Obligație de a face. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

Înregistrat la data de 27.11.2006

DECIZIA CIVILĂ nr.145

Ședința publică din 14 februarie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu

JUDECĂTOR 2: Daniela Calai

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, - și -- împotriva Deciziei civile nr.739/A din 13.10.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți, - și - și consilier juridic pentru pârâții intimați Municipiul T prin primar și Primarul Municipiului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat, în reprezentarea reclamanților recurenți, - și -, solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii pronunțate în apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât procedura de citare a reclamanților în apel nu a fost legal îndeplinită, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Timiș în sensul de a se dispune respingerea apelului formulat de pârâtul Municipiul T prin Primar, fără cheltuieli de judecată. S-a susținut că nu există căi de acces la parcelele în litigiu, acestea aflându-se într-un loc înfundat.

Consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimat Municipiul T prin primar și Primarul Municipiului T, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală a deciziei civile recurate, pronunțate de Tribunalul Timiș pentru motivele depuse la dosar. A arătat că parcelele de teren în litigiu au două căi de acces.

CURTEA

În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.739/A din 13.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul Municipiul T, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr.5335/25.05.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.12080/2005, în contradictoriu cu reclamanții intimați, - și -.

A schimbat în parte sentința apelată și, în consecință, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.

Inițial, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanți și, în consecință, a instituit în favoarea imobilelor înscrise în CF nr.- T nr.top 9490/2, 9491, 9492/2 și CF nr.7395 T nr.top 9490/1, proprietatea reclamanților, un drept de servitute de trecere cu pasul și autoturismul asupra terenului proprietatea publică înscris în CF nr.2 T, nr.top 9498/1/1/1, reprezentat de str.- din

Totodată, prima instanță a obligat pe pârât să permită accesul reclamanților spre terenurile proprietatea acestora, prin demolarea stâlpilor metalici ce blochează strada, respingând primul capăt de cerere formulat de reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut, în esență, că, potrivit raportului de expertiză, accesul pietonal și cu autoturismul la imobilul proprietatea reclamanților se poate face numai din str.-, astfel încât, în raport de art.480 și 616.civ. se impune instituirea dreptului de servitute în favoarea reclamanților și obligarea pârâtului să permită accesul reclamanților la terenurile aflate în proprietatea lor.

Prin apelul promovat în cauză, pârâtul Municipiului Tas usținut că s-a dispus închiderea circulației pe str.- în baza Hotărârii Comisiei de circulație nr.-15276 din 06.09.2005, care își producea efectele cât timp nu a fost anulată, precizând că există două căi de acces, pe - - dinspre str.- și pe str.- -.

Tribunalul a apreciat că apelul este fondat, reținând că actul administrativ, respectiv Hotărârea Comisiei de circulație nr.SC-2005-15376/06.09.2005, nu a fost contestată și în privința ei operează prezumția de legalitate, astfel că prima instanță trebuia să aibă în vedere faptul că îngrădirea accesului la proprietatea reclamanților s-a făcut în mod legal.

Instanța de apel a mai reținut că, sub un alt aspect, crearea unei servituți de trecere s-ar fi impus, în lumina dispozițiilor art.616 civ. în situația în care fondul aservit, proprietatea reclamanților, ar fi fost un loc înfundat care nu ar fi avut absolut nicio ieșire la str.- sau ieșirea ar fi prezentat inconveniente grave ori periculoase, iar în speță reclamanții intimați nu au făcut o astfel de dovadă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.

În motivare, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. arătând că nu a fost îndeplinită în mod legal procedura de citare față de ei în fața instanței de apel, conform art.100 al.1 pct.7 și art.105 al.2 pr.civ. în sensul că procedura de citare a fost realizată prin afișare și nu a fost comunicată citația, sub semnătură, la sediul avocatului, respectiv la domiciliul procesual ales.

Reclamanții recurenți au invocat în drept și dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. susținând că la dosar pârâtul a depus Adresa nr.-15362/05.10.2006, emisă de Direcția a Primăriei Municipiului T, în care se vorbește despre o Hotărâre a Comisiei de circulație, însă acest act administrativ nu le-a fost comunicat pentru a putea să-l conteste.

Totodată, recurenții au susținut că instanța de apel a înțeles greșit condițiile neechivoce ale expertizei tehnice topografice din care reiese că cele două parcele nu au acces direct la calea publică.

În recurs, reclamanții recurenți au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Comisiei de circulație nr.-15276/06.09.2005, iar cauza a fost suspendată în vederea soluționării acestei excepții.

Prin sentința civilă nr.113/CA din 19.02.2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ a respins excepția de nelegalitate invocată, cu motivarea că actul atacat de către recurenți este un aviz favorabil pentru transformarea străzii - în zona pietonală din dreptul, emis de Comisia de circulație din cadrul Primăriei Municipiului T către Convenția, nefiind un act administrativ soluția care a fost menținută de către instanța de recurs.

În urma examinării deciziei recurate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 și art.312 al.3 pr.civ. Curtea apreciază că recursul declarat de către reclamanți este întemeiat, în parte, pentru considerentele ce în continuare vor fi evidențiate.

Astfel, Curtea reține că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. recursul nu este întemeiat, deoarece reclamanții au fost citați în apel, prin afișare, la domiciliul procedural ales, respectiv la sediul avocatului din T, P-ța - nr.1,.4, cu respectarea dispozițiilor art.921pr.civ. constatându-se lipsa oricărei persoane de la sediul indicat.

În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că unul dintre temeiurile pe baza căruia a fost pronunțată decizia recurată este un act juridic inexistent, respectiv Hotărârea Comisiei de circulație nr.-15276/06.09.2005, așa cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr.113/CA/19.02.2007 a tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă (22-26 dosar recurs).

În al doilea rând, instanța de apel nu a lămurit susținerile pârâtului în sensul că proprietatea reclamanților nu ar fi un loc înfundat și ar avea alte două căi de acces, respectiv pe - - dintre Str.- și pe str.- -, în raport de conținutul raportului de expertiză care nu stabilește, în mod neechivoc, contrar susținerilor recurenților, că proprietatea reclamanților ar fi un loc înfundat.

În consecință, avându-se în vedere că modificarea hotărârii atacate nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi (fie o contraexpertiză, fie o cercetare la fața locului), pentru lămurirea situației de fapt mai sus menționate, în temeiul art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul reclamanților și va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții, - și - împotriva Deciziei civile nr.739/A din 13.10.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu

G - - - - -

Grefier,

- -

Red.GO/14.02.2008

Tehnored.MM/2 ex/21.02.2008

Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.

Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud. C,

Președinte:Gheorghe Oberșterescu
Judecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Timisoara