Obligație de a face. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.151/2009-R
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de reclamantul domiciliat în O,-, județul B și pârâta UNIVERSITATEA O, cu sediul în O,-, județul B și din O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 478/LM din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul reclamant -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.12.2008, eliberată de Baroul Bihor -Societate Civilă profesională de avocați, intimata pârâtă Facultatea de Științe Economice O, prin reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.12.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă Universitatea O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimata pârâtă Universitatea O s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, comunicând datele solicitate, prin registratură la data de 22.01.2009, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar copia contractului individual de muncă nr.1970 din 31.12.2008, încheiat în baza sentinței civile nr.478/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și decizia nr.58 din 21.01.2009, și învederează instanței că a studiat actele comunicate de către intimata pârâtă, însă din lecturarea acestora rezultă că nu este precizată disciplina la care este încadrat recurentul și anume "Eficiența investițiilor", aspect ce reiese din cuprinsul filelor 94-106, motiv pentru care solicită în probațiune a se emite adresă către intimata pârâtă și a comunica acest aspect, în condițiile în care aceasta a fost scoasă din statutul de funcții.
Reprezentantul intimatei pârâte Facultatea de Științe Economice O, nu se opune probei solicitate de către reprezentantul recurentului reclamant, în condițiile în care instanța o va considera ca utilă cauzei.
Reprezentantul recurentului reclamant menționează că a solicitat această probă, pentru ca recurentului reclamant în cazul reâncadrării, să nu i se comunice că nu mai există această disciplină în statutul de funcții.
INSTANȚA, respinge cererea în probațiune ca neutilă cauzei și lasă cauza la a doua strigare.
La a II-a strigare a cauzei, reprezentantul recurentului reclamant învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul reclamantului doar în ceea ce privește capătul din recurs referitor la daunele morale,solicită admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării d-nei -decanul Facultății de Științe Economice la daune morale în sumă de 10.000 lei, care, la termenele stabilite nu a prezentat documentele de plată a drepturilor salariale ale recurentului pe lunile mai și iunie 2007, ce au fost sistate în mod abuziv și nelegal de la plată de d-na decan, prin adresa nr.992/14.06.2007, drepturi ce nu au fost achitate nici până în prezent, cu 500 lei cheltuieli de judecată. În concluzie, solicită a se constata că, reclamantul ocupând funcția de Lector Universitar Doctor la Universitatea O, Facultatea de Științe Economice, începând cu data de 1.10.2000, până în prezent nu i s-a încheiat Contract Individual de muncă și nu a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției de bază, pe care conform deciziei nr.970/2000, emisă de Rectorul - O, a ocupat-o prin concurs.Arată totodată că, recurentul reclamant are lucrări publicate începând cu data de 1.10.2000, iar în urma unei ședințe a catedrei Finanțe contabilitate din septembrie 2007, materia "Eficiența Investițiilor" i-a fost luată abuziv titularului și acordată altei persoane din cadrul catedrei, motiv pentru care solicită îndreptarea acestei ilegalități, comisă tendențios și restituirea disciplinei titularului de drept, pe care a fost titularizat.
