Obligație de a face. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DOSAR NR- DECIZIE Nr. 148
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.245/AC/ 7.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asistat de avocat; intimatul asistat de avocat și cu împuternicire avocațială pentru intimatul; lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurent, depune la dosar un set de acte în susținerea recursului.
Avocat pentru intimați, depune la dosar originalul sentinței civile nr.2851 din 14.07.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.5888/2005, un set de acte și două planșe fotografice din care rezultă că imobilul este definitivat.
Recurentul solicită ca să depună personal concluzii scrise și precizează că nu are alte cereri noi în aceste concluzii scrise, deși are apărător ales.
Nemaifiind alte cereri, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel și pe fond, menținerea sentinței. În cauză s-a făcut dovada că recurentul este proprietarul terenului din litigiu de 2015. așa cum rezultă din titlu de proprietate și din sentința civilă nr.435/2003 a Judecătoriei Precizează că motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Depune concluzii scrise pe care le reiterează oral. Cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței, recurentul arată că este proprietarul suprafeței de 2015. teren în baza hotărârii de partaj, iar suprafața de 3000. reprezintă suprafața de teren proprietatea fiului său.
Recurentul cât și avocat pentru intimați, la solicitarea instanței, precizează că acele construcții sunt finalizate.
Avocat pentru recurent precizează că cererea formulată nu este în revendicare ci în sistare construcții, astfel încât hotărârea pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț este legală și temeinică.
Avocat pentru intimați, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea deciziei din apel. Construcția s-a ridicat pe suprafața de 700. teren, pe care i-a cumpăra de la deținătoarea titlului de proprietate, respectiv vânzătoarea. Construcția este definitivată din anul 2005, după cum rezultă și din planșele fotografice depuse la dosar. Primăria a dat teren în schimb în altă parte recurentului. Recurentul a renunțat la fond la capătul de cerere privind demolarea construcției, considerând că este autoritate de lucru judecat, având în vedere sentința pronunțată prin ordonanța președințială, care a rămas irevocabilă. Cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței ambii apărători precizează că nu există nici o acțiune în revendicare.
Avocat pentru recurent, solicită respingerea excepției invocată de apărătorul intimaților, privind autoritatea de lucru judecat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr.6015/2006 la Judecătoria Piatra Neamț reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și pentru acțiunea de obligație de a face.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul suprafeței de 2015 mp.teren situat în com. jud.N, conform titlului de proprietate nr.32/1071 și a sentinței civile nr.435/2003 a judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă. Pârâtul a cumpărat de la numitul o suprafață de teren vecină cu proprietatea sa pe care a început edificarea unei case, intrând cu aprox. 2 metri în proprietatea reclamantului.
Mai arată că deși a anunțat autoritățile locale care au constatat ca cele sesizate sunt adevărate, pârâții continuă ridicarea construcției cu încălcarea dreptului său de proprietate, solicitând ca aceștia să fie obligați să demoleze construcțiile ridicate pe terenul său și să sisteze efectuarea în mod abuziv a lucrărilor viitoare.
Acțiunea a fost timbrată legal.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a anexat cererii copii xerox de pe:nr.32/1071,schiță, adr.nr.511.959/2005 a Poliției,jud.N, proces verbal de constatare nr.4019/2003, titlul de propr. nr-, adr.nr.4516/2005 a Primăriei, proces verbal de punere în posesie nr.2509/2005, contract de vânzare-cumpărare nr.2922/2004, solicitând și efectuarea unei expertize tehnice privind identificarea terenurilor părților și stabilirea situației juridice a acestora.
Prin memoriul depus în dosar și prin apărătorul său în instanță, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că terenul său nu se învecinează cu proprietatea reclamantului, depunând în dovedirea celor susținute copii xerox de pe contract de vânzare nr.2922/2004, adr. nr. 5242/2005 a Primăriei com., titluri de proprietate, hot.nr.97/2005 a, încheiere a Biroului de carte funciară, calcul suprafețe, certificat de urbanism, autorizație de construire nr.21/2005, notă de inspecție, poze, documentație cadastrală, schițe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 2015 mp. teren situat în com. jud.N, conform titlului de proprietate nr.32/1071 și a sentinței civile nr.435/2003 a judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă și că pârâtul a cumpărat de la numitul o suprafață de teren vecină cu proprietatea sa pe care a început edificarea unei case, ocupând din terenul reclamantului suprafața de 700. pe o lățime de 2,54 ml,după cum rezultă din concluziile expertului numit în cauză(fila 105).)
