Obligație de a face. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 147/
Ședința publică de la 07 - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare, la amânare fără discuție, recursul civil formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, ambii cu sediul în C,- și C, cu sediul în C,-, - 18, împotriva deciziei civile nr. 357 din 13.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- având ca obiect obligația de a face.
La primul apel al cauzei se prezintă pentru intimații pârâți Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, avocat, pentru C răspunde avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii Cod proc.civilă.
Avocat pentru C, depune întâmpinare pe care o comunică apărătorului itnimaților pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar și solicită termen pentru comunicarea întâmpinării recurenților reclamanți.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de avocat și lasă cauza la a doua strigare
La al doilea apel al cauzei, se prezintă recurentul personal, pentru intimații Consiliul Local C și Municipiul C, prin Primar, răspunde avocat, pentru C, răspunde avocat, lipsind recurenta.
Se comunică un exemplar al întâmpinării recurentului reclamant care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat pentru intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru C precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și, invocă excepția tardivității recursului; acordă cuvântul părților pe cererea de repunere în termenul de recurs și pe excepția de tardivitate a recursului.
Recurentul reclamant, în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs, arată că în perioada în care ar fi trebuit să declare recurs era plecat din țară în voiaj internațional, așa cum face dovada că documentele pe care le-a depus în dosarul cauzei, iar soția sa era bolnavă imobilizază și în imposibilitate de a se deplasa.Față de probele administrate solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs și respingerea excepției de tardivitate a recursului.
Avocat având cuvântul pentru C, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv declarat, cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Avocat având cuvântul pentru intimații pârâți, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv declarat, cu cheltuieli de judecată.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 5289/2005 reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtii Municipiul C prin Primar, Consiliul Local Constanta și C au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunta să se dispună obligarea pârâtilor la incheierea cu reclamantii a contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului teren în suprafată de 160,20 mp. și constructii cu o suprafată locuibilă de 77,05 mp. conform contractului de închiriere nr. 1390 din 16.06.2004 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și la pretul social stabilit de GH. 20 /1996 si respectiv HG. 11/ 1997.
Prin sentinta civilă nr.5101 din 29.05.2006 pronuntată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 5289/2005 a fost respinsă cererea formulată de reclamanti ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata în favoarea pârâtilor a cheltuielilor de judecată.
In motivarea hotărârii prima instanță a retinut că legea impune o anumită limitare a dreptului de cumpărare a imobilelor care se justifică pe natura considerentelor sociale, repectiv, situatia acelor chiriași care s-au întemeiat ani de-a rândul pe o situatie juridică stabilă a locuintelor pe care le detineau, intrând în raporturi locative fără să poată anticipa interventia legilor reparatorii și fără să-și pregătescă o altă posibilitate de satisfacere a nevoii locative, iar în cauză reclamantii nu detineau imobilul în calitate de chiriasi la data intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995, în baza art.6 din HG nr. 20/1996,repl.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate au formulat recurs reclamantii si prin care au criticat hotărârea instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe parcurusul soluționării apelului, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 din HG 11/1997 de modificare a HG nr. 20/1996.
Apelul a fost suspendat până la soluționarea excepției de nelegalitate de către instanța de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 206/27.03.2007 Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția Contencios Administrativ a respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de apelanții reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 357/13.09.2007 TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins apelul reclamanților ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut în esență că hotărârea apelată este temeinică și legală, neputând fi dispusă obligarea pârâților la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului locuit de reclamanți în calitate de chiriași întrucât, contractul de închiriere nr. 1390/3.05.1997 este încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii 112/1995.
S-a mai reținut că art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995 prevede în mod expres faptul că sunt considerați chiriași în sensul dispozițiilor legii, persoanele care au încheiat contractul de închiriere anterior adoptării Legii 112/1995 și ocupau efectiv spațiul la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și la data de 28.02.2008, criticând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA conform art. 304 pct. 9.proc.civilă sub aspectul interpretării și aplicării restrictive a dispozițiilor art. 9 din Legea 112/1995.
Prin cererea de recurs, reclamanții au solicitat și repunerea în termenul de declarare a căii de atac, invocând incidența disp. art. 103.proc.civ.
În motivarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul a invocat împrejurarea că este de profesie navigator, iar la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de apel se afla în voiaj internațional, această situație împiedicându-l să exercite recursul în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei Tribunalului Constanța.
La rândul său, recurenta a invocat starea de boală, dovedită cu adeverința medicală nr. 3862/20.10.2007 emisă de dr., ca fiind o cauză mai presus de voința sa, care a împiedicat-o să formuleze recursul și cererea de repunere în termenul de recurs, până la data de 28.02.2008.
Prin întâmpinare, intimata Cai nvocat excepția tardivității formulării recursului.
Analizând cererea recurenților și de repunere în termenul de recurs, instanța constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 103.proc.civilă "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui al act de procedură în termenul legal, atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală de respectarea termenelor de procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinată tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Dispozițiile art. 103 alin.(1) teza a II-a proc.civilă, reglementează o repunere în termensui generis, respectiv în condiții restrictive, când partea dovedește că " a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei" să acționeze înăuntrul termenului defipt de lege, în speță înăuntrul termenului de recurs de 15 zile care curge de la data comunicării deciziei 357/13.09.2007 a Tribunalului Constanța.
Textul legal invocat, spre deosebire de disp. art. 19 alin. (1) din Decretul 167/1958, are un caracter mult mai restrictiv, deoarece consacră posibilitatea repunerii în termen pentru situația în care partea a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură de o "împrejurare mai presus de voința ei", în timp ce art. 19 alin.(1) din Decretul 167/1958 vizează împiedicarea părții datorită unor "motive temeinice".