Reprezentantul intimatei pârâte Facultatea de Științe Economice O solicită admiterea recursului formulat de Universitatea O, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar pe fond, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, solicitând a se constata că s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate, până la soluționarea recursului, cu cheltuieli de judecată în recurs,justificate prin Ordinul de plată nr.-. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil,în ceea ce privește capetele noi din recurs ce nu au făcut obiectul cercetării în fond a cauzei, mai puțin capătul din recurs privind daunele morale, care solicită a fi respins ca neântemeiat, pentru considerentele din întâmpinare. În esență solicită a se constata că, sentința civilă nr.478/LM/2008 este lovită de nulitate absolută, în condițiile în care, judecarea în fond a acțiunii s-a făcut în contradictoriu, atât cu Universitatea din O cât și cu Facultatea de Științe Economice din cadrul - O, instanța obligând ambele pârâte la încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul și pe pârâta Facultatea de Științe Economice la plata drepturilor bănești în favoarea acestuia, aceasta în condițiile în care, pârâta anterior menționată este o instituție fără personalitate juridică și prin urmare fără capacitate de folosință și exercițiu și fără calitate procesuală pasivă, ea nu beneficiază de buget propriu, nu are calitate de ordonator de credite și nu achită salariile personalului didactic, toate aceste atribuții revenind universității, astfel, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a obligațiilor aferente către recurentul reclamant este contra legii, invocând Legea nr.84/1995.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită a se constata că cererea de suspendare a executării sentinței formulată de recurenta pârâtă rămasă fără obiect, iar în ceea ce privește recursul, solicită respingerea recursului formulat de către pârâta Universitatea din O ca nefondat, cu precizarea că, reclamantul era titular al postului, nu asociat, l-a obținut prin participare la concurs, confirmându-i-se câștigarea acestui concurs și a profesat pe postul în discuție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.478/LM din 26 mai 2008, Tribunalul Bihora respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Universitatea
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Universitatea O și Facultatea de Științe Economice și în consecință:
A obligat pârâții la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă în baza Deciziei nr.970/6.11.2000 a Rectorului - O, începând cu data de 1.10.2000 și la plata obligațiilor bugetare aferente salariului cuvenit.
A obligat pârâta Facultatea de Științe Economice la plata în favoarea reclamantului a drepturilor bănești pe perioada mai - iunie 2007 indexate cu indicele de inflație.
A respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin dec.nr.970/6.11.2000 emisă de rectorul - O, reclamantul a fost numit în funcția de șef lucrări la disciplinele Eficiența Investițiilor - de Finanțe contabilitate din cadrul Facultății de Științe Economice cu începere de la data de 1.10.2000. De la această dată reclamantul și-a desfășurat activitatea ca și cadru didactic în cadrul pârâtei fiind salarizat în acest sens, fapt recunoscut de ambele părți aflate în litigiu, însă, deși reclamantul și-a desfășurat activitatea în funcția pentru care a participat la concurs pârâta a omis încheierea unui contract individual de muncă în favoarea reclamantului. Conform art. 16 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Susținerile pârâtei conform cărora neîncheierea contractului de muncă în formă scrisă nu le este imputabilă, întrucât reclamantul trebuia să depună la unitatea pârâtă carnetul de muncă, nu au fost reținute de instanța de fond, întrucât în conformitate cu art. 4 din D 92/76 unitatea angajatoare avea obligația să ceară de la angajat depunerea carnetului de muncă. Ori, din probele de la dosar pârâta a fost în imposibilitate de a face dovada solicitării făcute salariatului pentru depunerea acestui carnet de muncă.
Față de aceste considerente și văzând în drept disp.art.16 Codul muncii, instanța de fond a constatat că neîncheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă în favoarea reclamantului se datorează culpei exclusive a angajatorului respectiv a unității pârâte și în consecință a obligat pârâtele să încheie în favoarea reclamantului un contract individual de muncă în formă scrisă în baza dec.nr.970/6.11.2000 a lectorului - O începând cu data de 1.10.2000.
Conform art. 40 al.2.lit f din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii. Față de aceste dispoziții legale prima instanță a obligat pârâții să plătească obligațiile bugetare aferente salariului cuvenit începând cu data încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă respectiv 1.10.2000.