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen pârâții și criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia și neluând în considerare toate probele administrate și apărările formulate. Astfel, nu s-a avut în vedere că pârâtul a cumpărat suprafața de 1223.teren intravilan pe care ulterior și-a edificat o casă în baza autorizației de construire nr.21/2005 emisă de Primăria, autorizație ce a avut în vedere atât titlul actual al pârâtul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2922/2004, cât și titlul inițial al vânzătoarei, respectiv TP nr.32/95 eliberat de Comisia județeană N, prin care autorului acestea i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenul mai sus arătat. Toate aceste acte doveditoare ale proprietății invocate în apărare de pârât au fost ignorate de prima instanță care a dispus demolarea unei construcții edificată cu bună credință și cu respectarea formelor legale de către pârât pe o suprafață de teren ce constituie proprietatea sa exclusivă.
Prima instanță nu a avut în vedere că hotărârea judecătorească invocată în dovedire de către reclamant, respectiv sentința civilă nr.403 5/2003 a judecătoriei Piatra Neamț nu îi este opozabilă întrucât aceasta viza obligarea comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar la punerea în posesie a celui în cauză și eliberarea unui titlu de proprietate. Mai mult decât atât, din titlurile de proprietate anexate de reclamant nu reiese că acestuia i s-ar fi restituit vreo suprafață de teren care să se învecineze cu terenul cumpărat de către pârât. Astfel, numitul nu deține în " decât o suprafață de 2015. care se regăsesc în titlul de proprietate al tatălui său Gh.G și cu privire la care moștenitorii legali au efectuat partajul succesoral, terenul în discuție revenindu-i reclamantului din cauza de față.
Cu privire la celelalte înscrisuri doveditoare invocate de reclamant și anume procese verbale de punere în posesie și titlul de proprietate, comisia, locală a intentat acțiune în anulare conform dispozițiilor Legii 247/2005, iar din acțiunile formulate reiese că terenul cumpărat de pârât nu se suprapune în nici un caz cu proprietatea reclamantului.
Prima instanță nu a avut în vedere că, la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei reclamantul a arătat că-și retrage acțiunea în ceea ce privește capătul de cerere privind demolarea construcției, aspect confirmat și prin declarația dată la data de 4.11.2005 de cel în cauză, în care se menționează că "declar că-mi retrag plângerea din dosarul 6015/2005 cu terenul aflat în litigiu întrucât mi-am primit terenul de la comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 prin remăsurarea care a fost întocmită și nu mai am nici o pretenție". întrucât această declarație a dispărut de la dosar, iar instanța de fond nu a consemnat susținerile reclamantului de la ultimul termen de judecată, invocă apelantul că se impune sub acest aspect fie și numai pe acest considerent admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în legătură cu retragerea capătului de cerere având ca obiect demolare construcție.
Cu privire la terenul în litigiu arată apelantul că, deși în cauză s-au efectuat două expertize tehnice nu pot fi folosite și nu pot fi avute în vedere concluziile nici uneia dintre acestea întrucât prima expertiză a fost înlăturată de instanța de fond care a dispus efectuarea unei noi expertize topometrice, dar la a cărei executare pârâtul nu a fost convocat de expert fiind încălcate astfel dispozițiile procedurale în materie. De altfel, această ultimă expertiză a avut un caracter incomplet, motiv pentru care pârâtul a formulat obiecțiuni în legătură cu cea de-a doua lucrare de specialitate, obiecțiuni care deși erau pertinente au fost respinse în mod nejustificat de instanța de fond.
Deși în cuprinsul aceleiași din urmă expertize s-au făcut o serie de afirmații și susțineri false de către expert, prima instanță în mod nejustificat nu a înțeles să dea curs solicitării pârâtului de sesizare a organelor de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii de fals.
