Obligație de a face. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 157
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 250 din data de 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimații reclamanți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Precizează că instanța de apel a interpretat greșit actele și probele deduse judecății, schimbându-i natura și înțelesul lămurit.
Avocat pentru intimații reclamanți și, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1396 din data de 28.03.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, având ca obiect construirea unei fose septice pe terenul proprietatea pârâtului, pentru care au creat un drept de servitute, ca inadmisibilă.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au instituit pe terenul proprietatea pârâtului un drept de servitute, prin sentința civilă nr. 1111/5.04.2000, pronunțată de Judecătoria Caracal, nu este utilizabil pentru pârât datorită amplasării la intrarea în imobilul lor, nu depășește limitele legale pentru exercitarea servituții și este necesar pentru buna folosire a proprietății lor.
S-a mai reținut că fondul supus servituții nu poate primi o schimbare împovărătoare - limitările dreptului de proprietate fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel și, criticând soluția pentru faptul că imobilul pe care îl au în proprietate are construită o cameră de baie care nu poate fi utilizată în lipsa canalizării stradele, nu se modifică radical situația juridică a terenului, crearea fosei nu aduce prejudicii stăpânului fondului aservit care nu folosește proprietatea sa iar servitutea de trecere creată nu are o folosință comună, neacceptarea solicitării creând situații de insecuritate sanitar.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr. 250 din 23.09.2008, a admis apelul declarat de și, împotriva sentinței civile nr. 1396 din data de 28.03.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că judecătoria nu a examinat în contradictoriu cu părțile solicitarea făcută, nepronunțându-se pe fond - prin admiterea sau respingerea solicitării în raport de probatoriul administrat, având în vedere că art. 620, 622 Cod civ. stabilește orice servituți ce se vor găsi de cuviință, atât timp cât acestea nu vor impune persoanei proprietarului fondului aservit obligații personale și cât acestea nu sunt contrare ordinii publice.
Legea impune că servituțile sunt stabilite sau în folosul clădirilor sau în folosul pământului, fiind continue sau necontinue, în speță fiind vorba de o servitute necontinuă - până la efectuarea lucrărilor de canalizare - care să poată da posibilitatea de a se folosi imobilul în condiții optime.
Nu există dovezi că proprietatea celui ce are fondul este îngreunată prin această efectuare a lucrării sau că este împovărătoare suplimentară fondului proprietarului, neexistând în cauză executată o lucrare de specialitate în condițiile art. 201 și urm. Cod pr. civ.
Fiind evident că, deși în considerentele hotărârii sunt antamate probleme de fond, sentința pronunțată este dată pe excepție ceea ce echivalează cu rezolvarea procesului fără cercetarea fondului - dispozitivul sentinței fiind de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
Toate aceste considerente impun admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță care să examineze cererea reclamanților și apărările pârâților în raport de probele pe care aceștia le vor propune și efectuând în cauză o expertiză de specialitate pentru a se stabili cu certitudine situațiile invocate ce privește buna folosință a construcției reclamanților și situația fondului aservit, în sensul dacă acesta suferă sau nu degradări și prejudicii majore prin construirea fosei septice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează faptul că, în mod greșit, s-a admis apelul declarat de reclamanți, deoarece prin aceasta s-a încălcat servitutea stabilită prin sentința civilă nr. 1111/5.04.2000, aceasta constituind doar o servitute de trecere, astfel că nici proprietarul fondului dominant și nici proprietarul fondului aservit nu pot scădea sau îngreuna întrebuințarea servituții.
Pe de altă parte, recurenții mai arată că cererea reclamanților de a se permite construirea unei fose pe acest teren este inadmisibilă și deci instanța trebuia să respingă acțiunea, ca inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond - Judecătoria Caracala respins acțiunea formulată de reclamanții și, având ca obiect construirea unei fose septice pe terenul proprietatea pârâtului, reclamanții având doar un drept de servitute de trecere, astfel că acțiunea acestora era inadmisibilă.
Prin decizia Tribunalului Olts -a admis apelul declarat de reclamanți, s-a desființat sentința judecătoriei și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu mențiunea că soluția instanței de fond a fost dată pe excepție, neanalizându-se fondul cauzei, în sensul admiterii sau respingerii solicitării în raport de probatoriul administrat și dispoz. art. 620, 622 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente, recursul este neîntemeiat, deoarece instanța de apel, prin desființarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei, a făcut în mod legal aplicarea dispoz. art. 297 alin.1 Cod pr. civ. în sensul că instanța de fond în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea, ca inadmisibilă.
Prin această soluție, instanța de fond a încălcat principiul accesului liber la justiție prevăzut în Constituție, dar și în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, soluția instanței de apel este legală, astfel că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 Cod pr. civ. pentru considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 250 din data de 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.02.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