Referitor la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente perioadei mai - iunie 2007, instanța de fond i-a pus în vedere unității pârâte să facă dovada plății acestor drepturi, pârâtele neconformându-se obligațiilor impuse de instanță, astfel încât în conformitate art. 287 Codul muncii, conform cărora sarcina probei în conflicte de muncă revine angajatorului, tribunalul a dispus obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantului și a drepturilor salariale aferente perioadei lucrate în cadrul pârâtelor respectiv mai - iunie 2007, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata daunelor morale, instanța de fond a constatat că prin neîncheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pârâtele nu i-au cauzat reclamantului un prejudiciu moral care să justifice acordarea daunelor morale și în consecință a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Referitor la excepția de prescripție a dreptului la acțiune prima instanță constatat că obiectul dedus judecății nu se circumscrie situațiilor prev. la art. 283 Codul muncii, întrucât între părțile litigante a existat un contract individual de muncă care însă nu a fost încheiat în formă scrisă. Ori, obiectul litigiului îl constituie însăși materializarea în formă scrisă a acestui contract individual de muncă și nu dovedirea de către părți a existenței sau inexistenței prestațiilor efectuate în urma emiterii deciziei nr.970/6.11.2000 a rectorului - O, ambele părți recunoscând efectuarea prestațiilor specifice raportului de muncă, punctul aflat în divergență constituindu-l obligativitatea încheierii în formă scrisă a contactului individual de muncă. Prin urmare, s-a apreciat de către tribunal că, acțiunea reclamantului este imprescriptibilă astfel încât a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției invocate.
Ca o consecință a admiterii acțiunii formulate, prin prisma art. 274 Cod procedură civilă,au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, constând în plata onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, clarificarea capetelor de cerere privind obligarea pârâților la încheierea contractului individual de muncă din 1.10.2000, plata drepturilor salariale cuvenite, a daunelor morale de 10.000 lei de către, decan al Facultății de Științe Economice, acordarea disciplinei de Eficiență a investițiilor și pârâta Universitatea O, solicitând admiterea acestuia, suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului, modificarea sentinței în sensul anulării obligației sale de-a încheia contract de muncă cu reclamantul începând cu 1.10.2000, a plății obligației bugetare aferente salariului cuvenit, a drepturilor bănești, în perioada mai-iunie 2007, cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs, reclamantul a invocat că ocupă funcția de lector din 1.10.2000, nu i s-a încheiat în acest sens contract individual de muncă, nu a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției ocupate în baza deciziei nr.970 din 6.11.2000 emisă de rector, urmare a concursului. Drepturile salariale au fost încasate în regim de plată cu ora sau prin cumul, ori, el nu a depășit numărul de ore aferente celor două norme didactice ci a fost plătit pentru activitatea didactică aferentă unei singure norme didactice.
Referitor la daunele morale, nu s-au prezentat documentele de plată a drepturilor salariale la termenele stabilite, pentru lunile mai-iunie 2007, ce au fost sistate abuziv de d-na decan, ceea ce constituie un abuz, fiindu-i grav afectată imaginea de persoană morală în fața colegilor, studenților și prietenilor.
A ocupat prin concurs postul de titular al disciplinei Eficiența investițiilor, are lucrări publicate din 1.10.2000, iar din 2007 materia a fost luată abuziv și acordată altei persoane, impunându-se a-i fi restituită disciplina.
Nu s-a motivat în drept recursul.
Prin motivele de recurs, pârâta Universitatea Oai nvocat că operează excepția prescripției dreptului la acțiune în baza art.283 alin.2 Codul muncii, trecând 3 ani de la nașterea dreptului, excepție eronat respinsă cu motivarea că a existat un contract individual de muncă, dar nu în formă scrisă. Nu s-a contestat prestația de natură didactică în baza deciziei nr.970/2000, dar s-a efectuat în baza unor raporturi juridice cu caracter special -Legea nr.128/1997 ce derogă de la Codul muncii. Reclamantul a fost titularizat ca șef de lucrări la catedra de Finanțe-Contabilitate din 1.10.2000 în baza acestei decizii, nefiind încheiat contract de muncă în sensul clasic reglementat de Codul muncii, întrucât legislația aplicabilă nu permitea acest lucru. La data titularizării, acesta era angajat al Curții de conturi cu contract de muncă, funcție ce o exercită și în prezent, dată la care, vechiul cod al muncii nu permitea cumulul de funcții, încheierea contractului presupunea renunțarea la funcția deținută la Curtea de Conturi ori, neoperând a devenit postul vacant, iar el a avut statut de cadru didactic asociat conform art.53, 65 din Legea nr.128/1997, iar plata s-a făcut cu ora.