În sfârșit, mai invocă apelantul că nu s-a avut în vedere calitatea de constructor de bună credință a pârâtului care a edificat casa în litigiu cu respectarea prevederilor legale în materie, pe un teren pe care a dovedit că are calitatea de proprietar dobândită printr-un act de vânzare-cumpărare a cărui anulare nu s-a solicitat nici până în prezent de către reclamant, după cum nu s-a solicitat nici anularea titlului de proprietate prin care autorului vânzătoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în baza dispozițiilor Legii 18/1991.
În susținerea apelului pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând în copie conformă cu originalul declarația numitului din 4.11.2005, adeverința nr.8876/2006 eliberată de Primăria com. adresa nr.3191/2007 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii 18/1991.
În apel, tribunalul a solicitat Comisiei locale pentru aplicarea Legii 18/1991 să ne comunice toate înscrisurile privitoare la terenul în suprafață de 2015. înscriși în titlul de proprietate al reclamantului, tarlaua 29 parcela 491/A/l, precum și toate procesele
verbale de punere în posesie a reclamantului cu teren în punctul " ", precum și cadastrală cu planul de parcelare pentru tarlaua mai sus menționată, ca și documentația ce a stat la baza emiterii TP 32673/2002 în favoarea autorului vânzătoarei, răspunsul acestora fiind anexat la dosarul cauzei. De asemenea, s-a solicitat reclamantului să facă o serie de precizări în legătură cu terenul în litigiu prin indicarea și prezentarea actului de proprietate de care acesta se prevalează în prezenta acțiune, precizările solicitate ca și respectivele înscrisuri fiind anexate la filele 38 -76 dosar apel.
Prin decizia civilă nr.245/AC/7.08.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de ca lipsit de interes și s-a admis apelul declarat de pârâtul, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute.
În expozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente:
Prin cererea introdusă reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și pentru a fi obligați să sisteze lucrările începute și să le demoleze pe cele deja efectuate pe terenul în suprafață de 2015. situat în com. sat, teren ce constituie proprietatea sa conform TP - și sentinței civile nr.435/2003 a judecătoriei Piatra Neamț, definitivă și irevocabilă. In legătură cu identificarea acestui teren, în cauză s-a procedat la efectuarea a două expertize tehnice, iar ceea ce a reieșit cu certitudine din ambele a fost faptul că suprafața de 2015. la care face referire reclamantul în cererea introductivă de instanță nu se suprapune și nu are nici o legătură cu terenul dobândit prin cumpărare de pârâtul conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2922/2004 (fila 20 dosar fond) încheiat cu numita căreia, la rândul său, îi revenise acest teren în proprietate în calitate de moștenitoare legală a defuncților și, cărora li se reconstituise dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 1223 și, respectiv 778.teren arabil extravilan, prin TP nr.32673/2002 (vezi fila 40 dosar fond).
Din concluziile acelorași expertize, ca de altfel și din precizările formulate de reclamant în fața primei instanțe, precum și în fața instanței de apel, precizări la care s-a făcut anterior referire, reiese însă că terenul asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate ce i-ar fi fost încălcat de cei doi pârâți prin edificarea construcțiilor excede celor 2015. care se regăsesc în titlul de proprietate și hotărârea judecătorească mai sus arătată, fiind menționat în diferite procese verbale de punere în posesie care, la rândul lor au fost anulate, existând în prezent un ultim proces verbal de punere în posesie emis de Comisia locală sub nr.4739/2005, ce are la
bază hotărârea aceleiași comisii având nr.97/20.06.2005 (vezi filele 128 -129 dosar fond).
Astfel, din concluziile celor două expertize tehnice anterior efectuate în cauză reiese cu certitudine că pretinsele suprapuneri invocate de reclamant în raport cu proprietatea pârâtului vizează nu terenul asupra căruia cel dintâi deține titlu de proprietate după autorul comun și respectiv sentința civilă de partaj succesoral 435/2003 a judecătoriei Piatra Neamț prin care i-a revenit suprafața de 2015. teren, ci vizează terenurile cu privire la care acesta a primit diferite procese verbale de punere în posesie, ultimul fiind cel cu numărul mai sus arătat prin care i s-a atribuit o suprafață de 3000. în punctul " " (rezultat dintr-un schimb cu un alt teren din "G "), aspect confirmat chiar de către reclamant în fața instanței de apel.
