus la data de 7.09.2005 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția de litispendență, întrucât reclamantul a formulat o altă cerere de chemare în judecată la data de 19.01.2004, la Judecătoria Craiova, formându-se dosarul nr. 2281/2004 cu același obiect.
La această acțiune pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat și constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare.
Instanța a dispus disjungerea celor două acțiuni, a fost suspendată acțiunea în revendicare și evacuare și a continuat judecarea simulației care s-a soluționat la Judecătoria Craiova la data de 21.06.2004, anulându-se ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea prin sentința nr. 7427 iar la data de 01.11.2004 i-a fost respinsă cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel și apoi recurs, dosarul fiind înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai arată că a formulat și el apel împotriva acestei sentințe care a fost respins prin decizia nr. 1422/02.06.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, menținând suspendată cauza până la soluționarea cererii reconvenționale privind simulația actului juridic.
Având în vedere că ambele acțiuni se află încă pe rolul instanțelor de judecată, apreciază că nu poate fi chemată în judecată pentru același motiv.
Prin încheierea de ședință din data de 5.10.2005 instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art 244.Pr. Civ până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Înaltei Curți de casație și Justiție, având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare nr. 3398/15 nov.1999.
După repunerea pe rol a cauzei, în ședința publică din 29.03.2006 pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, instanța respingând această excepție deoarece prin SC nr. 7427/2004 a Judecătoriei Craiovaa fost anulată ca netimbrată acțiunea în evacuare, astfel încât nu a fost rezolvat în fond procesul dintre părți, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 1201.Civ.
Prin încheierea de ședință din data de 31 mai 2006 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 244.Pr. Civ până la soluționarea dosarului nr. 2346/C/2006, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3398/1999.
Prin sentința civilă nr. 3169/5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul situat în C, - -, -. 2,. 7, 25. S-a dispus evacuarea pârâtei din acest imobil. S- luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3398/15 nov.1999 de G reclamantul a cumpărat de la pârâtă un apartament.
Prin nr. 12325/01.11.2004 pronunțată de Judecătoria Craiovas -a respins acțiunea formulată de reclamanta având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare, sentința fiind definitivă și irevocabilă.
Prin nr. 1210/2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3398/1999.
S- constatat incidența art. 480.Civ. întrucât reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra apartamentului revendicat și dovada faptului că acest apartament este ocupat de pârâtă fără titlu.
Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâta, care a arătat că instanța i- respins în mod neîntemeiat cererea de suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr-, privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3398/15 noiembrie 1999, pentru alte temeiuri juridice decât cele invocate în litigiul anterior. Prin urmare, aparența dreptului pârâtei subzistă până la soluționarea dosarului menționat, în cadrul căruia instanța va stabili dacă intimatul are sau nu dreptul de proprietatea supra apartamentului în litigiu.
La termenul din 19 noiembrie 2008, instanța de apel dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1 pr.civ. până la soluționarea irevocabilă dosarului nr- al Judecătoriei Craiova, având ca obiect acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare promovată de apelantă împotriva intimatului-reclamant.
Această încheiere a fost recurată de intimatul reclamant, iar prin decizia civilă nr.213/18 februarie 2009 a Curții de APEL CRAIOVA a fost admis recursul, s-a casat încheierea și s- respins cererea de suspendare, fiind trimisă cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul Dolj. Instanța de recurs reținut că acțiunile promovate de apelantă duc la tergiversarea judecății, în condițiile concrete ale speței și că menținerea măsurii suspendării duce la întreruperea cursului normal al judecării acțiunii.
Ca urmare a dezlegării date prin decizia instanței de recurs, instanța de apel procedat la continuarea judecății.
Prin decizia civilă 357 din 27 mai 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că starea de fapt și de drept a fost reținută corect de prima instanță, fiind incidente dispozițiile art. 480 Cod Civil, față de existența dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului în litigiu și față de inexistența unui titlu de proprietate al pârâtei.
Motivele de apel au fost bazate pe necesitatea suspendării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare promovată de apelantă, iar sub acest aspect Tribunalul este ținut de dezlegarea obligatorie dată de instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 213/17 februarie 2009 Curții de APEL CRAIOVA, asupra oportunității unei asemenea măsuri procesuale.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, motivând că instanța de apel a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 480 civ. analizând superficial cele două titluri de proprietate ale părților. Recurenta a susținut că titlul pârâtului nu este unul valid, că pârâtul nu a plătit prețul vânzării întrucât părțile nu au intenționat să încheie un contract de vânzare cumpărare, ci unul de garanție imobiliară, accesoriu la contractul de împrumut încheiat de fiul pârâtei.
S-a reluat cererea de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului având ca obiect constatarea nulității vânzării, arătându-se că în prezent apelul pârâtei de față a fost admis și cauza trimisă spre rejudecare la judecătorie.
Recurenta a arătat că aparența dreptului său subzistă până la soluționarea acțiunii pentru constatarea nulității contractului.