Odată cu intrarea în vigoare a actualului cod al muncii, din 1 martie 2003, reclamantul putea solicita pârâtei încheierea unui contract în formă scrisă, obligație neândeplinită. Au trecut mai mult de 7 ani de la obținerea dreptului de a fi titularizat astfel că s-a acceptat tacit situația, iar dispozițiile instanței eludând reglementările legale valabile la data emiterii deciziei.
Nu a fost o omisiune încheierea contractului individual de muncă, reclamantul a obținut prin concurs dreptul de titularizare, iar încadrarea se făcea conform Legii nr.128/1997, a fost numit șef de lucrări fiind finalizată prima etapă însă, încheierea contractului individual de muncă nu s-a realizat din motivele invocate mai sus, nerenunțând la funcția deținută la Curtea de Conturi.
A achitat, începând cu anul 2000, toate cheltuielile și contribuțiile financiare legale aferente obligației de plată cu ora, ori, pentru perioada mai-iunie 2007, în urma sesizării reprezentantului studenților din anul II asupra neefectuării activității didactice, consiliul a înaintat Comisiei de Cercetare Disciplinară referatul cu propunerea de sancționare ce l-a sancționat cu observație scrisă și neacordarea drepturilor bănești pentru această perioadă.
Este nejustificată acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la considerentele expuse, invocându-se în drept art.304/1 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă Facultatea de Științe Economice din cadrul - O, a solicitat admiterea recursului formulat de către pârâta Universitatea O și respingerea recursului formulat de către reclamantul, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
În anul 2000, când contestatorul, în urma unui concurs organizat de intimată a fost numit în funcția de șef lucrări (lector universitar) titular disciplina Eficiența investițiile, Finanțe-Contabilitate din cadrul Facultății de Științe Economie, era în vigoare Legea nr.10/1972 (vechiul cod al muncii) și Decretul nr.92/1976, potrivit cărora nu exista posibilitatea să se încheie două sau mai multe contracte de muncă, decât unul singur pentru că, toate mențiunile se operau în carnetul de muncă ce se afla la unitatea la care era angajată persoana fizică și care nu se putea înmâna acesteia decât în cazul în care se transfera la alt loc de muncă ori își înceta activitatea.
Ori în condițiile date, atât timp cât contestatorul la vremea respectivă era angajat cu contract de muncă la Curtea de Conturi și nu și-a încetat raporturile de muncă nici prin transfer și nici în alt mod prevăzut de lege cu acest angajator, nu exista posibilitatea încheierii a încă unui contract de muncă cu Universitatea O, astfel că singura modalitate de reglementare a raporturilor între contestator și intimată în condițiile în care ambele părți își doreau colaborarea, era cea reglementată de prevederile art.53 alin.2 și 4 din Legea nr.128/1997, respectiv personal didactic asociat.
Începând cu intrarea în vigoare a noului Cod al muncii prin Legea nr.53/2003 s-a instituit posibilitatea "cumulării de funcții, în baza unor contracte individual de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Salariații care cumulează mai multe funcții sunt obligați să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcția pe care o consideră de bază" (art.35 alin.1 și 2 din Codul muncii ).
Ori, singura adresă înaintată de contestator -, în care ridică problema încheierii unui contract de muncă cu Universitatea, e înregistrată la intimată sub nr.14448 din 8 decembrie 2006. De la această dată obligația de-a încheia în formă scrisă contractul de muncă incumba angajatorului conform art.16 din Codul muncii (Legea nr.53/2003).