Prima instanță. în analizarea acțiunii reclamantului s-a limitat doar la verificarea situației juridice a proprietății pârâtului, în condițiile în care pentru o justă soluționare a cererii în sistare și demolare construcții se impunea mai înainte de toate a se verifica dacă reclamantul avea sau nu calitatea de proprietar asupra terenului pe care s-a pretins că s-a efectuat în mod abuziv construcții de către pârâți.
Ori, așa după cum au arătat și prin motivele de apel, pârâtul a dovedit că asupra terenului în litigiu are un drept de proprietate dobândit prin cumpărare de la numita în baza actului de vânzare-cumpărare mai sus precizat. Mai mult decât atât, s-a procedat la verificarea situației juridice a bunului înstrăinat de vânzător, în urma căruia s-a constatat că asupra terenului înstrăinat autorului acesteia i se reconstituise dreptul de proprietate prin eliberarea TP cu nr-, titlu care a avut la bază evidențele de rol agricol din perioada anterioară cooperativizării, cererea celui în cauză de înscriere în CAP cu teren pe raza acestei localități.
Cu toate că. asupra acestei suprafețe pârâtul a făcut în condițiile mai sus date dovada deplină a dreptului său de proprietate și, de asemenea, a demonstrat că edificarea construcției pe respectivul teren s-a făcut în baza unei autorizații de construire eliberată în condițiile Legii 50/1991 cu modificările ulterioare, prima instanță în mod total nejustificat a omis să verifice și să analizeze care sunt acele probe pe care le invocă reclamantul de natură a infirma situația de fapt și de drept probată de pârât în legătură cu construcțiile și terenul proprietatea sa.
Prima instanță, ignorând concluziile celor două expertize efectuate în cauză,a conchis că există suprapunere"de terenuri între ceea ce a dobândit prin cumpărare pârâtul de la numita și ceea ce a revenit reclamantului în proprietate în baza hotărârii judecătorești de partaj succesoral ce a avut la bază TP -. Dar, după cum s-a arătat mai sus, nu se poate vorbi de suprapunere între aceste din urmă acte de proprietate și cele prezentate de pârât,pretinsa suprapunere vizând doaracele terenuri cu privire la care reclamantul deține procesul verbal de punere în posesie nr.4739/2005.
În legătură cu acest proces verbal de punere în posesie tribunalul constată însă că, acesta nu are la bază o hotărâre sau un alt act prin care în procedura Legii 18/1991 celui în cauză să i se fi reconstituit și să i se fi recunoscut dreptul de proprietate prin emiterea unei hotărâri a comisiei județene în acest sens sau prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, aspect recunoscut și confirmat de cel în cauză inclusiv în fața instanței de apel (a se vedea în acest sens încheierea de dezbateri din 7 august 2007).