Existența unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înauntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
Din analiza înscrisurilor existente la dosar se reține că decizia civilă nr. 357/13.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚAa fost comunicată la domiciliul soților reclamanți și la data de 24.10.2007 ( filele 95 și 96).
Faptul că recurentul, la data de 24.10.2007 se afla în voiaj internațional fiind de profesie navigator nu constituie o împrejurare "mai presus de voința părții", în sensul art. 103.proc.civilă, care să îl fi împiedicat să promoveze calea de atac a recursului, și care a intervenit înăuntrul termenului de 15 zile reglementat de art. 301.proc.civilă pentru declararea recursului.
În realitate, reclamantul cunoștea împrejurarea că urmează să plece în voiaj internațional încă din timpul procesului derulat în fața Tribunalului Constanța, luând cunoștință de faptul că termenul fixat pentru reluarea judecății apelului, după suspendarea cursului acestuia, conform art. 4 din Legea 554/2004, a fost fixat la data de 6.09.2007.
Motivul plecării reclamantului în voiaj internațional a constituit motivarea cererii formulată de reclamant conform art. 152 alin.(3) teza finală proc.civilă pentru preschimbarea termenului de judecată înainte de vacanța judecătorească ( fila 49, dosar nr- al Tribunalului Constanța ) cerere respinsă ca nefondată prin încheierea din 25.06.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Prin urmare, plecarea în voiaj internațional nu a fost intempestivă, necesitatea realizării voiajului nu a intervenit înaăuntrul termenului de recurs, pentru a determina imposibilitatea absolută a recurentului de a exercita calea de atac a recursului, condițiile reglementate de art. 103 alin.(1) teza a II-a proc.civilă nefiind îndeplinite în cauză.
- mult, în faza apelului desfășurată la TRIBUNALUL CONSTANȚA, reclamanții și soția sa, au beneficiat de asistență calificată, fiind reprezentați de un avocat, iar în situația în care recurentul a avut cunoștință încă din luna iunie de faptul că urmează să lipsească din țară în lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2007, ar fi putut solicita comunicarea hotărârii la sediul avocatului, pentru ca acesta, în condițiile art. 69 alin.(2) proc.civilă, să exercite calea de atac a recursului.
Se reține că lipsa de diligență a recurentului în conducerea procesului declanșat de el, nu poate fi asimilată unei "împrejurări mai presus de voința părții", ivită înăuntrul termenului legal de recurs de 15 zile, reglementat de art. 301.proc.civilă care să îl fi împiedicat pe recurent să exercite calea de atac înăuntrul termenului definit de lege.
Nici cauzele invocate de recurenta pentru repunerea în termenul de recurs, nu pot fi asimilate unei "împrejurări mai presus de voința părții", conform art. 103 alin.(1) teza a II-a proc.civilă.
Din adeverința medicală nr. 3862/20.10.2007 emisă de Dr. - Medic primar MG pediatrie, rezultă că este suferindă de discopatie lombară, litiază renală și infecția căii urinare, fiindu-i recomandat repaos la pat în perioada 20 octombrie 2007 - 20 noiembrie 2007.
Recurenta nu a făcut nici o altă dovadă cu privire la imposibilitatea formulării căii de atac a recursului datorită spitalizării sau agravării sănătății acesteia după data de 20.11.2007.
Conform dispozițiilor art. 103.proc.civilă, partea interesată trebuie, ca în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării să introducă atât calea de atac, cât și cererea de repunere în termen.
În speță, se reține că recurentei i s-a comunicat decizia civilă nr. 357/13.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA la data de 24.10.2007, iar aceasta a declarat calea de atac a recursului la data de 28.02.2008.
Din actul medical depus la dosar rezultă că aceasta a fost împiedicată să formuleze recursul în perioada 20.10.2007 - 20.11.2007, medicul recomandându-i repaos la pat.
Pentru perioada ulterioară datei de 20.11.2007 nu s-a făcut dovada existenței unei alte cauze de împiedicare a recurentei să acționeze, situație în care se prezumă că a încetat cauza care a justificat depășirea termenului de recurs și, în termen de 15 zile de la momentul încetării acestei cauze, reclamanta trebuia să formuleze atât cerere de repunere în termenul de recurs, cât și recursul, condiție neîndeplinită în cauză.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată și cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta.
În baza art. 137.proc.civilă vom analiza excepția de tardivitate invocată de intimata C prin întâmpinare.
Excepția este fondată.
Conform art. 301.proc.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză se reține că decizia recurată a fost comunicată celor doi recurenți la domiciliul indicat în acțiune, la data de 24.10.2007, iar în termenul legal de 15 zile aceștia nu au formulat calea de atac a recursului.
În condițiile în care cererile de repunere în termenul de declarare a recursului au fost respinse ca nefondate, în speță a operat sancțiunea decăderii recurenților din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 301.proc.civilă se va admite excepția tardivității și se va respinge recursul declarat de și ca tardiv formulat.
În baza art. 274.proc.civilă, va obliga recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații Municipiul C și Consiliul Local
Se va respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata C, la dosar nefiind depuse chitanțele de plată a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea recurenților și de repunere în termenul de declarare a recursului.
Admite excepția tardivității recursului și respinge recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, ambii cu sediul în C,- și C, cu sediul în C,-, - 18, împotriva deciziei civile nr. 357 din 13.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- având ca obiect obligația de a face, ca fiind tardiv.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către Municipiul C și Consiliul Local
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 7 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08 - 2008
Jud.fond. -;
Jud.apel:;.
Red.jud. recurs MP/12.05.2008
Tehnored.gref.AM
2 ex./13.05.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