Dar, fiind vorba de funcția de cadru didactic, pentru care există și alte forme de remunerare, nu doar în baza unui contract de muncă, ci și plata cu ora sau prin cumul de funcții, era esențial formularea cererii scrise pentru încheierea contractului de muncă și nu opera prezumția că s-a încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată, astfel că doar de la data formulării cererii scrise acțiunea contestatorului este întemeiată, critica recurentei Universitatea O fiind fondată în această privință.
În atari condiții, în mod greșit instanța de fond a obligat intimatele Universitatea O și Facultatea de Științe Economice O la încheierea contractului de muncă individual cu contestatorul începând cu data de 1 octombrie 2000, nefiind incidente prevederile art.16 Codul muncii, decât începând cu data de 8 decembrie 2006.
În mod corect însă a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât capătul principal de acțiune, a se constata existența raporturilor contractuale de muncă derulate între părți și materializarea lor prin încheierea retroactivă a unui contract scris, este imprescriptibil.
În privința obligării intimatei Facultatea de Științe Economice la plata drepturilor bănești pe perioada mai-iunie 2007, se reține din probele administrate că recurentul contestator nu și-a respectat obligația de a ține orele respective, astfel că în mod just nu i s-au achitat drepturi bănești pentru orele neținute în lunile mai-iunie 2007, deci și această critică a recurentei Universitatea O este fondată.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatelor la achitarea obligațiilor bugetare aferente salariului cuvenit, se constată pe de-o parte că raporturile dintre părți până la data de 8 decembrie 2006 nu au fost guvernate de existența vreunui contract individual de muncă, iar pe de altă parte, în privința faptului că nu s-ar fi respectat prevederile Ordinului 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, se constată că acest ordin a intrat în vigoare abia în luna august 2007, dată de la care, în urma executării dispozițiilor din prezenta hotărâre bineînțeles că se va proceda de către intimate și la respectarea acestor prevederi legale.
Ca atare, față de toate considerentele expuse urmează ca în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă să fie admis recursul intimatei Universitatea O și să fie modificată în parte sentința recurată în sensul că obligarea intimatelor la încheierea unui contract de muncă în formă scrisă cu contestatorul va opera doar începând cu data de 8 decembrie 2006, iar drepturile bănești pentru lunile mai-iunie 2007 la care au fost obligate intimatele în favoarea contestatorului vor fi înlăturate; se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În ceea ce privește recursul contestatorului, instanța constată pe de o parte că acesta cuprinde capete noi de cerere, care nu au făcut obiectul cercetării în fața primei instanțe și că potrivit prevederilor art.294 raportat la art.316 Cod procedură civilă, sunt inadmisibile direct în recurs.
Pe de altă parte, critica referitoare la neacordarea daunelor morale solicitate, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a făcut dovada că derularea raporturilor între părți în baza altor reglementări legale decât în prezența unui contract individual de muncă, au fost de natură a-i aduce vreo atingere, astfel că în mod corect instanța de fond le-a respins și ca atare va fi respins ca nefondat recursul formulat de contestator în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă.
În fine, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Facultatea de Științe Economice din O, pe considerentul lipsei capacității de exercițiu și deci a personalității juridice, nu este nici ea fondată și va fi respinsă față de prevederile art.41 Cod procedură civilă care stipulează că persoanele care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, iar Facultatea are organe proprii de conducere.
Cum recursul contestatorului va fi respins, instanța făcând aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga contestatorul în favoarea intimatei Facultatea de Științe Economice O la cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1190 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Facultății de Științe Economice
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței recurate.
În baza art.312 ain.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de UNIVERSITATEA O, cu sediul în O,-, județul B și din O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-, județul B și intimata pârâtă FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 478/LM din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă în baza deciziei nr.970 din 6 noiembrie 2000 Rectorului - O începând cu data de 8 decembrie 2006 pentru disciplina -Eficiența investițiilor.
Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor bănești pe perioada mai-iunie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate Facultatea de Științe Economice O suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.02.2009
Jud.fond / Fl.
Dact.
Data:4.02.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