În legătură cu acest proces verbal de punere în posesie se impune un scurt istoric pentru a se lămuri modul în care s-a ajuns la emiterea sa. Astfel, reclamantului i s-a eliberat în nume propriu un titlu de proprietate pentru o suprafață totală de 2,9 ha pe raza com., cu toate că în registrul agricol din perioada anterioară cooperativizării acesta nu a figurat înscris în evidențele agricole decât cu suprafața totală de 0,43 ha, în rolul agricol nefiind menționat nici un teren în punctul " " (vezi filele 115 și 118 dosar fond). în titlul de proprietate eliberat în nume propriu reclamantului nu se regăsește, așadar, înscrisă nici o suprafață de teren în punctul " ", singurul teren din acest punct este cel din titlul de proprietate eliberat în favoarea autorului comun Gh.G în suprafață de 2)15.din 29 parcela 491 /A/l, cu privire la care s-a făcut referire anterior și care nu se suprapune în nici un mod cu terenul cumpărat de pârât de la vânzătoarea. Cu toate că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu doar pentru o suprafață de 2,9 ha, pentru care i s-a eliberat și titlul de proprietate mai sus arătat, cu amplasamentele menționate în acest act, cel în cauză susține că este îndreptățit să mai primească și suprafața care se regăsește în procesul verbal de punere în posesie din 2005. Ori, așa după cum s-a arătat, acest teren din procesul verbal de punere în posesie nu are la bază nici o hotărâre a comisiei județene prin care celui în cauză să i se fi recunoscut dreptul de proprietate și pentru această diferență de teren. Mai mult, din analiza succesiunii proceselor verbale de punere în posesie se constată următoarele:
În anul 1995, prin procesul verbal cu nr. 1409/1995 reclamantul este pus în posesie cu o suprafață de 7500. cu vecinătățile indicate în act, suprafață asupra căruia cel în cauză nu justifică nici dreptul de proprietate, nici amplasamentul și nici nu deține în acest sens vreo hotărâre din partea comisiei locale sau județene emise în procedura specială de reconstituire
prevăzută de Legea 18/1991. în baza acestui proces verbal de punere în posesie reclamantul a înstrăinat fiului său suprafața mai sus arătată, conform contractului de vânzare-cumpărare 20126/1995, în vederea edificării unei locuințe care însă nu s-a mai realizat. Din acest teren, fiul său, a dat la schimb o suprafață de 4500. Primăriei com. primind în loc suprafața de8100., pe care acesta avea deja edificate o serie de imobile proprietatea sa, conform Hotărârii nr.3/15.01.2002 a Consiliului local al com. In aceste condiții, din terenul inițial de 7500. menționat în procesul verbal de punere în posesie din 1995 rămas o suprafață de 3000. dar cu toate acestea pe diferența rămasă se ajunge la emiterea unui proces verbal de punere în posesie sub nr.2509 din 2.06.2005 pentru o suprafață de 4200. Ulterior, și acest proces verbal de punere în posesie a fost anulat, conform Hotărârii nr.97/2005 a Comisie locale de aplicare a Legii 18 1991, care a atribuit suprafața de 3000. acestuia, pretins rezultată cu schimbul de teren cu cel din G, cu amplasamentul menționat în procesul verbal de constatare emis sub nr.4739/2006.
După această punere în posesie se emite, la data de 4.11.2005, un nou proces verbal în care se face referire la actul de schimb nr.3/15.01.2002 (cel cu privire la suprafața de 4500. și respectiv 8100.), precum și la TP 32 1071 2001 - cu privire la care se purtase deja o judecată și se determinase în mod clar un amplasament prin titlul de proprietate deja emis și prin hotărârea judecătorească de partaj având nr.435/2003 și în care și fiul acestuia sunt puși în posesie cu suprafața totală de 0,46 ha teren, cu vecinii indicați în acest act (vezi filele 45 - 55, 61, 62, 67, 68 și 72 dosar apel).
După cum se poate observa, punerea în posesie inițială și toate schimburile ulterioare intervenite, prin care s-a ajuns inclusiv la afectarea dreptului de proprietate al numitei, respectiv al autorului acesteia, nu au nici un suport legal, reclamantul nejustificând vreun drept de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren cuprinsă inițial în limita a 7500. conform procesului verbal de punere în posesie din 1995 și finalmente rămasă în limita a2585.(4600. menționați în procesul verbalde punereîn posesie din noiembrie 2005, din care se scad cei 2015. dinTP -) și, cu atât mai puțin, nu justifică nici măcar pentru această diferență de 2585. vreun amplasament în " ". Singurul teren asupra căruia reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate este cel de 2015. care însă nu arenici o legătură cu terenul cumpărat de pârât de la numita și între care nu există nici un fel de suprapuneri. Cum pârâtul și-a edificat construcțiile pe terenul proprietatea sa fără a afecta în vreun mod proprietatea reclamantului, proprietate deținută însă numai în limitele cu privire la care s-a demonstrat de cel în cauză dreptul său, tribunalul va conchide în sensul că acțiunea acestuia din urmă în sistare și demolare construcții este nefondată, impunându-se respingerea sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul. Acesta a criticat soluția instanței de apel pentru nelegalitate. Recursul a fost motivat în scris prin cererea de recurs și printr-un memoriu depus la ultimul termen de judecată.