S-a invocat faptul că reclamantul a promovat acțiunea în revendicare la 6 ani de la încheierea contractului, că acesta nu și-a întabulat dreptul de proprietate și nu a plătit cheltuielile pentru întreținerea apartamentului. iar acțiunea pentru evacuare nu este admisibilă pentru că locuința nu a fost ocupată abuziv sau prin acte de violență.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă un principiu al dreptului civil care transpune în plan procesual forța hotărârilor judecătorești irevocabile, împiedicând judecarea aceleiași cauze de mai multe ori. Acest principiu se înscrie în garanțiile unui proces echitabil și face posibilă securitatea raporturilor juridice, dispunând ca o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă să nu mai fie pusă în discuție, chiar dacă părțile ar aprecia că soluția adoptată este eronată.
În aplicarea dispozițiilor art. 1201 și 166, tribunalul apreciat corect că suspendarea cursului judecății în temeiul art. 244 nu mai este posibilă după ce Curtea de APEL CRAIOVA, ca instanță de recurs, a dispus continuarea judecății, prin decizia civilă nr.213/18 februarie 2009. Tribunalul a făcut astfel și o corectă aplicare a prev. art. 315 c potrivit cu care dezlegările date de instanța de recurs asupra unor probleme de drept sunt obligatorii pentru instanțele de trimitere.
Reluarea cererii de suspendare între criticile din recursul de față înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.213/18 februarie 2009, ceea ce este inadmisibil.
De asemenea, critica recurentei privind caracterizarea greșită a contractului dintre părți ca fiind unul de vânzare cumpărare, când, în realitate, a fost un contract de garanție, tinde la încălcarea puterii de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 12325/01.11.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova. După ce acțiunea sa pentru constatarea simulației vânzării a fost respinsă, recurenta nu mai poate repune în discuție aceeași problemă de drept, instanțele fiind obligate să dea contractului caracterizarea care rezultă din conținutul lui și care a fost impusă de sentința arătată.
Instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, promovată de o parte care exhibă un titlu de proprietate, reprezentat de un act autentic de vânzare cumpărare, împotriva unei alte părți, care nu justifică niciun titlu.
Sunt nefondate referirile recurentei la existența titlului său și la compararea a două pretinse titluri, cât timp prin contractul autentificat sub nr. 3398/15 nov.1999 a transmis reclamantului dreptul său de proprietate, iar de la data încheierii convenției titlul său nu mai există, iar dreptul său s-a stins.
Ca atare, numai una dintre părțile litigiului are un titlu, caz în care dispozițiile art. 480 civ. obligă la a da câștig de cauză posesorului titlului.
În absența unui titlu, recurenta nu poate pune în discuție o aparență a dreptului său, întrucât, până la o eventuală constatare a nulității contractului, reclamantul este cel care se bucură de toate prerogativele proprietății.
Instanța nu poate analiza susținerile recurentei privind nevalabilitatea titlului reclamantului, deoarece aceste aspecte au făcut obiectul unei alte judecăți și exced cadrului procesual de față, instanța fiind investită doar de reclamant cu o acțiune în revendicare.
Aspectele privind neplata prețului nu fac imposibilă promovarea acțiunii în revendicare, cât timp, potrivit art. 1294 și 1295 civ. vânzarea cumpărarea este un contract valabil chiar dacă prețul nu a fost plătit.
Nu are relevanță data la care acțiunea a fost promovată de reclamant, acesta fiind titularului unui drept real, pe care îl poate apăra oricând, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibilă. dreptului de proprietate nu constituie o condiție pentru valabilitatea titlului reclamantului sau pentru protejarea dreptului prin acțiuni în justiție, ci este doar condiția opozabilității contractului față de terți. Cum pârâta este parte contractantă, față de ea contractul este opozabil de la data încheierii.
Anterior promovării acțiunii reclamantul nu avea nici obligația de a plăti pentru întreținerea imobilului, aceste cheltuieli căzând în sarcina celui ce ocupă apartamentul și nefiind o componentă a dreptului de proprietate.
Evacuarea pârâtei din apartament s-a dispus ca o consecință a admiterii acțiunii în revendicare, fără a fi necesar să se stabilească modul în care a început ori s-a continuat deținerea locuinței de către pârâtă, reclamantul recunoscând prin acțiune că pârâta este un detentor precar, care a început să dețină locuința cu acordul său. Calitatea de simplu detentor precar obligă pe pârâtă să părăsească locuința la cererea proprietarului. Pentru soluționarea acțiunii în revendicare aceste aspecte nu prezintă relevanță, proprietarul având dreptul de cere restituirea bunului său.
Ca urmare, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prev. art. 480 civ. constatând că reclamantul este titularul unui drept de proprietate recunoscut prin act autentic iar pârâta ocupă bunul imobil fără a justifica un titlu, solia adoptată fiind legală, recursul se va respinge, nefiind incidente în cauză motive de nelegalitate a hotărârii în sensul art. 304
Potrivit art. 274, recurenta va fi obligată către intimat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în C, Str. - -, - 2, 25, împotriva deciziei civile nr. 357 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în C, B-dul -, - 21, 3, 10, județul
Obligă recurenta pârâtă către intimatul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex/10.12.2009
jud.apel,
Jud fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