În esență, s-a invocat faptul că instanța de apel a admis apelul pârâtului deși în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topo-cadastru care a concluzionat fără echivoc faptul că o parte din construcție este amplasată pe terenul său ( Este vorba de suprafața de 700. ( 275 x 2,54) a se vedea expertiza întocmită de inginer - filele 104-106 dosar Judecătoria Piatra -N).
Totodată recurentul, a învederat instanței de recurs că la instanța de apel a fost de acord cu efectuarea unei a treia expertize tehnice topo-cadastru.
Intimații nu a depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise.
Oral cu ocazia dezbaterilor aceștia au solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând în esență faptul că terenul pe care a fost edificată construcția nu se învecinează cu terenul reclamantului.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Cererile având ca obiect sistare și / sau demolare construcții nu pot fi soluționate pe fond fără administrarea probei cu expertiză tehnică-topo-cadastru care să lămurească pe deplin amplasamentul construcțiilor.
Instanța de apel deși a reținut în mod corect că " pentru o justă soluționare a cererii de sistare în demolare construcții se impunea mai întâi de toate a se verifica dacă reclamantul avea sau nu calitatea de proprietar asupra terenului pe care s- pretins că s-au efectuat în mod abuziv construcții de către pârâți", a soluționat cauza pe fond fără ca în cauză să se fi efectuat o expertiză tehnică de acest gen care să delimitezefoarte clar suprafețele de teren pentru care părțile litigante dețin titluri de proprietate.
Cele două expertize efectuate la judecata în primă instanță sunt total irelevante și în consecință, nu puteau fi luate pe de o parte în considerare la deliberare întrucât nu au individualizatexclusivterenurile pentru care părțile dețin titluri de proprietate, iar, pe de altă parte s-au raportat în ceea ce îl privește pe pârâtul la un titlu de proprietate care nu are legătură cu cauza pendinte( nr.32/95.10.12.2001 eliberat de Comisia Județeană N de aplicare a Legii nr.18/1991 autorului vânzătoarei, în nume propriu pentru suprafața totală de 2 ha și 3900. teren situat în satul, județul N - fila 40 dosar Judecătoria Piatra Neamț ).
Este de neînțeles cum ambele instanțe de fond au soluționat cauza pe fond fără ca la dosarul cauzei să existe măcar schiță anexă la nr.32/673/ 20.05.2002 eliberat pe numele moștenitorului defunctului (fila 22 recurs), respectiv documentația cadastrală întocmită pentru contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.2922/03.09.2004 încheiat între și pârâtul.
De reținut că în acest contract care constituie singurul titlu de proprietate valid al pârâtului se face mențiunea că titlul de proprietate al vânzătoarei îl constituie nr- și nu nr.32/95/10.12.2001. Primul expert ( ) afirmă în preambulul raportului de expertiză că în mod greșit s-a consemnat P- în loc de nr- însă această afirmație nu poate fi luată în considerare întrucât pe de o parte nu este argumentată, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi emis o încheiere de îndreptare eroare materială a actului de vânzare-cumpărare sau s-ar fi pronunțat o hotărâre judecătorească prin care să se fi modificat în acest sens titlul de proprietate al pârâtului.
Ambii experți au avut în vedere documentația cadastrală întocmită de (filele 15-19 ds. Judecătoria Piatra Neamț ), însă aceasta se referă la un alt titlu de proprietate și anume nr.32/95/10.12.2001( a se vedea capitolul din fișa bunului imobil).
Instanța de apel a luat în considerare cele două expertize tehnice efectuate în cauză în condițiile în care titlul de proprietate al reclamantului invocat în cererea de chemare în judecată ( sentința civilă nr.435/05.02.2003 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.3503/RE/2002) și schița de partaj au fost depusepentru prima dată în fațainstanței la21.05.2007direct la Tribunalul Neamț, după ce în prealabil aceeași instanță la termenul din 8.05.2007 a sesizat această lipsă și i-a pus în vedere reclamantului prin apărătorul ales să depusă aceste înscrisuri la dosarul cauzei.
În aceste condiții nu se poate concluziona decât că cei doi experți nu au delimitat într-adevăr terenul din titlul de proprietate al reclamantului și în consecință toată argumentația instanței de apel deși în principiu corectă este lipsă de fundament probator.
Lipsa unui raport de expertiză tehnicăvalidface ca hotărârea instanței de apel să fie pronunțată cu încălcarea legii.
Ținând seama de faptul că o astfel de expertiză completă era absolut necesar a fi efectuată în cauză pentru lămurirea situației de fapt Curtea constată căîn realitateinstanța de apel și prima instanță au soluționatprocesul fără a intra în arătarea fondului.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa în tot decizia recurată.
Având în vedere faptul că apelul este în totalitate devolutiv și că această probă poate fi administrată în apel și pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, Curtea va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț.
La rejudecare Tribunalul va pune în vedere părților să depună la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:documentația cadastralăcare a stat la baza încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.2922/03.09.2004( titlul de proprietate al pârâtului ) și schița anexă la.nr-înscris în a localității sub nr.573/N șiplanul de situațiedepus pentru obținerea certificatului de urbanism, respectiv pentru autorizația de construire de către pârâtul . Totodată se vaanexa dosarul nr. 3503/RE/2002în care s-a pronunțat hotărârea de partaj( titlul de proprietate invocat de reclamant).
Raportul de expertiză tehnică care trebuie efectuat în cauză va avea ca obiective:
a)- identificarea cu schiță și vecinătăți inclusiv coordonate topo-cadastrale a suprafețeide 2015.teren arabil menționată în hotărârea de partaj atribuită în lotul lui ( fila 27 verso tribunal).
b)- stabilirea împrejurărilor în care nr.32/1071/2.11.2007( fila 36 dosar Judecătoria Piatra Neamț ) a fostmodificat prin completarela rubricile vecinătățile din sud și vest ale suprafeței de 2015. teren intravilan situat în 29, parcela 49/A/1 în timpul soluționării cauzei. Se va avea în vedere faptul că în recurs ( fila 9 dosar) reclamantul a depus în copie același titlu de proprietate cu un conținut modificat în acest sens.
c)- identificarea cu schiță și vecinătăți, inclusiv coordonate topo-cadastrale a suprafeței de 1223. situată înintravilandin titlul de proprietate al pârâtului (contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la 3.09.2004 cu ) la care face referire planul de situație întocmit de proiectantul. ( fila 26 dosar judecătorie).
d)- identificarea cu schiță și vecinătăți a suprafețelor pe care le stăpânescîn faptreclamantul, respectiv pârâtul în intravilanul satului, comuna, județul N, în punctul " ".
e)- să se precizeze dacă aceste suprafețe de teren stăpâniteîn faptde părțile litigantesunt identicecu suprafețele din titlurile lor de proprietate menționate la punctele a și c.
f)- să se identifice pe schiță suprafața de teren pe care este amplasată construcția( " locuință proprietate P + M") edificată de acest pârât în baza autorizației de construire nr.21/12.05.2005 eliberată de Primăria Comunei.
g)- să se precizeze dacă suprafața de teren pe care este amplasată construcția se regăseșteîn totalitate, deci exclusivîn suprafața de 1223. de la punctul pe care beneficiarul o stăpâneștedoar în drept, nu și în fapt. Cu alte cuvinte este vorba de suprafața menționată în actul de vânzare-cumpărare încheiat cu.
h)- în cazul în care se stabilește că terenul de sub construcție excede terenului pentru care pârâtul deține titlu de proprietate (contractul încheiat cu ) se va identifica suprafața de teren care depășește suprafața de 1223. din titlu și va preciza dacăaceastă suprafață ( este vorba de terenul de sub casă)face parte din terenul stăpânitîn drept( nu și în fapt) de către reclamant astfel cum a fost acesta identificat la punctul
Evident că dacă va fi necesar vor fi administrate și alte probe pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.245/AC/ 7.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Casează în tot decizia recurată.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalului Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
red. /
red./ 17.03.2008
tehnred.BC/ 3 ex/ 18.03.
Președinte:Busuioc AnamariaJudecători:Busuioc Anamaria, Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol
